ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3036/2007

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe

rolul Tribunalului Prahova la data de 16 decembrie 2004, și ulterior precizată,

numiții P.A., A.S. și B.I.G. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria

municipiului Ploiești,

Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Prahova și A.V.A.S. să fie

anulată dispoziția nr. 9359 din 18 noiembrie 2004 emisă de primul pârât, prin

care le-a fost respinsă notificarea vizând acordarea de măsuri reparatorii

pentru imobilul, construcție și teren, situat în Ploiești.

Prin sentința civilă nr. 372 din 1

aprilie 2005, Tribunalul Prahova a respins acțiunea, reținând că nu s-a făcut

dovada preluării terenului în proprietatea statului fără un titlu valabil, o

astfel de operațiune nefiind menționată în nici o evidență oficială.

Apelul declarat de contestatori

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.

11 din 26 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Curtea a reținut în esență că

dreptul de proprietate al autorilor contestatorilor asupra imobilului este

necontestat, însă din actele dosarului rezultă că bunul în litigiu a fost

trecut în proprietatea statului anterior datei de 6 martie 1945, deci în afara

perioadei de referință a Legii nr. 10/2001. Contestatorii nu au administrat vreo

dovadă contrară, astfel încât dispoziția administrativă și sentința care a

confirmat-o sunt corecte.

Împotriva acestor hotărâri

contestatorii au declarat recursul de față, întemeiat pe prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., și au susținut că, reținând greșit că imobilul a fost

preluat de către stat anterior datei de 6 martie 1945, instanțele au făcut o

aplicare greșită a dispozițiilor legale.

Recursul este întemeiat în sensul

considerațiilor ce succed.

Lipsite de rol activ și fără să

aprofundeze analiza probatoriilor administrate, instanțele au concluzionat pe

baza unui singur înscris, decizia Primăriei Ploiești nr. 25257/1941, că

imobilul în litigiu a fost preluat de către stat și demolat înainte de 6 martie

noiembrie 2005 a Arhivelor Naționale, decizia menționată se referă la un alt

imobil și nici că, din cuprinsul foii matricole privind impozitele locale

rezultă că acesta mai exista în anul 1953.

Este cert că, potrivit prevederilor

art. 1169 C. civ., contestatorii au sarcina probei însă nici concluzia

instanțelor, care nu au stăruit pentru aflarea adevărului, în sensul că nu se

poate stabili data preluării, nu poate fi validată fără o suplimentare a

probatoriilor, care este absolut necesară.

În consecință, Înalta Curte va

admite recursul, va casa decizia atacată, va admite apelul contestatorilor

împotriva sentinței de fond și, în baza dispozițiilor art. 312-313 C. proc.

civ., va desființa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la același

tribunal în vederea stabilirii, prin suplimentarea probatoriilor utile, a

situației de fapt care să permită o aplicare corectă a legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții P.A., A.S. și B.I.G. împotriva deciziei nr. 11 din 26 ianuarie 2006

a Curții de Apel Ploiești.

Casează decizia.

Admite apelul formulat de aceiași

reclamanți împotriva sentinței 372 din 1 aprilie 2005 a Tribunalului Prahova,

secția civilă.

Desființează sentința și trimite

cauza pentru rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 13 aprilie 2007.