ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3074/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de apel Brașov sub nr. 323/64/2010 reclamantul A.A.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului anularea Ordinului nr. 646 din 24 aprilie 2010 emis de Ministerul Tineretului și Sportului, repunerea reclamantului în situația anterioară încetării raporturilor de muncă, în sensul reintegrării în funcția de conducere deținută, obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care a fost lipsit reclamantul, începând cu data de 24 mai 2009, cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului și plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 57/F din 1 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov a fost admisă acțiunea reclamantului A.A.M. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, continuatorul fostului Minister al Tineretului și Sportului și B.L. Instanța a dispus anularea Ordinului nr. 646 din 24 aprilie 2010 emis de Ministerul Tineretului și Sportului și repunerea reclamantului în situația anterioară încetării raporturilor de muncă în sensul reintegrării în funcția de conducere deținută, obligând pârâta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care a fost lipsit reclamantul începând cu data de 24 mai 2009. Instanța a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului, obligând pârâții la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin Ordinul nr. 1.534 din 5 decembrie 2009 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Tineret, reclamantul A.M. a fost numit în funcția de director al Casei de Cultură a Studenților Brașov. Prin Ordinul nr. 646 din 24 aprilie 2009 emis în temeiul art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 de Ministrul Tineretului și Sportului a fost desființată funcția de conducere de director al Casei de Cultură a Studenților Brașov, iar la data expirării termenului de preaviz i-a încetat reclamantului raportul de muncă. Instanța a constatat că ordinul a cărui anulare se solicită a fost emis în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, act normativ care a fost constatat neconstituțional, iar consecința juridică, în aceste împrejurări în care fundamentul actului administrativ este neconstituțional, este aceea a lipsirii de eficacitate juridică a acestuia, respectiv a anulării actului.

Faptul că reclamantul a fost numit pe o funcție de execuție și că pârâta B.L. a fost numită în funcția de director al Casei de Cultură a Studenților Brașov nu este de natură să modifice realitatea juridică generată de emiterea unui act nelegal. 3. Recursurile declarate de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret și B.L. Recurenta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, întrucât în cauză nu este vorba de o concediere nelegală. S-a precizat că în mod greșit s-a reținut că ordinul contestat este nelegal, întrucât acesta a fost emis în temeiul unei ordonanțe a Guvernului României.

S-a precizat că asupra ordonanței guvernului a fost efectuat un control al Curții Constituționale, care a constatat neconstituționalitatea și nu nelegalitatea actului normativ, astfel încât efectele neconstituționalității sunt pentru viitor și nu pentru trecut. Recurenta B.L. a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că instanța de fond a examinat superficial cauza, întrucât este imposibilă reintegrarea intimatului-reclamant în funcția de conducere, având în vedere că anterior încetării raporturilor de muncă în calitate de director, acesta a solicitat transferul în funcția de consilier studii 1 A, cerere finalizată cu încheierea unui contract de muncă în acest sens.

II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursurilor declarate, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursurile ca nefondate pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte a reținut că în cauză ordinul atacat, obiect al acțiunii judiciare, a fost emis în temeiul dispozițiilor art. III alin. (1) și (11) din O.U.G.

nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, potrivit cărora: "(1) Funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia, se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

(11) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, funcționarilor publici și personalului încadrat în regim contractual, care ocupă posturi dintre cele prevăzute la alin. (1), li se vor aplica în mod corespunzător dispozițiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv în Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare". Înalta Curte a reținut că prin Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, s-a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G.

nr. 37/2009 este neconstituțională, ca urmare a faptului că această ordonanță de urgență este lovită de un viciu de neconstituționalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție. Or, a argumentat Curtea Constituțională, prin O.U.G. nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale. Totodată, Înalta Curte reține că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G.

nr. 105/2009, ordonanță care prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituțională în privința dispozițiilor art. I pct. 1 - 5 și 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII și anexa 1, cu motivarea că acestea conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative, ca și cele ce au constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privința neconstituționalității căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1.257/2009. În plus, Curtea Constituțională a reținut și faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr. 105/2009, a încălcat și dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii. Față de aspectele arătate, Înalta Curte reține că instanța de fond a apreciat corect că actul administrativ atacat este nelegal, întrucât a fost emis în temeiul unei Ordonanțe de urgență în privința căreia Curtea Constituțională a statuat că este neconstituțională.

Sunt neîntemeiate susținerile din recurs ale ambelor recurente referitoare la faptul că efectele neconstituționalității sunt pentru viitor și nu pentru trecut, întrucât desființarea funcției publice deținută de reclamant prin cele două ordonanțe este lipsită de efecte juridice, din moment ce aceste reglementări au fost declarate neconstituționale, revenindu-se astfel la forma și structura reglementată de Legea nr. 188/2999, care este lege organică și ale cărei dispoziții sunt de natură să asigure stabilitatea funcției publice, ca element al securității sociale. Admiterea opiniei contrare a recurenților ar echivala cu lipsirea de orice finalitate a procedurii de exercitare a controlului de constituționalitate reglementată prin Legea nr. 47/1992.

Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile formulate ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile formulate de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret și B.L. împotriva sentinței nr. 57/F din 1 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2012. Procesat de GGC - AM