ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4134/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4134/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamantul C.P., în
contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, a solicitat
anularea, în parte, a Ordinului nr. II7665 din 01 februarie 2011, obligarea
pârâtului la emiterea unui alt act administrativ de stabilire a drepturilor
salariale cuvenite pe anul 2011 cu respectarea prevederilor cuprinse în Legea
nr. 285/2010, dar și obligarea pârâtului la repararea pagubei cauzată prin
adoptarea ordinului contestat.
În motivarea cererii
reclamantul a arătat că împotriva ordinului comunicat la data de 22 februarie
2011 a formulat plângere potrivit art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr.
285/2010 la care a primit răspuns în sensul că s-a decis respingerea
contestației. Reclamantul a considerat că se impune anularea, în parte, a
ordinului întrucât nu au fost respectate disp. art. 1 alin. (1) și (2) din
Legea nr. 285/2010 și nici prev. art. 1 alin. (5) din același act normativ.
Reclamantul a mai
susținut că ordinul este emis cu încălcarea prevederilor cuprinse în Normele
metodologice pentru aplicarea Legii nr. 285/2010, norme emise în temeiul art.
17 din Legea nr. 285 și care stabilesc formula de calcul concretă a salariilor,
soldelor și indemnizațiilor pentru anul 2011. Sub acest aspect reclamantul a
invocat punctul II - Stabilirea salariilor lunare brute în anul 2011 lit. A
exemplul 4 din anexa la Ordinul nr. 42/77/2011 și a precizat că natura
activității pe care o desfășoară în anul 2011 este identică cu cea desfășurată
în 2010.
Reclamantul a mai
arătat că art. 2 al ordinului este lipsit de temei juridic, niciunul dintre
actele normative menționate în preambulul și formula introductivă a ordinului
necuprinzând reglementări referitoare la salariul de merit. A mai precizat
reclamantul că în mod eronat a fost apreciată suma de 880 RON ca reprezentând
salariu de merit din moment ce prin Ordinul nr. II9062 din 05 septembrie 2010
i-a fost stabilit un salariu de bază de 6.383 RON din care suma de 880 RON sumă
compensatorie, această sintagmă regăsindu-se în cuprinsul art. 6 alin. (1) din
O.U.G. nr. 1/2010, sumă ce i-a fost acordată pe parcursul întregului an, fiind
menționată ca atare pe fluturașul de salariu.
Reclamantul a mai
arătat că a luat cunoștință de Ordinul nr. II17665 din 01 februarie 2011 în
data de 22 februarie 2011. Față de data emiterii ordinului, data de la care
acesta a început să producă efecte juridice (01 ianuarie 2011) și data la care
a luat cunoștință de acesta, s-a apreciat că au fost încălcate prev. art. 15
alin. (2) din Constituția României - principiul neretroactivității și disp.
art. 5 alin. (1) din Directiva nr. 91/533/CE privind obligația angajatorului de
a informa lucrătorii asupra condițiilor aplicabile contractului sau raportului
de muncă.
Prin Sentința civilă
nr. 5952 din 17 octombrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantului, ca
neîntemeiată.
Pentru a pronunța
această soluție instanța de fond a reținut că susținerea generală a
reclamantului că i s-ar fi redus veniturile nu poate fi reținută în baza
Ordinelor nr. 8.196 din 02 martie 2010 nr. 9.062 din 05 septembrie 2010, nr.
9.181 din 23 decembrie 2010 și nr. 7.665 din 01 ianuarie 2011 depuse de acesta,
în copie, la dosar întrucât veniturile obținute în lunile septembrie și
decembrie 2010 nu sunt cele astfel menționate, ci într-un cuantum redus cu 25%
conform Legii nr. 118/2010. Nu poate fi primită prin urmare o eventuală
comparație între sumele de 6.383 RON (conform Ordinelor nr. 9.062 din 05
septembrie 2010 și nr. 9.181 din 23 decembrie 2010) și de 4.747 RON (conform
Ordinului nr. 7.665 din 01 ianuarie 2011).
