ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2682/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul I.L.C. a chemat în judecată

Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Ordinului nr. 967 din 22 mai 2009

și stabilirea situației anterioare eliberării din funcția publică de conducere

de director executiv în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Buzău.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin ordinul a cărei anulare o solicită a fost eliberat

din funcția de conducere de director executiv în cadrul Direcției Generale a

Finanțelor Publice Buzău și numit pe funcția de șef birou resurse umane și

salarizare în cadrul aceleiași direcții, eliberarea făcându-se în temeiul

dispozițiilor art. 2 alin .3 din H.G. nr. 109/2009, începând cu data de 25 mai 2009.

A mai susținut că, sesizată

pentru neconstituționalitatea unor dispoziții ale H.G. nr. 109/2009, Curtea Constituțională

prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a constatat neconstituționalitatea unor

dispoziții ale acestei hotărârii de guvern.

Prin precizarea de acțiune

din data de 18 iunie 2010, reclamantul a susținut că solicită obligarea pârâtei

numai la plata drepturilor salariale, aferente perioadei 26 aprilie 2010-26 mai

2010, întrucât la data de 26 iunie 2010, printr-un nou ordin emis de pârâtă a fost

repus în funcție, acțiunea astfel cum a fost formulată inițial, rămânând fără obiect.

Curtea de Apel Ploiești,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 176 din 28 iulie 2010, a admis cererea formulată de reclamant și a obligat pârâta

la plata către acesta a unei despăgubiri egală cu diferența dintre salariile și

celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data acordării acestora (25

mai 2009 și până la data reîncadrării 25 mai 2010) și salariile și drepturile efectiv

încasate.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că în cazul în care raportul de serviciu a încetat

din motive neimputabile reclamantului acesta poate cere instanței de contencios

reintegrarea în funcția deținută și plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate

recalculate, majorate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, conform

dispozițiilor art. 106 din Legea nr. 188/1999.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Agenția Națională de Administrare

Fiscală.

Recurenta a susținut,

în esență, că hotărârea atacată este nelegală, sub aspectul obligării la plata către

reclamant a despăgubirilor egale cu diferența dintre salariul primit și cel care

i s-ar fi cuvenit conform funcției publice deținute anterior.

Astfel, susține recurenta,

intimatului-reclamant nu i-a fost îngrădit dreptul de a participa la concursul organizat

pentru ocuparea funcției de director coordonator, respectiv de director coordonator

adjunct în cadrul sistemului Agenției Naționale de Administrare Fiscală, motiv pentru

care nu este susținută nici solicitarea acestuia de a-i fi plătite despăgubiri egale

cu diferența dintre salariul primit și cel cuvenit conform funcției publice deținute

anterior.

Recursul este nefondat.

Prin

Ordinul nr. 967 din 22 mai 2009 emis de Președintele Agenției

Naționale de Administrare Fiscală

, în temeiul prevederilor art. 12 alin.

(3) din H.G. nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea

Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Legii 188/1999,

O.G. nr. 6/2007, O.U.G. nr. 41/2009, având în vedere O.U.G. nr. 37/2009

privind

unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, Ordinul Președintelui

Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 375/2009

de aprobare a noii structuri organizatorice a direcțiilor generale ale finanțelor

publice, preavizul de 30 zile calendaristice acordat din 23 aprilie 2009 potrivit

art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999,

art. 97 lit. c) coroborat cu

art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) și alin. (5) din Legea nr. 188/1999, ca urmare

a desființării funcției publice de conducere de director executiv, reclamantul I.L.C.

a fost eliberat, începând cu data de 25 mai 2009, din funcția publică de conducere

de director executiv în cadrul Direcției generale a finanțelor publice a județului

Buzău.

Ordinul

nr. 967 din 22 mai 2009 emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare

Fiscală

,

de eliberare a reclamantului din funcția de conducere de director executiv, a fost

emis ca urmare a desființării funcției publice de conducere,

în baza O.U.G. nr. 37 din 22 aprilie 2009,

privind unele

măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, publicată în M. Of.

nr. 264/22.04.200.

Prin Decizia

nr. 1257 din 7 octombrie 2009, instanța constituțională a declarat neconstituțională

Legea de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, din analiza considerentelor deciziei rezultând

că viciul neconstituționalității afectează însuși actul normativ aprobat prin această

lege.

De asemenea,

prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, instanța constituțională a declarat

neconstituțională și O.U.G. nr. 105/2009.

În considerentele

deciziilor sus menționate, Curtea Constituțională a arătat, în esență, că modalitatea

de reglementare a funcției publice, respectiv „actul administrativ” de numire reprezintă

construcții juridice deficitare și confuze care ridică problema statutului juridic

al directorului coordonator și a naturii juridice a contractului de management.

În plus, instanța

constituțională a precizat că, prin adoptarea O.U.G. nr. 37/2009, au fost încălcate

prevederile art. 15 din Constituție, statutul juridic al funcției publice de conducere,

reglementat prin Legea nr. 188/1999, întrucât Guvernul a intervenit într-un domeniu

pentru care nu avea competență materială.

Potrivit

art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, modificată, persoana vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe

poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, acțiune care poate

avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste

ordonanțe, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după

caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la

realizarea unei operațiuni administrative.

Același text

de lege reglementează, în cuprinsul alin. (4), situația acțiunilor formulate de

o persoană vătămată, în cazul în care s-a declarat neconstituțională ordonanța prin

admiterea unei excepții într-o altă cauză.

Din analiza

acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că legiuitorul a prevăzut faptul

că, în ipoteza admiterii excepției de neconstituționalitate a ordonanței într-o

altă cauză, efectele se produc, de la data admiterii excepției, și în cauze similare,

care au ca temei juridic aceleași prevederi legale declarate neconstituționale.

În speță prin precizarea

de acțiune din data de 18 iunie 2010, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei

numai la plata drepturilor salariale aferente perioadei 26 aprilie 2010- 26 mai

2010 întrucât la data de 25 mai 2010 prin Ordinul Ministerul Finanțelor Publice

nr. 1461 a fost repus în funcția publică de director executiv în cadrul Direcției

Generale a Finanțelor Publice Buzău.

În ceea ce privește aspectul

despăgubirilor, sub forma drepturilor bănești acordate reclamantului de prima instanță,

se va reține că, într-adevăr revocarea din postul de director executiv a intimatului-reclamant

din motive ce exclud culpa acestuia a produs efecte vătămătoare asupra carierei

sale, inducând o stare de instabilitate, de incertitudine juridică, efecte ce se

impun a fi înlăturate prin repararea pagubei cauzate, conform art. 18 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004 și art. 106 din Legea nr. 188/1999.

Cum prin Ordinul nr. 1461

din 25 mai 2010 reclamantul a fost reîncadrat în funcția de conducere de director

executiv în cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău în mod corect instanța

de fond a reținut că pe perioada de la eliberarea din funcția de conducere de director

executiv deținută și până la reîncadrare în această funcție beneficiază de o despăgubire

egală cu diferența dintre salariile și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat

de la data neacordării acestora și până la data reîncadrării, și salariile și drepturile

efectiv încasate.

Examinând și din oficiu

hotărârea recurată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se

existența motivelor de casare, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională

de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 176 din 28 iulie 2010 a Curții

de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2011.