ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 394/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. 4531/2003 reclamanții S.R.M., M.M.E., R.G., B.I., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Ploiești, Primarul municipiului Ploiești și Consiliul local Ploiești, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nevalabilitatea titlului statului, respectiv nulitatea absolută a Deciziei nr. 75 din 20 ianuarie 1953 a fostului Sfat Popular al orașului Ploiești. La data de 13 noiembrie 2003, numiții T.T. și T.D.

au formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care au solicitat respingerea acțiunii principale, cerere ce a fost încuviințată în principiu prin încheierea de ședință din 4 decembrie 2003. Prin sentința civilă nr. 74 din 30 ianuarie 2004, Tribunalul Prahova a respins acțiunea formulată de reclamanți; a admis cererea de intervenție în interes propriu și a dispus obligarea reclamanților la plata sumei de 1.000.000 lei către intervenienți, cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, în termen legal, reclamanții S.R.M., M.M.E., R.G. și B.I., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece în mod greșit s-a apreciat de instanță că acțiunea dedusă judecății este de competența Tribunalului Prahova, ca instanță de fond, încălcându-se în acest fel dispozițiile art. 1 și art. 2 C. proc.

civ. și că preluarea imobilului s-a făcut fără titlu valabil. Prin decizia civilă nr. 1882 din 15 iunie 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți și a dispus obligarea acestora către intimații-intervenienți la plata sumei de 11.000.000 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanții S.R.M., M.M.E., R.G. și B.I., criticând-o ca fiind nelegală, pentru următoarele motive: Nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., săvârșită prin încălcarea dispozițiilor art. 1 și art. 2 C. proc. civ., constând în aceea că instanța de apel a respins excepția de necompetență materială a Tribunalului Prahova, ca instanță de fond în soluționarea unei cereri, respectiv acțiunea reclamanților, ce trebuia soluționată de instanța de drept comun, respectiv Judecătoria Ploiești.

Nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., săvârșită prin interpretarea greșită a Decretului nr. 224/1951, hotărârea Curții de Apel Ploiești fiind nelegală, deoarece preluarea imobilului s-a făcut fără titlu valabil, nefiind respectate prevederile Decretului nr. 224/1951, în baza căruia a operat preluarea imobilului. La data de 09 decembrie 2005, reclamanții S.R.M., M.M.E., R.G., și B.I. au formulat cerere de suspendare a cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., raportat la art. 51 fost art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și art. 51 alin. (2), fost art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, menționând faptul că în legătură cu imobilul în litigiu au formulat acțiune în restituire în temeiul Legii nr. 10/2001, ce face obiectul dosarului nr. 7284/2005 aflat pe rolul Tribunalul Prahova.

Prin încheierea din 17 martie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în dosarul nr. 40.700/1/2004 ( nr. vechi 17.996/2004) a dispus în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. suspendarea recursului declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 1822 din 15 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești, până la soluționarea dosarului civil nr. 570/2004 al Judecătoriei Ploiești, având ca obiect constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare cu nr. 17N din 28 septembrie 1996 încheiat între SC C. SA și I.E. și nr. 183 din 5 februarie 1974 încheiat între OJCL Prahova și T.T., ambele contracte având ca obiect imobilul aflat în litigiu situat în municipiul Ploiești.

La data de 25 octombrie 2010, intimații-pârâți Primarul municipiului Ploiești, Primăria municipiului Ploiești și Consiliul local Ploiești, au solicitat repunerea cauzei pe rol în temeiul art. 244 alin. (2) C. proc. civ., precum și constatarea perimării recursului declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 1822 din 15 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești, în temeiul art. 248 C. proc. civ. În motivarea cererii, s-a susținut de către intimați că nu mai subzistă motivul pentru care instanța supremă a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât cauza pentru care s-a dispus suspendarea a fost soluționată, irevocabil, la data de 13 aprilie 2009, prin pronunțarea deciziei nr. 593/2009 a Tribunalului Prahova, iar în condițiile în care cauza nu a fost repusă pe rol, rămânând în nelucrare din vina recurentelor-reclamante timp de mai mult de un an de zile, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc.

civ. În susținerea cererii, s-a depus, în copie, decizia civilă nr. 593 din 13 aprilie 2009 a Tribunalului Prahova, pronunțată în dosarul nr. 7659/281/2006 prin care s-a soluționat, irevocabil, acțiunea în constatare nulitate act. Ulterior, pe data de 13 ianuarie 2011, recurentele-reclamante, S.R.M., M.M.E., R.G. și B.I., au solicitat să se ia act de faptul că renunță la dreptul la acțiune ce formează obiectul dedus judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 246 C. proc. civ., depunând, în acest sens, declarația autentificată cu nr. 78 din 11 ianuarie 2011 la B.N.P. Asociați M.M.G. și M.C. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține faptul că prin încheierea din 17 martie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a dispus, în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., suspendarea recursului declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 1822 din 15 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești, până la soluționarea irevocabilă a dosarului civil nr. 570/2004 a Judecătoriei Ploiești, având ca obiect constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare referitor la imobilul aflat în litigiu și solicitat de către reclamanți. Ulterior, prin decizia civilă nr. 593 din 13 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr. 7659/281/2006 (fost dosar civil nr. 570/2004 al Judecătoriei Ploiești), s-a soluționat, irevocabil, acțiunea civilă în constatare nulitate act, în sensul că s-a modificat în parte sentința civilă nr. 11471 din 7 decembrie 2007 a Judecătoriei Ploiești, secția civilă; s-a dispus repunerea părților în situația anterioară în urma constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare cu nr. 17N/18 septembrie 1996 între SC C. SA și I.E.