În ceea ce privește
susținerea că anumite dispoziții ale Legii nr. 285/2010 (art. 1 alin. (1), (2)
și (5)) nu ar fi fost respectate prin eliminarea sumei de 880 RON reprezentând
salariu de merit inclus în salariul de bază sau suma corespunzătoare salariului
de merit inclusă în suma compensatorie, instanța de fond a apreciat că nici
aceasta nu poate fi reținută.
Instanța de fond a
reținut că nu poate fi făcută confuzie între suma compensatorie cu caracter
tranzitoriu prevăzută de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010 și salariul de
merit prevăzut de art. 5 alin. (4) din același act normativ.
Finalitatea primului
text de lege evocat rezultă din chiar conținutul acestuia, respectiv „în cazul
în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr.
330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite
prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie
2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere
diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași
condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției
de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în
calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în
funcție de acestea".
Față de scopul legii,
de a asigura acoperirea eventualei diferențe între drepturile salariale determinate
în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și O.U.G. nr. 1/2010 și cele
determinate prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă
pentru luna decembrie 2009, este evident că nu poate fi vorba de salariul de
merit.
Acest din urmă drept,
născut în ce îl privește pe reclamant în baza art. 8 din O.G. nr. 6/2007, este
avut de asemenea în vedere la edictarea O.U.G. nr. 1/2010, dar într-un alt text
de lege, respectiv „Salariile de merit stabilite în anul 2009 pe o perioadă
care se întinde și în anul 2010 se introduc în salariul de bază până la
expirarea perioadei pentru care au fost acordate. După această perioadă, se
recalculează în mod corespunzător salariul de bază și celelalte sporuri
calculate la acesta. începând cu anul 2010, acest drept nu se mai
stabilește" - art. 5 alin. (4).
În ceea ce privește
susținerea că suma de 880 RON menționată la art. 2 din ordinul contestat nu ar
reprezenta salariu de merit întrucât nu a fost utilizată această titulatură
nici în Ordinele nr. 8.196 din 02 martie 2010, nr. 9.062 din 5 septembrie 2010,
nr. 9.181 din 23 decembrie 2010 și nici „fluturașii de salariu" fiind
utilizată în schimb sintagma de sumă compensatorie, instanța de fond a apreciat
că aceasta nu poate fi reținută.
Este firesc ca pe
parcursul anului 2010 să nu se mai folosească sintagma de salariu de merit din
moment ce acesta nu se mai acordă prin voința legii, fiind în schimb introdus
în salariul de bază până la expirarea perioadei pentru care a fost acordat în
cazurile în care respectivul salariu de merit a fost stabilit în anul 2009 pe o
perioadă care se întinde și în anul 2010.
Curtea de Apel a
apreciat că este neîntemeiată și susținerea potrivit căreia față de data
emiterii ordinului, data de la care acesta a început să producă efecte juridice
(01 ianuarie 2011) și data la care reclamantul a luat cunoștință de acesta, ar
fi fost încălcate prev. art. 15 alin. (2) din Constituția României - principiul
neretroactivității și disp. art. 5 alin. (1) din Directiva nr. 91/533/CE
privind obligația angajatorului de a informa lucrătorii asupra condițiilor
aplicabile contractului sau raportului de muncă.
Sub aspectul
încălcării principiului neretroactivității, se constată că Legea nr. 285
reglementează salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri
publice fiind adoptată la data de 28 decembrie 2010, iar Ordinul contestat de
reclamant a fost adoptat la data de 01 februarie 2011, fiind prin urmare
respectat principiul fundamental al neretroactivității.
Împotriva hotărârii
instanței de fond, reclamantul P.C. a declarat recurs, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea
recursului se arată că nu există un mijloc de probă mai bun pentru stabilirea
faptului că suma de 880 RON, precizată în art. 1 din Ordinul M.A.I. nr. II/9062
din 05 septembrie 2010 nu reprezintă salariu de merit, decât însăși acest
document. Acesta nu face nici un fel de referire la existența vreunui element
ce reprezintă salariu de merit, în componența venitului salarial. Prin acest
ordin se stabilește pur și simplu care este salariul de bază. De altfel, un
calcul simplu arată faptul că dacă această sumă compensatorie ar fi fost
reprezentată de un "salariu de merit ", suma nu ar fi putut fi, în
nici un caz cea de 880 de RON, salariul de merit fiind de 15%, iar raportat la
salariul stabilit, ar fi trebuit să fie de 957,45 RON.
