ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 678/2019

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată la data de 6 iunie 2016 pe rolul Judecătoriei Bacău, sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ANAF - DGAF Bacău - AJFP Bacău, anularea formelor de executare a procesului-verbal nr. x din 24 mai 2016 și a somației de executare din dosarul de executare nr. x, prin care s-a stabilit creanță, în temeiul art. 227 alin. (8) din Legea nr. 207/2015, în sumă de 60600 RON, precum și suspendarea executării.

Cauza a fost declinată în favoarea Curții de Apel Cluj, unde a fost înregistrată sub nr. x/2016.

Prin contestația înregistrată la data de 8 iunie 2016, sub nr. x/2016, la Judecătoria Bacău, aceeași reclamantă a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ANAF - DGRFP-AJFP Bacău, anularea tuturor formelor de executare (titlu executoriu, proces-verbal nr. x din 24 mai 2016, somație) și suspendarea executării.

Și această cauză a fost declinată în favoarea Curții de Apel Cluj, unde a fost înregistrată sub nr. x/2016.

Prin încheierea de ședință din data de 21 septembrie 2016, Curtea de Apel Cluj a admis excepția litispendenței, reunind cele două dosare sub nr. unic x/2016

Prin Sentința nr. 267 din 21 septembrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a respins contestațiile și cererile de suspendare formulate de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Bacău-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, având ca obiect contestație la executare Procesul-verbal nr. x din 24 mai 2016 din dosarul nr. x.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta A.

Cu prioritate, recurenta reclamantă a arătat că, având în vedere specificul acestei căi de atac în materia contenciosului administrativ, în care hotărârea primei instanțe nu poate fi atacată cu apel, urmează ca instanța de control judiciar să analizeze cauza sub toate aspectele.

Ca motiv de casare, a invocat recurenta reclamantă aplicarea greșita a legii de către instanța de fond (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

În esență, a susținut că la dosar au fost depuse înscrisuri oficiale ale ANST, care sub semnătura consilierului juridic și Direcției Juridice a ANST, confirmă faptul că prin Ordinul nr. 2456 din 28 decembrie 2010 emis de A. în calitate de președinte, "A.N.S.T și-a îndeplinit obligațiile referitoare la executarea hotărârii judecătorești. Nu se poate pune în executare de doua ori aceeași sentință."

Acest înscris a fost comunicat și depus la dosar odată cu contestația, fiind obținut în urma solicitărilor adresate serviciului juridic și contencios administrativ al Ministerului Tineretului și Sportului care este succesorul în drepturi a fostului ANTS, înscris de care însă instanța de fond nu a făcut vorbire în sentința pronunțată.

În urma verificărilor făcute de oficiul juridic al emitentului actului administrativ, s-a constatat că în anexa Ordinului nr. 557 din 16 mai 2012 se menționează expres de către Serviciul Juridic și Control că:

"Sentința Civilă nr. 101/2010 a fost pusă în executare prin ORDINUL nr. 2456 din 28 decembrie 2010, astfel încât ANTS și-a îndeplinit obligațiile legale". În acesta situație de fapt nu se mai putea aplica o sancțiune conducătorului instituției, contestatoarea A., în calitatea sa de președinte al A.N.S.T. la data menționată.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimata-pârâtă ANAF - DGRFP Bacău - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin Sentința civilă nr. 101 din 3 martie 2010, pronunțată în dosar nr. x/2009 și rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5228 din 25 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost anulat Ordinul nr. 517/2009 emis de Ministerul Tineretului și Sportului și obligată autoritatea să procedeze la reintegrarea în funcție a numitului B.

Ulterior, prin Sentința nr. 319 din 26 aprilie 2012, pronunțată în dosarul nr. x/2011, a fost admisă cererea formulată de numitul B. în contradictoriu cu recurenta reclamantă din prezenta cauză, A., și cu Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret și, în consecință, a fost aplicată recurentei A., în calitate de președinte al ANST, amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 28 decembrie 2010 și până la executarea integrală a Sentinței nr. 101 din 3 martie 2010.

Această din urmă sentință constituie titlul executoriu ce a fost pus în executare de către autoritatea fiscală intimată și care este contestat în prezenta cauză.

Înalta Curte constată că prin recurs nu se aduc critici veritabile de nelegalitate sentinței, iar situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, care nu a ignorat existența înscrisului reprezentat de anexa Ordinului nr. 557/2012, ci a apreciat lipsa de relevanță a susținerii recurentei privind punerea în executare a Sentinței nr. 101 din 3 martie 2010 prin Ordinul nr. 2456 din 28 decembrie 2010, câtă vreme cu putere de lucru judecat prin Sentința nr. 319 din 26 aprilie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5195 din 6 decembrie 2012 a Înalta Curte de Casație și Justiție-SCAF) s-a stabilit că acea așa-zisă reintegrare inițială a fost una pur formală, punerea în executare propriu-zisă având loc abia prin Ordinul nr. 557 din 16 mai 2012.

De altfel, mențiunile invocate de recurenta reclamantă, nu numai că sunt irelevante pentru soluția pronunțată în cauză, dar sunt ele însele discutabile sub aspectul legalității, de vreme ce susțin o situație contrară celei stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă (Sentința nr. 319 din 26 aprilie 2012).

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinței nr. 267 din 21 septembrie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM