ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7199/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la 14

mai 2002 sub nr. 6542 la Tribunalul Prahova, secția civilă, contestatorii D.N.M.I.,

M.A.C. și N.I. în contradictoriu cu intimatele Prefectura Județului Prahova Primăria

comunei Gura Vadului și SC T. SA Gura Vadului au solicitat instanței, în

condițiile Legii nr. 10/2001 obligarea acestora la retrocedarea în natură a

imobilului teren curți-construcții în suprafață de 6450 mp clădire locuință,

bucătărie sală de mese și dormitoare situate în comuna Gura Vadului.

În motivarea contestației s-a

invocat că autorii contestatorilor au deținut în proprietate imobilul

respectiv, care a fost preluat de stat în mod abuziv, după anul 1945 și că

notificând pe intimate în condițiile Legii nr. 10/2001, acestea nu au dat nici

un răspuns.

Tribunalul Prahova, secția civilă,

prin sentința nr. 1210 din 3 decembrie 2003, a admis excepția de prematuritate

a promovării contestației, invocată din oficiu, a respins ca prematur introdusă

contestația, formulată de contestatorii D.I., M.A.M. și N.I. în contradictoriu

cu intimatele Prefectura județului Prahova, Primăria comunei Gura Vadului și SC

T. SA Gura Vadului cu sediul în comuna Valea Călugărească.

Pentru a pronunța o astfel de

hotărâre, instanța a reținut că potrivit art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001,

nu poate fi învestită de soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor ori

dispozițiilor emise de către deținătorul imobilului, ori, în speță, nici una

din intimate nu a emis o astfel de decizie, acțiunea fiind prematură. Împotriva

acestei sentințe, reclamanții au declarat apel, criticând soluția ca nelegală,

în sensul că nu le-a fost respectat dreptul la apărare și nu le-a fost dată

posibilitatea să facă dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001,

iar I.A.S. T. SA a activat cu rea credință dând curs procesului de privatizare

în condițiile în care imobilul a fost revendicat.

Curtea de Apel Ploiești prin decizia

nr. 920 din 29 martie 2004 a respins ca nefondat apelul contestatorilor M.A.C.

și D.I. în contradictoriu cu intimata-contestatoare N.I. și cu

intimatele-pârâte Prefectura județului Prahova, Primăria comunei Gura Vadului

și SC T. SA Gura Vadului, păstrând motivarea instanței de fond.

Și această decizie a fost supusă

examinării căii extraordinare a recursului, exercitată de către reclamanții D.I.

și M.A.C.

Motivele de recurs reiterează

motivele din apel precizând în esență că a fost încălcat dreptul la apărare,

hotărârile ambelor instanțe fiind lovite de nulitate absolută prevăzută de art.

105 alin. (2) C. proc. civ., că nu a fost respectat principiul

contradictualității în sensul că, nici o probă nu poate fi opusă celeilalte

părți dacă nu i s-a dat posibilitatea de a se discuta cererea respectivă.

Recursul se vădește a fi fondat.

Pornind de la rațiunea adoptării

Legii nr. 10/2001 exprimată în caracterul profund reparatoriu, legiuitorul a

urmărit să înlăture prejudiciile suferite de proprietar pentru abuzurile

săvârșite de stat.

În acest cadru trebuie privite

reglementările art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cu care în

termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data

depunerii actelor doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se

pronunțe, prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de

restituire în natură; în conformitate cu art. 24 alin. (1) al aceluiași act

normativ, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă,

deținătorul imobilului este obligat, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1),

să facă persoanei îndreptățite ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare

valorii imobilului.

Termenul în care unitatea

deținătoare trebuie să răspundă notificării persoanei îndreptățite este

imperativ, iar nu unul de recomandare.

Considerând că termenul are caracter

imperativ iar excepțiile fiind de strictă interpretare, soluția de respingere a

cererii de chemare în judecată ca prematur introdusă este greșită și va fi

înlăturată.

Indiferent dacă „ persoanei

îndreptățite” i se restituie în natură imobilul, ori i se oferă restituirea

prin echivalent sau chiar i se refuză un drept ca atare, unitatea deținătoare

este obligată ca asupra solicitării adresate pe cale de notificare, să se

pronunțe printr-o decizie sau dispoziție motivată.

Față de modul lacunar de

reglementare a problemei se impune casarea cu trimitere spre rejudecarea cauzei

la instanța de apel.

Având în vedere caracterul devolutiv

al apelului care constă într-o reeditare a judecății pricinii în fond, instanța

de apel va dezbate toate problemele de fapt și de drept invocate de părți.

Cu ocazia rejudecării, instanța de

trimitere va judeca pricina în fond, iar nu pe excepție, astfel cum, în mod

incorect s-a procedat, fiind obligată să examineze toate aspectele ce se

desprind din cererea reclamanților, ca și din motivele invocate în cererile de

apel și recurs, să răspundă criticilor aduse hotărârilor pronunțate.

În virtutea rolului activ, se va

analiza atitudinea pârâtei în sensul eludării dispozițiilor referitoare la

obligativitatea emiterii deciziei spre a se impune pârâtelor să răspundă

notificării de restituirii în natură a imobilului.

În considerarea celor expuse, se va

admite recursul, se va casa decizia recurată și se va trimite cauza Curții de

Apel Ploiești pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

contestatorii D.I. și M.A.C. împotriva deciziei nr. 920 din 29 martie 2004 a

Curții de Apel Ploiești, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță

pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 26 septembrie 2005.