ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 394/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 394/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Ploiești sub nr. 4531/2003 reclamanții S.R.M., M.M.E., R.G., B.I.,

au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Ploiești,

Primarul municipiului Ploiești și Consiliul local Ploiești, ca prin hotărârea

ce se va pronunța să se constate nevalabilitatea titlului statului, respectiv

nulitatea absolută a Deciziei nr. 75 din 20 ianuarie 1953 a fostului Sfat Popular al orașului Ploiești.

La data de 13 noiembrie 2003, numiții

T.T. și T.D. au formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care au

solicitat respingerea acțiunii principale, cerere ce a fost încuviințată în

principiu prin încheierea de ședință din 4 decembrie 2003.

Prin sentința civilă nr. 74 din 30

ianuarie 2004, Tribunalul Prahova a respins acțiunea formulată de reclamanți; a

admis cererea de intervenție în interes propriu și a dispus obligarea

reclamanților la plata sumei de 1.000.000 lei către intervenienți, cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat apel, în termen legal, reclamanții S.R.M., M.M.E., R.G. și B.I., criticând-o

ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece în mod greșit s-a apreciat de

instanță că acțiunea dedusă judecății este de competența Tribunalului Prahova,

ca instanță de fond, încălcându-se în acest fel dispozițiile art. 1 și art. 2 C.

proc. civ. și că preluarea imobilului s-a făcut fără titlu valabil.

Prin decizia civilă nr. 1882 din 15

iunie 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de reclamanți și a dispus obligarea acestora către intimații-intervenienți

la plata sumei de 11.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, au

declarat recurs reclamanții S.R.M., M.M.E., R.G. și B.I., criticând-o ca fiind

nelegală, pentru următoarele motive:

Nulitatea prevăzută de art. 304 pct.

3 C. proc. civ., săvârșită prin încălcarea dispozițiilor art. 1 și art. 2 C.

proc. civ., constând în aceea că instanța de apel a respins excepția de

necompetență materială a Tribunalului Prahova, ca instanță de fond în soluționarea

unei cereri, respectiv acțiunea reclamanților, ce trebuia soluționată de

instanța de drept comun, respectiv Judecătoria Ploiești.

Nulitatea prevăzută de art. 304 pct.

7 C. proc. civ., săvârșită prin interpretarea greșită a Decretului nr. 224/1951,

hotărârea Curții de Apel Ploiești fiind nelegală, deoarece preluarea imobilului

s-a făcut fără titlu valabil, nefiind respectate prevederile Decretului nr.

224/1951, în baza căruia a operat preluarea imobilului.

La data de 09 decembrie 2005,

reclamanții S.R.M., M.M.E., R.G., și B.I. au formulat cerere de suspendare a

cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., raportat la art. 51 fost art. 46

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și art. 51 alin. (2), fost art. 46 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001, menționând faptul că în legătură cu imobilul în litigiu

au formulat acțiune în restituire în temeiul Legii nr. 10/2001, ce face obiectul

dosarului nr. 7284/2005 aflat pe rolul Tribunalul Prahova.

Prin încheierea din 17 martie 2006,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, pronunțată în dosarul nr. 40.700/1/2004 ( nr. vechi 17.996/2004)

a dispus în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. suspendarea recursului

declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 1822 din 15 iunie 2004 a

Curții de Apel Ploiești, până la soluționarea dosarului civil nr. 570/2004 al

Judecătoriei Ploiești, având ca obiect constatarea nulității contractelor de

vânzare-cumpărare cu nr. 17N din 28 septembrie 1996 încheiat între SC C. SA și I.E.

și nr. 183 din 5 februarie 1974 încheiat între OJCL Prahova și T.T., ambele

contracte având ca obiect imobilul aflat în litigiu situat în municipiul

Ploiești.

La data de 25 octombrie 2010, intimații-pârâți

Primarul municipiului Ploiești, Primăria municipiului Ploiești și Consiliul local

Ploiești, au solicitat repunerea cauzei pe rol în temeiul art. 244 alin. (2) C.

proc. civ., precum și constatarea perimării recursului declarat de reclamanți

împotriva deciziei civile nr. 1822 din 15 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești,

în temeiul art. 248 C. proc. civ.

În motivarea cererii, s-a susținut

de către intimați că nu mai subzistă motivul pentru care instanța supremă a

dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,

întrucât cauza pentru care s-a dispus suspendarea a fost soluționată,

irevocabil, la data de 13 aprilie 2009, prin pronunțarea deciziei nr. 593/2009

a Tribunalului Prahova, iar în condițiile în care cauza nu a fost repusă pe

rol, rămânând în nelucrare din vina recurentelor-reclamante timp de mai mult de

un an de zile, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

În susținerea cererii, s-a depus, în

copie, decizia civilă nr. 593 din 13 aprilie 2009 a Tribunalului Prahova,

pronunțată în dosarul nr. 7659/281/2006 prin care s-a soluționat, irevocabil,

acțiunea în constatare nulitate act.

Ulterior, pe data de 13 ianuarie 2011,

recurentele-reclamante, S.R.M., M.M.E., R.G. și B.I., au solicitat să se ia act

de faptul că renunță la dreptul la acțiune ce formează obiectul dedus

judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 246 C. proc. civ., depunând, în

acest sens, declarația autentificată cu nr. 78 din 11 ianuarie 2011 la B.N.P. Asociați M.M.G. și M.C.

Analizând actele și lucrările

dosarului, instanța reține faptul că prin încheierea din 17 martie 2006, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a

dispus, în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea recursului

declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 1822 din 15 iunie 2004 a

Curții de Apel Ploiești, până la soluționarea irevocabilă a dosarului civil nr.

