ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4134/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamantul C.P., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, a solicitat anularea, în parte, a Ordinului nr. II7665 din 01 februarie 2011, obligarea pârâtului la emiterea unui alt act administrativ de stabilire a drepturilor salariale cuvenite pe anul 2011 cu respectarea prevederilor cuprinse în Legea nr. 285/2010, dar și obligarea pârâtului la repararea pagubei cauzată prin adoptarea ordinului contestat. În motivarea cererii reclamantul a arătat că împotriva ordinului comunicat la data de 22 februarie 2011 a formulat plângere potrivit art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 285/2010 la care a primit răspuns în sensul că s-a decis respingerea contestației.

Reclamantul a considerat că se impune anularea, în parte, a ordinului întrucât nu au fost respectate disp. art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 285/2010 și nici prev. art. 1 alin. (5) din același act normativ.

Reclamantul a mai susținut că ordinul este emis cu încălcarea prevederilor cuprinse în Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 285/2010, norme emise în temeiul art. 17 din Legea nr. 285 și care stabilesc formula de calcul concretă a salariilor, soldelor și indemnizațiilor pentru anul 2011. Sub acest aspect reclamantul a invocat punctul II - Stabilirea salariilor lunare brute în anul 2011 lit. A exemplul 4 din anexa la Ordinul nr. 42/77/2011 și a precizat că natura activității pe care o desfășoară în anul 2011 este identică cu cea desfășurată în 2010. Reclamantul a mai arătat că art. 2 al ordinului este lipsit de temei juridic, niciunul dintre actele normative menționate în preambulul și formula introductivă a ordinului necuprinzând reglementări referitoare la salariul de merit.

A mai precizat reclamantul că în mod eronat a fost apreciată suma de 880 RON ca reprezentând salariu de merit din moment ce prin Ordinul nr. II9062 din 05 septembrie 2010 i-a fost stabilit un salariu de bază de 6.383 RON din care suma de 880 RON sumă compensatorie, această sintagmă regăsindu-se în cuprinsul art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010, sumă ce i-a fost acordată pe parcursul întregului an, fiind menționată ca atare pe fluturașul de salariu. Reclamantul a mai arătat că a luat cunoștință de Ordinul nr. II17665 din 01 februarie 2011 în data de 22 februarie 2011. Față de data emiterii ordinului, data de la care acesta a început să producă efecte juridice (01 ianuarie 2011) și data la care a luat cunoștință de acesta, s-a apreciat că au fost încălcate prev. art. 15 alin. (2) din Constituția României - principiul neretroactivității și disp.

art. 5 alin. (1) din Directiva nr. 91/533/CE privind obligația angajatorului de a informa lucrătorii asupra condițiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă. Prin Sentința civilă nr. 5952 din 17 octombrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că susținerea generală a reclamantului că i s-ar fi redus veniturile nu poate fi reținută în baza Ordinelor nr. 8.196 din 02 martie 2010 nr. 9.062 din 05 septembrie 2010, nr. 9.181 din 23 decembrie 2010 și nr. 7.665 din 01 ianuarie 2011 depuse de acesta, în copie, la dosar întrucât veniturile obținute în lunile septembrie și decembrie 2010 nu sunt cele astfel menționate, ci într-un cuantum redus cu 25% conform Legii nr. 118/2010.

Nu poate fi primită prin urmare o eventuală comparație între sumele de 6.383 RON (conform Ordinelor nr. 9.062 din 05 septembrie 2010 și nr. 9.181 din 23 decembrie 2010) și de 4.747 RON (conform Ordinului nr. 7.665 din 01 ianuarie 2011). În ceea ce privește susținerea că anumite dispoziții ale Legii nr. 285/2010 (art. 1 alin. (1), (2) și (5)) nu ar fi fost respectate prin eliminarea sumei de 880 RON reprezentând salariu de merit inclus în salariul de bază sau suma corespunzătoare salariului de merit inclusă în suma compensatorie, instanța de fond a apreciat că nici aceasta nu poate fi reținută. Instanța de fond a reținut că nu poate fi făcută confuzie între suma compensatorie cu caracter tranzitoriu prevăzută de art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 1/2010 și salariul de merit prevăzut de art. 5 alin. (4) din același act normativ. Finalitatea primului text de lege evocat rezultă din chiar conținutul acestuia, respectiv „în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea". Față de scopul legii, de a asigura acoperirea eventualei diferențe între drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și O.U.G. nr. 1/2010 și cele determinate prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009, este evident că nu poate fi vorba de salariul de merit. Acest din urmă drept, născut în ce îl privește pe reclamant în baza art. 8 din O.G. nr. 6/2007, este avut de asemenea în vedere la edictarea O.U.G.

