ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3074/2012

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

apel Brașov sub nr. 323/64/2010 reclamantul A.A.M. a solicitat în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului anularea Ordinului nr. 646 din 24 aprilie 2010 emis de Ministerul

Tineretului și Sportului, repunerea reclamantului în situația anterioară

încetării raporturilor de muncă, în sensul reintegrării în funcția de conducere

deținută, obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile

indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care a fost

lipsit reclamantul, începând cu data de 24 mai 2009, cu efectuarea mențiunilor

corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului și plata cheltuielilor de

judecată.

de Apel

Prin sentința nr.

57/F din 1 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov a fost admisă acțiunea

reclamantului A.A.M. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru

Sport și Tineret, continuatorul fostului Minister al Tineretului și Sportului

și B.L.

Instanța a dispus

anularea Ordinului nr. 646 din 24 aprilie 2010 emis de Ministerul Tineretului

și Sportului și repunerea reclamantului în situația anterioară încetării

raporturilor de muncă în sensul reintegrării în funcția de conducere deținută,

obligând pârâta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret la plata unei

despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu

celelalte drepturi de care a fost lipsit reclamantul începând cu data de 24 mai

2009.

Instanța a dispus

efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului,

obligând pârâții la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că prin Ordinul nr. 1.534 din 5 decembrie

2009 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Tineret, reclamantul

A.M. a fost numit în funcția de director al Casei de Cultură a Studenților

Brașov.

Prin Ordinul nr. 646

din 24 aprilie 2009 emis în temeiul art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009

de Ministrul Tineretului și Sportului a fost desființată funcția de conducere

de director al Casei de Cultură a Studenților Brașov, iar la data expirării

termenului de preaviz i-a încetat reclamantului raportul de muncă.

Instanța a constatat că

ordinul a cărui anulare se solicită a fost emis în temeiul O.U.G. nr. 37/2009,

act normativ care a fost constatat neconstituțional, iar consecința juridică,

în aceste împrejurări în care fundamentul actului administrativ este

neconstituțional, este aceea a lipsirii de eficacitate juridică a acestuia,

respectiv a anulării actului.

Faptul că reclamantul

a fost numit pe o funcție de execuție și că pârâta B.L. a fost numită în

funcția de director al Casei de Cultură a Studenților Brașov nu este de natură

să modifice realitatea juridică generată de emiterea unui act nelegal.

declarate de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret și B.L.

Recurenta Autoritatea

Națională pentru Sport și Tineret a criticat hotărârea instanței de fond ca

netemeinică și nelegală, arătând că instanța de fond a făcut o aplicare greșită

a legii, întrucât în cauză nu este vorba de o concediere nelegală.

S-a precizat că în

mod greșit s-a reținut că ordinul contestat este nelegal, întrucât acesta a

fost emis în temeiul unei ordonanțe a Guvernului României. S-a precizat că

asupra ordonanței guvernului a fost efectuat un control al Curții

Constituționale, care a constatat neconstituționalitatea și nu nelegalitatea

actului normativ, astfel încât efectele neconstituționalității sunt pentru

viitor și nu pentru trecut.

Recurenta B.L. a

criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că

instanța de fond a examinat superficial cauza, întrucât este imposibilă

reintegrarea intimatului-reclamant în funcția de conducere, având în vedere că

anterior încetării raporturilor de muncă în calitate de director, acesta a

solicitat transferul în funcția de consilier studii 1 A, cerere finalizată cu

încheierea unui contract de muncă în acest sens.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursurilor declarate, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursurile ca nefondate

pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a

reținut că în cauză ordinul atacat, obiect al acțiunii judiciare, a fost emis

în temeiul dispozițiilor art. III alin. (1) și (11) din O.U.G. nr. 37/2009

privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice,

potrivit cărora:

"(1) Funcțiile

publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim

contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice

deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației

publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la

prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum

și adjuncții acestuia, se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării

în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

(11) Începând cu data

intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, funcționarilor publici și

personalului încadrat în regim contractual, care ocupă posturi dintre cele

prevăzute la alin. (1), li se vor aplica în mod corespunzător dispozițiile

legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a

raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

respectiv în Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările

ulterioare".

Înalta Curte a

reținut că prin Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea

Constituțională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a)

din Constituție, s-a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009

este neconstituțională, ca urmare a faptului că această ordonanță de urgență

este lovită de un viciu de neconstituționalitate, fiind adoptată de Guvern cu

încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție.

Or, a argumentat

Curtea Constituțională, prin O.U.G. nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria

funcționarilor publici de conducere funcțiile de director executiv și director

executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale

celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din

unitățile administrativ-teritoriale.

Totodată, Înalta

Curte reține că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr.

105/2009, ordonanță care prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată

neconstituțională în privința dispozițiilor art. I pct. 1 - 5 și 26, art. II,

art. IV, art. V, art. VIII și anexa 1, cu motivarea că acestea conțin aceleași

reglementări și aceleași soluții legislative, ca și cele ce au constituit

obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privința neconstituționalității căreia Curtea

Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1.257/2009.

În plus, Curtea

Constituțională a reținut și faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr.

105/2009, a încălcat și dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție,

potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.

Față de aspectele

arătate, Înalta Curte reține că instanța de fond a apreciat corect că actul

administrativ atacat este nelegal, întrucât a fost emis în temeiul unei

Ordonanțe de urgență în privința căreia Curtea Constituțională a statuat că

este neconstituțională.

Sunt neîntemeiate

susținerile din recurs ale ambelor recurente referitoare la faptul că efectele

neconstituționalității sunt pentru viitor și nu pentru trecut, întrucât

desființarea funcției publice deținută de reclamant prin cele două ordonanțe

este lipsită de efecte juridice, din moment ce aceste reglementări au fost

declarate neconstituționale, revenindu-se astfel la forma și structura

reglementată de Legea nr. 188/2999, care este lege organică și ale cărei

dispoziții sunt de natură să asigure stabilitatea funcției publice, ca element

al securității sociale.

Admiterea opiniei

contrare a recurenților ar echivala cu lipsirea de orice finalitate a

procedurii de exercitare a controlului de constituționalitate reglementată prin

Legea nr. 47/1992.

Pentru aceste

considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței

atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursurile formulate ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

formulate de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret și B.L. împotriva

sentinței nr. 57/F din 1 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția

contencios administrativ și fiscal ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 iunie 2012.

Procesat de GGC - AM