Prevederea legală
invocată mai sus, este cât se poate de simplă statuând că salariul se majorează
cu 15% față de salariul din luna octombrie 2010. Iar față de salariul stabilit
în acea lună a operat reducerea cu 25% a salariului de bază prevăzută de Legea
nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului
bugetar, dar nu a operat și recuperarea din acest efort financiar pe care toți
bugetarii l-au făcut.
Reclamantul mai arată
că prin ordinul criticat nu numai că nu i-a fost mărit salariul de bază, așa
cum el fusese stabilit în luna octombrie 2010 (ca și măsură de reducerii a
pierderii pecuniare determinată de aplicarea Legii nr. 118/2010) ci acesta a
fost chiar mai mic, urmare recucerii cu 25%.
Cu alte cuvinte, când
statul a avut nevoie de bani pentru a ieși din criză, angajatorul a aplicat 25%
la sută din salariul de bază, așa cum a fost el, cu sumă compensatorie cu tot.
Când a trebuit să dea înapoi din ceea ce și-a luat, angajatorul a stabilit tot
că nu poate, pentru că suma compensatorie nu ar exista, deși tot el, prin acte
administrative consecutive a stabilit salariul de bază.
Emiterea acestui
ordin s-a făcut cu nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea nr.
285/2010 (privind salarizarea în anul 2011).
Reclamantul mai
precizează că natura activității desfășurate în cadrul Ministerului
Administrației și Internelor în anul 2011 este aceeași cu cea desfășurată în
2010, atribuțiile de serviciu nesuferind nicio modificare.
Funcția publică de
șef serviciu în care a fost definitivat în decembrie 2010 (urmare a Ordinului
M.A.I. nr. II9181 din 23 decembrie 2010 pentru numirea domnului P.C. în funcția
publică de conducere de șef serviciu în cadrul Direcției pentru Administrație
Publică Locală, emis urmare a câștigării concursului organizat de Agenția
Națională a Funcționarilor Publici) este aceeași funcție publică caracterizată
de aceleași atribuții de serviciu.
Reclamantul mai
consideră că în mod eronat a fost apreciată suma de 880 RON ca reprezentând
salariu de merit, suma compensatorie acordată pe parcursul întregului an 2010,
a fost menționată ca atare pe fluturașii de serviciu.
Examinând cauza și
sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele
invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii,
inclusiv cu cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată
că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la
această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare
arătate.
Potrivit
dispozițiilor art. 33 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind
salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice: „la data
intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului se face corespunzător
tranșelor de vechime în muncă avute în luna decembrie 2010 pe funcțiile
corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale deținute,
stabilindu-se clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător
acesteia”.
Conform art. 1 alin.
(1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului
plătit din fonduri publice: „începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al
salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de
bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului
plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%”,
iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol: „începând cu 1 ianuarie 2011,
cuantumul sporurilor, (..) care fac parte. potrivit legii, din salariul brut
(..), astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice
pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul
își desfășoară activitatea în aceleași condiții".
În aplicarea
dispozițiilor legale și urmare a intrării în vigoare a Ordinului comun al
ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor
publice nr. 42/77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea
prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului
plătit din fonduri publice, a fost emis Ordinul M.A.I. nr. 11/7.509 din data de
26 ianuarie 2011 privind reîncadrarea în funcții a personalului Aparatului
central al Ministerului Administrației și Internelor, domeniul administrație
publică și stabilirea drepturilor salariale, precum și actele administrative
individuale de reîncadrare în funcții și stabilirea drepturilor salariale
corespunzătoare în anul 2011.
Drepturile salariale
ale recurentului-reclamant au fost determinate corespunzător anului 2010,
respectiv lunii octombrie 2010.