nr. 1/2010, dar într-un alt text de lege, respectiv „Salariile de merit stabilite în anul 2009 pe o perioadă care se întinde și în anul 2010 se introduc în salariul de bază până la expirarea perioadei pentru care au fost acordate. După această perioadă, se recalculează în mod corespunzător salariul de bază și celelalte sporuri calculate la acesta. începând cu anul 2010, acest drept nu se mai stabilește" - art. 5 alin. (4). În ceea ce privește susținerea că suma de 880 RON menționată la art. 2 din ordinul contestat nu ar reprezenta salariu de merit întrucât nu a fost utilizată această titulatură nici în Ordinele nr. 8.196 din 02 martie 2010, nr. 9.062 din 5 septembrie 2010, nr. 9.181 din 23 decembrie 2010 și nici „fluturașii de salariu" fiind utilizată în schimb sintagma de sumă compensatorie, instanța de fond a apreciat că aceasta nu poate fi reținută.

Este firesc ca pe parcursul anului 2010 să nu se mai folosească sintagma de salariu de merit din moment ce acesta nu se mai acordă prin voința legii, fiind în schimb introdus în salariul de bază până la expirarea perioadei pentru care a fost acordat în cazurile în care respectivul salariu de merit a fost stabilit în anul 2009 pe o perioadă care se întinde și în anul 2010. Curtea de Apel a apreciat că este neîntemeiată și susținerea potrivit căreia față de data emiterii ordinului, data de la care acesta a început să producă efecte juridice (01 ianuarie 2011) și data la care reclamantul a luat cunoștință de acesta, ar fi fost încălcate prev. art. 15 alin. (2) din Constituția României - principiul neretroactivității și disp.

art. 5 alin. (1) din Directiva nr. 91/533/CE privind obligația angajatorului de a informa lucrătorii asupra condițiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă. Sub aspectul încălcării principiului neretroactivității, se constată că Legea nr. 285 reglementează salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice fiind adoptată la data de 28 decembrie 2010, iar Ordinul contestat de reclamant a fost adoptat la data de 01 februarie 2011, fiind prin urmare respectat principiul fundamental al neretroactivității. Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamantul P.C. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că nu există un mijloc de probă mai bun pentru stabilirea faptului că suma de 880 RON, precizată în art. 1 din Ordinul M.A.I.

nr. II/9062 din 05 septembrie 2010 nu reprezintă salariu de merit, decât însăși acest document. Acesta nu face nici un fel de referire la existența vreunui element ce reprezintă salariu de merit, în componența venitului salarial. Prin acest ordin se stabilește pur și simplu care este salariul de bază. De altfel, un calcul simplu arată faptul că dacă această sumă compensatorie ar fi fost reprezentată de un "salariu de merit ", suma nu ar fi putut fi, în nici un caz cea de 880 de RON, salariul de merit fiind de 15%, iar raportat la salariul stabilit, ar fi trebuit să fie de 957,45 RON.

Prevederea legală invocată mai sus, este cât se poate de simplă statuând că salariul se majorează cu 15% față de salariul din luna octombrie 2010. Iar față de salariul stabilit în acea lună a operat reducerea cu 25% a salariului de bază prevăzută de Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, dar nu a operat și recuperarea din acest efort financiar pe care toți bugetarii l-au făcut. Reclamantul mai arată că prin ordinul criticat nu numai că nu i-a fost mărit salariul de bază, așa cum el fusese stabilit în luna octombrie 2010 (ca și măsură de reducerii a pierderii pecuniare determinată de aplicarea Legii nr. 118/2010) ci acesta a fost chiar mai mic, urmare recucerii cu 25%.

Cu alte cuvinte, când statul a avut nevoie de bani pentru a ieși din criză, angajatorul a aplicat 25% la sută din salariul de bază, așa cum a fost el, cu sumă compensatorie cu tot. Când a trebuit să dea înapoi din ceea ce și-a luat, angajatorul a stabilit tot că nu poate, pentru că suma compensatorie nu ar exista, deși tot el, prin acte administrative consecutive a stabilit salariul de bază. Emiterea acestui ordin s-a făcut cu nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 (privind salarizarea în anul 2011). Reclamantul mai precizează că natura activității desfășurate în cadrul Ministerului Administrației și Internelor în anul 2011 este aceeași cu cea desfășurată în 2010, atribuțiile de serviciu nesuferind nicio modificare.

Funcția publică de șef serviciu în care a fost definitivat în decembrie 2010 (urmare a Ordinului M.A.I. nr. II9181 din 23 decembrie 2010 pentru numirea domnului P.C. în funcția publică de conducere de șef serviciu în cadrul Direcției pentru Administrație Publică Locală, emis urmare a câștigării concursului organizat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici) este aceeași funcție publică caracterizată de aceleași atribuții de serviciu. Reclamantul mai consideră că în mod eronat a fost apreciată suma de 880 RON ca reprezentând salariu de merit, suma compensatorie acordată pe parcursul întregului an 2010, a fost menționată ca atare pe fluturașii de serviciu. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice: „la data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă avute în luna decembrie 2010 pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale deținute, stabilindu-se clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător acesteia”.

Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice: „începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol: „începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, (..) care fac parte.

potrivit legii, din salariul brut (..), astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții". În aplicarea dispozițiilor legale și urmare a intrării în vigoare a Ordinului comun al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice nr. 42/77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a fost emis Ordinul M.A.I.

nr. 11/7.509 din data de 26 ianuarie 2011 privind reîncadrarea în funcții a personalului Aparatului central al Ministerului Administrației și Internelor, domeniul administrație publică și stabilirea drepturilor salariale, precum și actele administrative individuale de reîncadrare în funcții și stabilirea drepturilor salariale corespunzătoare în anul 2011. Drepturile salariale ale recurentului-reclamant au fost determinate corespunzător anului 2010, respectiv lunii octombrie 2010. Astfel, unul dintre elementele cuprinse în salariul de bază aferent lunii octombrie 2010 în cazul recurentului-reclamant l-a reprezentat suma compensatorie cu caracter tranzitoriu, reglementată în anul 2010 potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar. În acest sens, cuantumul sumei compensatorii cuprinsă în luna octombrie 2010 în salariul de bază îl constituia cuantumul sumei reprezentând salariul de merit acordat în anul 2009 conform reglementărilor aplicabile în acea perioadă, precum și influențele rezultate prin aplicarea salariului de merit față de celelalte drepturi salariale acordate, potrivit reglementărilor legale în vigoare, respectiv sporul de vechime, indemnizația de dispozitiv, etc. În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 1/2010: „salariile de merit stabilite în anul 2009 pe o perioadă care se întinde și în anul 2010 se introduc în salariul de bază până la expirarea perioadei pentru care au fost acordate.

După această perioadă, se recalculează în mod corespunzător salariul de bază și celelalte sporuri calculate la acesta. Începând cu anul 2010, acest drept nu se mai stabilește". Regimul juridic aplicabil salariului de merit ca drept salarial în cazul funcționarilor publici, a fost reglementat în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) din O.G.

nr. 6/2007 (act normativ abrogat de Legea nr. 330/2009), conform cărora: „Pentru rezultate deosebite obținute în activitatea desfășurată, ordonatorul de credite poate acorda, în limita a 20% din numărul de posturi corespunzătoare funcțiilor publice, prevăzut în statul de funcții, un salariu de merit lunar de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta și care constituie baza de calcul pentru sporuri și alte drepturi care se acordă în raport cu salariul de bază". De asemenea, conform alin. (3) al aceluiași articol: „Funcționarii publici care beneficiază de salariu de merit se stabilesc, pe baza rezultatelor obținute în activitatea desfășurată în anul anterior, în luna ianuarie”.

Prin urmare, funcționarii publici care beneficiau de salariul de merit se stabileau, pe baza rezultatelor obținute în activitatea desfășurată în anul anterior, în luna ianuarie, după cum, în anumite condiții, salariul de merit acordat se menținea până la expirarea perioadei pentru care a fost stabilit, acesta reprezentând un drept salarial cu acordare temporară. Pentru considerentele mai sus menționate, Înalta Curte constată că în mod temeinic și legal drepturile salariale ale recurentului-reclamant corespunzătoare anului 2010, emise în aplicarea Legii-cadru nr. 284/2010, a Legii nr. 285/2010, respectiv a Ordinului comun nr. 42/77/2011 au fost stabilite prin eliminarea cuantumului sumei reprezentând salariul de merit și influențele acestuia, fapt consemnat potrivit art. 2 alin. (1) din actul administrativ contestat.

Practic, la stabilirea procentului de 15% cu care s-a majorat cuantumul brut al salariului de bază s-a ținut cont de toate elementele cuprinse în salariul lunii octombrie 2010, procentul rezultat fiind adăugat la cuantumul brut al drepturilor prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2), acesta din urmă stabilit în funcție de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010. În salariul aferent anului 2011, recurentul-reclamant nu mai putea avea în cuantumul brut suma reprezentând salariul de merit, deoarece acordarea acestuia a fost sistată prin dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, în forma în vigoare în perioada de referință, instanța de fond apreciind, în mod cu totul justificat, că „este firesc ca pe parcursul anului 2010 să nu se mai folosească sintagma de salariu de merit din moment ce acesta nu se mai acordă prin voința legii, fiind în schimb introdus în salariul de bază la expirarea perioadei pentru care a fost acordat în cazurile în care respectivul salariu de merit a fost stabilit în anul 2009 pe o perioadă care se întinde și în anul 2010”.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.C. împotriva Sentinței civile nr. 5952 din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM