ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2541/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Curții de Apel Ploiești, reclamanta P.D. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta C.N.P.D.A.S., anularea în parte a Ordinului nr. 741

din 22 mai 2009, în ceea ce privește treapta de salarizare și art. 2

al acestui ordin, obligarea pârâtei să o încadreze în aceeași

treaptă de salarizare, cu aceleași drepturi salariale pe care le-a

avut anterior mutării definitive dispuse, obligarea la plata drepturilor

salariale cuvenite, începând cu data mutării definitive conform Ordinului

nr. 741/2009 și până la pronunțarea unei hotărâri

irevocabile.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că la 23 aprilie 2009, prin Ordinul nr. 368, pârâta a dispus

eliberarea sa din funcția publică de conducere pe care o

deținea, cu acordarea unui preaviz de 30 de zile calendaristice, conform

art. 99 alin. (5) și (6) din Legea nr. 188/1999, oferindu-i-se un post în

cadrul Direcției Județene de Pensii Buzău pe o funcție de execuție,

inspector clasa I.

A mai arătat că pe toată

durata desfășurării activității în cadrul Casei

Județene de Pensii a avut o activitate apreciată, cum rezultă

din raportul de evaluare, iar potrivit Legii nr. 188/1999 și O.U.G. nr.

1/2009 trebuia nu numai să fie trecută într-un post vacant în cadrul

structurii organizatorice, ci să i se și asigure plata acelorași

drepturi salariale avute anterior mutării definitive.

Prin sentința nr. 216 din 16

noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, acțiunea

formulată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că modificarea

raportului de serviciu al reclamantei cu Casa Județeană de Pensii

Buzău s-a realizat în baza dispozițiilor art. III alin. (1) din O.U.G.

nr. 37/2009, potrivit cărora funcțiile publice ce conferă

calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale

ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice

centrale se desființează în termen de 32 de zile de la data

intrării în vigoare a acestui act normativ, act ce nu reglementează

și obligația angajatorului de a asigura pentru persoanele eliberate

din funcție un post vacant și plata acelorași drepturi salariale

avute anterior mutării definitive.

A apreciat judecătorul fondului

că abrogarea O.U.G. nr. 37/2009 prin O.U.G. nr. 105/2009, precum și

declararea ca neconstituțională a acesteia, nu are nicio

relevanță, întrucât, la momentul modificării raportului de

serviciu dintre părți conform Ordinului 741 din 22 mai 2009, au fost

respectate aceste dispoziții legale imperative, ce erau, la acel moment,

în vigoare.

S-a mai apreciat că în cauză nu

sunt incidente dispozițiile O.U.G. nr. 1/2009, întrucât Casa

Județeană de Pensii Buzău nu a fost supusă

restructurării, ci au fost desființate funcțiile de conducere

existente în cadrul acestei instituții la momentul emiterii O.U.G. nr. 37/2009,

urmând ca instituția să fie condusă de un director coordonator, numit

în condițiile prevăzute de actul normativ.

Împotriva sentinței Curții de

apel a formulat recurs în termen legal reclamanta P.D., invocând, în drept,

dispozițiile art. 306 C. proc. civ.

Recurenta critică hotărârea

prin prisma greșitei aplicări a prevederilor legale incidente, arătând

că, în fapt, prin ordinul atacat a fost retrogradată, cu afectarea drepturilor

sale salariale.

Un motiv distinct vizează greșita

respingere a cererii cuprinse în cel de-al doilea capăt al acțiunii,

recurenta considerând că i se cuvin despăgubirile solicitate,

constând în diferența dintre veniturile pe care le obține în prezent

și cele pe care le-ar fi obținut dacă ar fi ocupat în continuare

funcția de conducere.

Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale

Prin întâmpinarea înregistrată la data

de 18 februarie 2010, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Apărările au fost grupate de intimată

în două categorii, vizând, pe de o parte motive de respingere pe cale de excepție

și, pe de altă parte, apărări de fond.

În prima categorie, intimata a reiterat

excepțiile invocate la judecata în primă instanță, respinse

prin încheieri interlocutorii, privind netimbrarea cererii de chemare în

judecată și neîndeplinirea procedurii prealabile impuse de art. 7

alin. (1) din Legea nr. 554/2004. De asemenea intimata a cerut instanței

de recurs să observe că recursul nu este motivat în fapt și în drept,

preluându-se integral motivarea acțiunii.

Pe fondul cauzei, intimata a insistat asupra

faptului că a comunicat recurentei toate posturile vacante existente în cadrul

C.N.P.A.S., precum și cele transmise de A.N.F.P., ea fiind cea care a

decis pentru postul în discuție.

De asemenea, intimata a arătat

că în cauză nu sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 1/2009,

invocate de recurentă, ci cele cuprinse în art. 99 din Legea nr. 188/1999.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra recursului

Examinând sentința atacată prin

prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse

în întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală.

relevante

Analizând cu prioritate condițiile

învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată

că nu este cazul să aplice sancțiunea extremă a

nulității căii de atac, prevăzută de art. 306 alin. (1)

C. proc. civ., întrucât din expunerea prezentată de autoarea recursului au

putut fi totuși decelate critici la adresa hotărârii primei

instanțe, după cum s-a arătat la pct. 1.3 din decizie.

Recurenta-reclamantă a supus controlului

de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Ordinul

nr. 741 din 22 mai 2009 emis de C.N.P.A.S., în ceea ce privește treapta de

salarizare stabilită prin art. 1 și, corelativ, dispoziția cuprinsă

în art. 2.

Acest act administrativ individual a fost

emis în contextul în care, anterior, prin Ordinul nr. 368 din 23 aprilie 2009,

în temeiul art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri

de îmbunătățire a activității administrației

publice, funcția publică de conducere de director executiv adjunct al

Casei Județene de Pensii Buzău, Direcția stabiliri și

plăți prestații, pe care o ocupa, s-a desființat.

Din această succintă expunere a

situației de fapt rezultă că actul administrativ examinat privește

modificarea unui raport de serviciu. Așa fiind, cererea de chemare în

judecată beneficiază de scutire de taxă judiciară de timbru,

încadrându-se în dispoziția de principiu cuprinsă în art. 15 lit. a)

din Legea nr. 146/1997, după cum bine a reținut judecătorul de

la Curtea de apel.

Cât privește procedura

prealabilă, aceasta a fost îndeplinită de recurentă cu actul

înregistrat la intimată sub nr. 1703/DDP din 25 iunie 2009, la care aceasta

din urmă face referire în răspunsul nr. 1032 din 7 iulie 2009 (fila

27, dosar fond), fiind respectate dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte

reține ca fiind relevantă împrejurarea că recurenta nu a atacat Ordinul

nr. 368 din data de 23 aprilie 2009 emis de C.N.P.A.S., de eliberare din

funcția publică de conducere, ordin care a stabilit condițiile

concrete în care se reglează raporturile cu instituția publică,

în contextul eliberării din funcția de conducere.

Astfel, prin acest act administrativ, în

temeiul art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici, i s-a acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice,

în această perioadă beneficiind de prevederile art. 99 alin. (5),

alin. (6) și, după caz, alin. (7) din același act normativ, care

au următorul cuprins:

„5)

În

cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), și e), în perioada de

preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției publice

există funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are

obligația de a le pune la dispoziție funcționarilor publici.

(6)

În

cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) și e), dacă nu

există funcții publice vacante corespunzătoare în cadrul

autorității sau instituției publice, autoritatea ori

instituția publică are obligația de a solicita A.N.F.P., în

perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante. În cazul în care

există o funcție publică vacantă corespunzătoare,

identificată în perioada de preaviz, funcționarul public va fi

transferat în interesul serviciului sau la cerere.

(7)

Funcționarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei

funcții publice vacante la nivel inferior”.

În aplicarea acestor dispoziții

legale, C.N.P.A.S. i-a prezentat recurentei lista cu posturile disponibile,

prin redistribuire de posturi între casele teritoriale de pensii, precum

și posturile vacante transmise de A.N.F.P., ea exprimându-și

opțiunea de a fi încadrată pe funcția publică de execuție

- inspector, clasa I, gradul profesional asistent, treapta de salarizare 3, la Casa

Județeană de Pensii Buzău, în condițiile în care nu era

vacant nici un post de consilier, clasa I, gradul profesional superior, treapta

1 de salarizare.

Ca urmare, s-a emis ordinul atacat, nr.

741 din data de 22 mai 2009 de către C.N.P.A.S. prin care, potrivit art.

1, începând cu data de 22 mai 2009, recurentei i s-a modificat raportul de

serviciu, prin mutare definitivă, potrivit art. 87 alin. (2) lit. d)

coroborat cu art. 91 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 în sensul arătat anterior,

urmând ca, potrivit art. 2, cu aceeași dată să beneficieze de

drepturile salariale aferente acelui post.

Acest act administrativ individual este

emis în acord cu dispozițiile legale citate, mai ales art. 99 alin. (7),

care se referă explicit la posibilitatea ocupării unei funcții

publice vacante la nivel inferior.

Pretenția recurentei de a fi

salarizată în continuare conform salariului aferent funcției publice

de conducere pe care a ocupat-o nu are nicio bază legală.

Dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr.

1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul

bugetar, invocate de recurentă nu sunt incidente, ele pornind de la premisa

restructurării instituției publice, ce nu se regăsește în

cauză.

Cadrul normativ aplicabil este reprezentat

de Legea nr. 188/1999, menționată atât în cele două ordine

prezentate dar și în cuprinsul O.U.G. nr. 37/2009, ce a generat complexul

de măsuri administrative examinate.

În plus, potrivit expunerii de motive,

O.U.G. nr. 1/2009 a fost adoptată în scopul „prelungirii termenului de aplicabilitate

prevăzut de actele normative care reglementează salarizarea categoriilor

de personal din sectorul bugetar, pentru a putea realiza mecanismul de salarizare

și încadrare a personalului din sectorul bugetar în perioada 1 ianuarie - 31

martie 2009” și, ca urmare, nu poate reglementa efectele generate de O.U.G.

nr. 37/2009. Aceasta din urmă a avut ca finalitate declarată

eficientizarea activității instituțiilor publice și

îmbunătățirea actului managerial, în condițiile reducerii

cheltuielilor bugetare iar nu restructurarea autorităților publice,

funcția publică de conducere de director executiv fiind înlocuită

cu funcția de director coordonator, exercitată în baza unui contract

de management.

adoptate

Pentru toate considerentele expuse

la pct.II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de

față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.D.

împotriva sentinței civile nr. 216 din 16 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 13 mai 2010.