Astfel, unul dintre
elementele cuprinse în salariul de bază aferent lunii octombrie 2010 în cazul
recurentului-reclamant l-a reprezentat suma compensatorie cu caracter
tranzitoriu, reglementată în anul 2010 potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1)
din O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare a unor categorii de
personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte
măsuri în domeniul bugetar.
În acest sens, cuantumul
sumei compensatorii cuprinsă în luna octombrie 2010 în salariul de bază îl
constituia cuantumul sumei reprezentând salariul de merit acordat în anul 2009
conform reglementărilor aplicabile în acea perioadă, precum și influențele
rezultate prin aplicarea salariului de merit față de celelalte drepturi
salariale acordate, potrivit reglementărilor legale în vigoare, respectiv
sporul de vechime, indemnizația de dispozitiv, etc.
În conformitate cu
prevederile art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 1/2010: „salariile de merit
stabilite în anul 2009 pe o perioadă care se întinde și în anul 2010 se
introduc în salariul de bază până la expirarea perioadei pentru care au fost
acordate. După această perioadă, se recalculează în mod corespunzător salariul
de bază și celelalte sporuri calculate la acesta. Începând cu anul 2010, acest
drept nu se mai stabilește".
Regimul juridic
aplicabil salariului de merit ca drept salarial în cazul funcționarilor
publici, a fost reglementat în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) din
O.G. nr. 6/2007 (act normativ abrogat de Legea nr. 330/2009), conform cărora:
„Pentru rezultate deosebite obținute în activitatea desfășurată, ordonatorul de
credite poate acorda, în limita a 20% din numărul de posturi corespunzătoare
funcțiilor publice, prevăzut în statul de funcții, un salariu de merit lunar de
până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta și care constituie
baza de calcul pentru sporuri și alte drepturi care se acordă în raport cu
salariul de bază".
De asemenea, conform
alin. (3) al aceluiași articol: „Funcționarii publici care beneficiază de
salariu de merit se stabilesc, pe baza rezultatelor obținute în activitatea
desfășurată în anul anterior, în luna ianuarie”.
Prin urmare,
funcționarii publici care beneficiau de salariul de merit se stabileau, pe baza
rezultatelor obținute în activitatea desfășurată în anul anterior, în luna
ianuarie, după cum, în anumite condiții, salariul de merit acordat se menținea
până la expirarea perioadei pentru care a fost stabilit, acesta reprezentând un
drept salarial cu acordare temporară.
Pentru considerentele
mai sus menționate, Înalta Curte constată că în mod temeinic și legal
drepturile salariale ale recurentului-reclamant corespunzătoare anului 2010,
emise în aplicarea Legii-cadru nr. 284/2010, a Legii nr. 285/2010, respectiv a
Ordinului comun nr. 42/77/2011 au fost stabilite prin eliminarea cuantumului
sumei reprezentând salariul de merit și influențele acestuia, fapt consemnat
potrivit art. 2 alin. (1) din actul administrativ contestat.
Practic, la
stabilirea procentului de 15% cu care s-a majorat cuantumul brut al salariului
de bază s-a ținut cont de toate elementele cuprinse în salariul lunii octombrie
2010, procentul rezultat fiind adăugat la cuantumul brut al drepturilor prevăzute
la art. 1 alin. (1) și (2), acesta din urmă stabilit în funcție de gradul sau
treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în
specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.
În salariul aferent
anului 2011, recurentul-reclamant nu mai putea avea în cuantumul brut suma
reprezentând salariul de merit, deoarece acordarea acestuia a fost sistată prin
dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, în forma în vigoare în perioada de
referință, instanța de fond apreciind, în mod cu totul justificat, că „este
firesc ca pe parcursul anului 2010 să nu se mai folosească sintagma de salariu
de merit din moment ce acesta nu se mai acordă prin voința legii, fiind în
schimb introdus în salariul de bază la expirarea perioadei pentru care a fost
acordat în cazurile în care respectivul salariu de merit a fost stabilit în
anul 2009 pe o perioadă care se întinde și în anul 2010”.
Astfel fiind, Înalta
Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu
pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și
legală, pe care o va menține.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.
civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de P.C. împotriva Sentinței civile nr. 5952 din 17 octombrie 2011 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 16 octombrie 2012.
Procesat de GGC - LM