și în ceea ce privește terenul de 62,19 mp, cota indiviză de 100% din terenul situat sub construcțiile ce au făcut obiectul contractului cu numărul indicat, construcții situate în municipiul Ploiești, județul Prahova; s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 74 din 1 august 1974 încheiat între fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al Județului Prahova și T.T.; a contractului de vânzare-cumpărare cu nr. 183 din 5 februarie 1974 încheiat între OJCL Prahova și T.T. și a dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul că imobilul situat în municipiul Ploiești, județul Prahova, format din casă cu două camere, vestibul, hol, bucătărie, wc și teren aferent în suprafață de 98,97 mp, a reintrat în patrimoniul statului.

Cum, în cauză, acțiunea civilă în constatare nulitate act a fost soluționată irevocabil pe data de 13 aprilie 2009, acțiune pentru care, prin încheierea din 17 martie 2006, se dispusese suspendarea soluționării recursului declarat de către reclamanți împotriva deciziei civile nr. 1822 din 15 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești, se constată faptul că nu mai subzistă motivul pentru care s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., însă prezenta cauză nu a fost repusă pe rol, rămânând în nelucrare din vina recurentelor-reclamante timp de mai mult de un an de zile.

Aceasta, întrucât recurentele aveau obligația să solicite repunerea pe rol a cauzei în termen de un an de zile, termen care a început să curgă pe data de 13 aprilie 2009, data soluționării deciziei civile nr. 593/2009 a Tribunalului Prahova prin care s-a soluționat, irevocabil, acțiunea civilă în constatare nulitate act, acțiune până la a cărei finalizare se dispusese suspendarea recursului declarat de reclamante împotriva deciziei civile nr. 1822 din 15 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Se constată astfel, că este întemeiată cererea formulată de către intimații-pârâți pe data de 25 octombrie 2010 prin care au solicitat repunerea cauzei pe rol și constatarea perimării recursului declarat de reclamanți, fiind îndeplinite dispozițiile art. 248 C. proc.

civ., potrivit cărora orice cerere de chemare în jduecată, contestație, apel, recurs , revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părți timp de un an. În cauză, cursul perimării a fost suspendat atâta timp cât a dăinuit suspendarea judecării cauzei, conform dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., însă termenul perimării a început să curgă pe data de 13 aprilie 2009 și s-a împlinit pe data de 13 aprilie 2010, astfel încât, cauza a rămas în nelucrare, din vina recurentelor-reclamante, timp de un an de zile.

În cauză, Înalta Curte va da prioritate excepției perimării recursului invocată de către intimați prin cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată pe data de 25 octombrie 2010, și nu declarațiilor formulate de reclamanți prin care au renunțat la dreptul la acțiune și prin care au solicitat să se ia act de faptul că renunță la acțiune, iar recursul să fie soluționat în raport de această declarație de renunțare la dreptul la acțiune. În acest sens, Înalta Curte nu va lua act de renunțarea la acțiune formulată de reclamanți și va constata ca fiind perimat recursul declarat de aceștia împotriva deciziei civile nr. 1822/2004 a Curții de Apel Ploiești, considerând că, în cauză, primează excepția perimării căii de atac și nu voința recurentelor-reclamante de a se lua act de renunțarea la acțiune.

Aceasta, întrucât, pentru a se lua act de renunțarea la acțiune, Înalta Curte trebuie să admită recursul și să schimbe ambele hotărâri pronunțate în cauză, în sensul de a se lua act de renunțarea la acțiune formulată de reclamanți, lucru care nu este posibil atâta vreme cât calea de atac a recursului a rămas în nelucrare din vina recurentelor mai mult de un an de zile, și este întemeiată excepția perimării recursului, excepție invocată și de către intimați. În consecință, față de cele arătate, Înalta Curte va constata ca fiind perimat recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 1822 din 15 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Iar în raport de dispozițiile art. 274 C. proc.

civ., fiind în culpă procesuală, vor fi obligați recurenții, către intimații-intervenienți, la plata sumei de 1651,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanții S.R.M., M.M.E., R.G. și B.I. împotriva deciziei civile nr. 1882 din 15 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Obligă recurenții la plata sumei de 1651,5 lei cheltuieli de judecată către intimații-intervenienți T.D. și T.T. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2011.