ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1245/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș, reclamanta H.E. a solicitat,

în contradictoriu cu M.F.P., anularea Ordinului nr. 2298/2008 emis de Ministrul

Economiei și Finanțelor ca nelegal, și obligarea pârâtului la plata tuturor

drepturilor salariale cuvenite reclamantei reprezentând diferența de la o

retribuție lunară de 1.820 lei, la suma de 1.324 lei, începând din 02 iunie 2008,

până în prezent, actualizate cu rata inflației, până la data plății efective,

iar, pe viitor, achitarea integrală a salariului de bază de 1.820 lei lunar.

Prin sentința nr. 78

din 28 aprilie 2010, Curtea de Apel Târgu-Mureș a respins acțiunea formulată de

reclamanta H.E., împotriva M.F.P., pentru anularea Ordinului nr. 2298/2008 emis

de Ministrul economiei și finanțelor.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond reținut, în esență, că reclamanta a invocat

nelegalitatea Ordinului nr. 2298/2008 emis de Ministrul Economiei și

Finanțelor, fără să arate care sunt dispozițiile încălcate cu ocazia emiterii

ordinului, astfel că acțiunea nu cuprinde decât o descriere a stării de fapt,

fără să se indice în concret care sunt textele de lege nerespectate cu ocazia

emiterii ordinului.

Din analiza

dispozițiilor legale menționate în cuprinsul actului atacat, respectiv art. 11 alin.

(4) din H.G. nr. 386/2007, Legea nr. 188/1999, H.G. nr. 1209/2003 și O.G. nr. 6/2007,

precum și Ordinul M.E.F. nr. 1850/2008, instanța de fond a constatat că aceste

dispoziții au caracter general și au fost respectate cu ocazia emiterii actului

atacat, iar în niciuna dintre aceste dispoziții nu există reglementări cu

privire la aspectul contestat de reclamantă prin acțiune.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamanta H.E., susținând că hotărârea atacată este

nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, ce se încadrează din punct

de vedere procedural în prevederile art. 304 pct. 7, 9 și 304

1

C.

proc. civ.:

- hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină acțiunea, fiind respinsă fără a se

analiza litigiul supus judecății;

- au fost încălcate,

la pronunțarea hotărârii, dispoziții legale esențiale, care reglementează

stabilitatea elementelor contractului de muncă și promovarea funcționarilor

publici, respectiv art. 41 C. mun. și art. 54, 56, 57, 58, 59, 64 din Legea nr.

188/1999 privind Statutul funcționarilor publici;

- pârâtul M.F.P. nu a

dovedit motivul pentru care există neconcordanțe între informațiile furnizate

prin adresa nr. 396601 din 27 august 2009 și extrasul din statul de funcții

aferent A.F.P. Târnăveni anexat la întâmpinarea depusă de D.G.F.P. Mureș –

Serviciul juridic;

- într-un caz

similar, pentru funcția de șef administrație adjunct pentru A.A.V.S. în cadrul

A.F.P. Târnăveni, s-a procedat la transformarea postului din grad asistent în

grad superior, ceea ce, în cazul său, nu s-a întâmplat, creându-se o discriminare.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În mod greșit recurenta

- reclamantă susține că prin Ordinul M.E.F. nr. 2298/2008 a avut loc o

modificare unilaterală a raporturilor sale de serviciu, în sensul că salariul său

a fost diminuat în mod abuziv și nejustificat, fiind corespunzător unui grad profesional

inferior.

Prin înscrisurile depuse

la dosar pârâtul M.F.P. a făcut dovada că încadrarea salarială a reclamantei făcută

prin Ordinul nr. 1913/2008 (Ordinul anterior celui atacat) s-a datorat unei

erori materiale, din statul de funcții rezultând că salarizarea șefului administrație

trezorerie și contabilitate la A.F.P. Târnăveni era corespunzătoare funcției

publice de execuție de expert asistent clasa I, treapta 1.

În consecință, prin Ordinul

M.E.F. nr. 2298/2008 s-a făcut aplicarea art. 6 alin. 4 din O.G. nr. 6/2007,

potrivit căruia: „Funcționarii publici care ocupă, în condițiile legii, o

funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru

funcția publică de execuție deținută anterior la care se adaugă indemnizația de

conducere. În situația în care salariul de bază prevăzut pentru funcția publică

de execuție deținută anterior este mai mic decât salariul de bază al funcției

publice de execuție aferent funcției publice de conducere vacante, prevăzută în

statul de funcții funcționarul public va beneficia de acesta. De această prevedere

beneficiază și funcționarii publici numiți în funcții publice de conducere

anterior anului 2008, drepturile salariale urmând a fi acordate de la data

intrării în vigoare a prezentei ordonanțe”.

Anterior numirii în

funcția publică de conducere de șef administrație adjunct trezorerie și

contabilitate publică, reclamanta ocupa funcția public de conducere de șef

birou, fiind salarizată corespunzător funcției publice de execuție de expert

principal, clasa I, treapta 1, iar, după cum s-a arătat mai sus postul prevăzut

și aprobat prin statul de funcții pentru funcția publică de conducere vacantă

de șef administrație adjunct trezorerie și contabilitate publică (ocupat prin

concurs de reclamantă) era de expert asistent clasa treapta 1.

Pentru considerentele

menționate, Înalta Curte constată că, în mod corect instanța de fond a motivat,

prin hotărârea atacată, că reclamanta nu a dovedit încălcarea unor norme legale

cu ocazia emiterii Ordinului M.E.F. nr. 2298/2008 sau existența altei salarizări

pentru postul pe care îl ocupă, astfel că, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de H.E. împotriva Sentinței nr. 78 din 28 aprilie 2010 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 martie 2011.