570/2004 a Judecătoriei Ploiești, având ca obiect constatarea nulității contractelor

de vânzare-cumpărare referitor la imobilul aflat în litigiu și solicitat de

către reclamanți.

Ulterior, prin decizia civilă nr.

593 din 13 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr. 7659/281/2006 (fost dosar

civil nr. 570/2004 al Judecătoriei Ploiești), s-a soluționat, irevocabil,

acțiunea civilă în constatare nulitate act, în sensul că s-a modificat în parte

sentința civilă nr. 11471 din 7 decembrie 2007 a Judecătoriei Ploiești, secția

civilă; s-a dispus repunerea părților în situația anterioară în urma

constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare cu nr.

17N/18 septembrie 1996 între SC C. SA și I.E. și în ceea ce privește terenul de

62,19 mp, cota indiviză de 100% din terenul situat sub construcțiile ce au

făcut obiectul contractului cu numărul indicat, construcții situate în

municipiul Ploiești, județul Prahova; s-a constatat nulitatea absolută a

titlului de proprietate nr. 74 din 1 august 1974 încheiat între fostul Comitet

Executiv al Consiliului Popular al Județului Prahova și T.T.; a contractului de

vânzare-cumpărare cu nr. 183 din 5 februarie 1974 încheiat între OJCL Prahova

și T.T. și a dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul că

imobilul situat în municipiul Ploiești, județul Prahova, format din casă cu

două camere, vestibul, hol, bucătărie, wc și teren aferent în suprafață de 98,97

mp, a reintrat în patrimoniul statului.

Cum, în cauză, acțiunea civilă în

constatare nulitate act a fost soluționată irevocabil pe data de 13 aprilie 2009,

acțiune pentru care, prin încheierea din 17 martie 2006, se dispusese

suspendarea soluționării recursului declarat de către reclamanți împotriva

deciziei civile nr. 1822 din 15 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești, se

constată faptul că nu mai subzistă motivul pentru care s-a dispus suspendarea

cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., însă prezenta cauză

nu a fost repusă pe rol, rămânând în nelucrare din vina recurentelor-reclamante

timp de mai mult de un an de zile.

Aceasta, întrucât recurentele aveau

obligația să solicite repunerea pe rol a cauzei în termen de un an de zile, termen

care a început să curgă pe data de 13 aprilie 2009, data soluționării deciziei

civile nr. 593/2009 a Tribunalului Prahova prin care s-a soluționat, irevocabil,

acțiunea civilă în constatare nulitate act, acțiune până la a cărei finalizare

se dispusese suspendarea recursului declarat de reclamante împotriva deciziei

civile nr. 1822 din 15 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Se constată astfel, că este

întemeiată cererea formulată de către intimații-pârâți pe data de 25 octombrie 2010

prin care au solicitat repunerea cauzei pe rol și constatarea perimării

recursului declarat de reclamanți, fiind îndeplinite dispozițiile art. 248 C.

proc. civ., potrivit cărora orice cerere de chemare în jduecată, contestație,

apel, recurs , revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părți timp de un an.

În cauză, cursul perimării a fost

suspendat atâta timp cât a dăinuit suspendarea judecării cauzei, conform

dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., însă termenul perimării

a început să curgă pe data de 13 aprilie 2009 și s-a împlinit pe data de 13

aprilie 2010, astfel încât, cauza a rămas în nelucrare, din vina

recurentelor-reclamante, timp de un an de zile.

În cauză, Înalta Curte va da

prioritate excepției perimării recursului invocată de către intimați prin

cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată pe data de 25 octombrie 2010, și

nu declarațiilor formulate de reclamanți prin care au renunțat la dreptul la

acțiune și prin care au solicitat să se ia act de faptul că renunță la acțiune,

iar recursul să fie soluționat în raport de această declarație de renunțare la

dreptul la acțiune.

În acest sens, Înalta Curte nu va

lua act de renunțarea la acțiune formulată de reclamanți și va constata ca

fiind perimat recursul declarat de aceștia împotriva deciziei civile nr.

1822/2004 a Curții de Apel Ploiești, considerând că, în cauză, primează

excepția perimării căii de atac și nu voința recurentelor-reclamante de a se

lua act de renunțarea la acțiune.

Aceasta, întrucât, pentru a se lua

act de renunțarea la acțiune, Înalta Curte trebuie să admită recursul și să

schimbe ambele hotărâri pronunțate în cauză, în sensul de a se lua act de

renunțarea la acțiune formulată de reclamanți, lucru care nu este posibil atâta

vreme cât calea de atac a recursului a rămas în nelucrare din vina recurentelor

mai mult de un an de zile, și este întemeiată excepția perimării recursului,

excepție invocată și de către intimați.

În consecință, față de cele arătate,

Înalta Curte va constata ca fiind perimat recursul declarat de reclamanți

împotriva deciziei civile nr. 1822 din 15 aprilie 2004 a Curții de Apel

Ploiești, secția civilă.

Iar în raport de dispozițiile art.

274 C. proc. civ., fiind în culpă procesuală, vor fi obligați recurenții, către

intimații-intervenienți, la plata sumei de 1651,5 lei, cu titlu de cheltuieli

de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat

de reclamanții S.R.M., M.M.E., R.G. și B.I. împotriva deciziei civile nr. 1882

din 15 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Obligă recurenții la plata sumei de

1651,5 lei cheltuieli de judecată către intimații-intervenienți T.D. și T.T.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

ianuarie 2011.