ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2965/2007

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 29 iunie 2000, precizată ulterior, reclamanții Z.MP și A.D. au chemat în

judecată pe pârâții D.P.P. Ploiești, Consiliul Local al municipiului Ploiești,

Municipiul Ploiești, prin Primar și Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca

prin hotărârea ce se va pronunța, în temeiul art. 480 C. civ., să fie obligați

să le restituie în proprietate imobilul situat în Ploiești, compus din

construcții și teren.

Întrucât după promovarea acțiunii

reclamantul Z.MP a decedat, la data de 7 noiembrie 2001 a fost introdusă în

cauză moștenitoarea acestuia, Z.B.

Prin sentința nr. 42 din 24 ianuarie

2002 Tribunalul Prahova, secția civilă, a respins, ca neîntemeiată acțiunea

reclamanților.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe de reclamanții D.A. și Z.B. a fost respins ca nefondat prin decizia

nr. 58 din 10 iunie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții D.A. și Z.B., recurs ce a fost înregistrat, inițial,

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Întrucât reclamantul D.A. a decedat,

prin încheierea din 8 aprilie 2003 Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus

introducerea în cauză a moștenitorului acestuia, P.M.D.

Urmare a apariției Legii nr. 219 din

6 iulie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheiere

administrativă, pronunțată în baza art. II alin. (1)-(4) din această lege, a

scos recursul de pe rolul acesteia și l-a trimis spre competentă soluționare la

Curtea de Apel Ploiești.

Prin decizia nr. 207 din 27 ianuarie

2006 Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a admis recursul declarat de

reclamanții P.M.D. și Z.B., a casat decizia aceleași instanțe dată în apel,

precum și sentința Tribunalului Prahova și a trimis cauza pentru rejudecare la

același tribunal.

În fond după casare, Tribunalului

Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 677 din 19 iunie 2006, a admis

acțiunea în revendicare continuată de reclamanții Z.B. și P.M.D. și a obligat

pe pârâți să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință

imobilul situat în Ploiești, județul Prahova, reprezentând teren în suprafață

de 415,40 mp și construcția corp A aflată pe acesta, compusă din demisol,

parter, etaj și mansardă.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe de pârâții Consiliul Local Ploiești și Municipiul Ploiești, a fost

respins ca nefondat prin decizia nr. 386 din 13 noiembrie 2006 pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.

Împotriva deciziei dată în apel,

prin care s-a păstrat sentința tribunalului, în termen legal, au declarat

recurs pârâții Consiliul Local al Municipiului Ploiești și Municipiul Ploiești,

prin primar, care au susținut că greșit s-a admis acțiunea față de acești

pârâți, care nu au calitate procesuală pasivă, întrucât, prin hotărâri ale

Consiliului Local Ploiești, imobilul din B-dul I. nr. 27 a fost scos din

inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al Municipiului Ploiești.

Recursul este fondat, pentru un

motiv de ordine publică ce a fost invocat și pus în discuția părților conform

art. 306 C. proc. civ.

La data când Înalta Curte de Casație

și Justiție s-a desesizat cu soluționarea recursului declarat de reclamanți și

prin încheiere administrativă, pronunțată în temeiul art. II alin. (1)-(4) din

Legea nr. 219 din 6 iulie 2005, a trimis cauza la Curtea de Apel Ploiești, a

avut în vedere valoarea imobilului revendicat stabilită, pe cale de expertiză,

la data introducerii acțiunii, respectiv de sub 5 miliarde de lei.

Potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C.

proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I, pct. 1 din O.U.G. nr.

138/2000, modificat, ulterior, prin art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2005

„tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă

al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde de lei, cu excepția cererilor

de împărțeală judiciară, a cererilor în materie succesorală, a cererilor

neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv

cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții

vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar”.

Pe cale de consecință, în situația

proceselor și cererilor în materie civilă al căror obiect are o valoare de sub

5 miliarde de lei, cum este cazul în speță, competența, în primă instanță,

aparține judecătoriei.

Întrucât Înalta Curte de Casație și

de Justiție a stabilit, prin desesizare, că valoarea obiectului litigiului este

de sub 5 miliarde de lei, în rejudecare, instanțele erau obligate să aibă în

vedere prevederile art. 18¹ C. proc. civ., potrivit cu care „instanța

învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după valoarea

obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii,

intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect”.

Este adevărat că decizia nr. 207 din

27 ianuarie 2006 a Curții de Apel Ploiești prin care s-a admis recursul

reclamanților, s-au casat hotărârile anterioare și s-a trimis cauza pentru

rejudecare tot la Tribunalul Prahova, în loc de Judecătoria Ploiești, nu

formează obiect de control judiciar în prezentul recurs, dar nu mai puțin

adevărat este că normele de competență după valoare sunt imperative și de

aplicare imediată, iar încălcarea lor poate fi invocată în orice fază a

procesului, de oricare dintre părți sau de instanță, din oficiu.

Stabilind că valoarea litigiului

este de sub 5 miliarde lei, încheierea dată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, chiar pe cale administrativă, pentru că așa prevedea Legea nr.

219/2005, a avut atât caracter de declinator de competență, cât și de regulator

de competență, astfel că ea nu putea fi ignorată sau neobservată de instanțele

ierarhice inferioare, în rejudecare.

Constatând că, după casare,

instanțele au soluționat cauza cu încălcarea normelor de competență, după

valoare, se impune admiterea recursului declarat de pârâți, casarea acestor

hotărâri și trimiterea cauzei pentru rejudecare la Judecătoria Ploiești, ca

instanță de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Consiliul

local al municipiului Ploiești și Municipiul Ploiești prin Primar împotriva

deciziei nr. 386 din 13 noiembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția

civilă.

Casează decizia atacată, precum și

sentința nr. 677 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Prahova, secția civilă, și

trimite cauza la Judecătoria Ploiești pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 aprilie 2007.