ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1111/2015

Decizia nr. 1111/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Tribunalul Botoșani, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2001, prin Încheierea din 23 octombrie 2013, a sesizat Curtea de Apel Suceava cu soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor art. 2 lit. a), b), c), d) și e) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, aprobate prin Ordinele nr. 42 din 13 ianuarie 2011 și 77 din 14 ianuarie 2011 emise de A. și B. și excepția de nelegalitate a art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 și art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 77 din 30 aprilie 2009 emise de A. și respectiv de C., invocată de reclamanta D. în contradictoriu cu pârâții A., B., C. și E. Botoșani, dispunând suspendarea judecății cauzei până la soluționarea excepției de nelegalitate.

În motivarea excepției, reclamanta a solicitat admiterea excepției invocate.

Prin întâmpinările formulate, pârâții A. și C., au solicitat respingerea excepției de nelegalitate.

Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 335 din 4 decembrie 2013, a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, precum și excepția de nelegalitate formulată de reclamantă, ca nefondate, reținând, în esență, următoarele:

Cu privire la admisibilitatea excepției de nelegalitate, invocată de A., întrucât actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate, prima instanță a reținut că

nu poate fi primită, modificările Legii nr. 554/2004 aduse prin art. 54 din Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. au intrat în vigoare

la data de 15 februarie 2013, iar acțiunea a fost introdusă la data de

11 februarie 2012, prin urmare, textul de lege invocat de pârât nu era în vigoare.

Referitor la excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 42/77/2011 emis de A. și B., prima instanță a reținut că în executarea Legii nr. 285/2010 au fost emise normele metodologice aprobate prin ordinul comun în litigiu, care stabilesc atât modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice, cât și formula corectă de calcul a drepturilor salariale pentru anul 2011, conținutul acestor norme fiind conform prevederilor legii.

Referitor la excepția de nelegalitate a art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 605/2009 emis de A. și a art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 77/2009 emis de C., prima instanță a reținut că deși cu privire la Ordinul nr. 77/2009 emis de agenție s-a indicat alin. (1) pct. 3, în realitate e vorba de pct. 4 întrucât acesta reglementează sporul pentru condiții vătămătoare.

Contrar susținerilor reclamantei, diminuarea sporului nu a fost făcută discreționar, prin abuz de putere cu încălcarea art. 16 din O.G. nr. 6/2007.

Dimpotrivă, ordinele contestate au fost emise cu respectarea art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 6/2007, potrivit căruia sporul e de „până la 10%” iar cuantumul concret se stabilește prin actul administrativ, al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal precizate în bugetul aprobat (alin. (2) - art. 16), cuantumul fiind stabilit în marja de până la 10%.

La baza emiterii ordinelor contestate nu a stat numai O.G. nr. 6/2007 ci și Legea nr. 188/1999, O.G. nr. 10/2008, O.G. nr. 119/1999 și O.G. nr. 35/2009, așa încât măsura luată prin ordinele contestate nu a fost una discreționară și abuzivă, fiind determinată de constrângeri bugetare.

Prin urmare, nu se poate stabili cuantumul noului salariu și nici nu poate cenzura măsura de reducere a acestuia, în condițiile în care nu a fost făcută dovada unui exces de putere, întrucât ar însemna să intervină în atribuțiile unei autorități administrative și să se substituie acesteia.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta D., invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile incidente în cauză.

În privința excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 lit. a), b), c), d) și e) din  Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, aprobate prin Ordinele nr. 42 din 13 ianuarie 2011 și 77/14 ianuarie 2011 emise de A. și B., recurenta a arătat că aceste prevederi contravin dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010.

În concret, motivul de nelegalitate a art. 2 din Anexa 1 a Ordinului nr. 42/77/2011 se referă la modalitatea de stabilire a salariului lunar brut în anul 2011, respectiv a salariului de bază și a sporurilor. Practic se impune ordonatorului de credite să efectueze calculul salariului de bază, după care urmează: salariul obținut în luna iunie 2010 se reduce cu 25% și, stabilindu-se că acesta ar fi salariul brut din luna octombrie 2010, se aplică o majorare de 15%, modalitate de calcul prevăzută și pentru majorarea sporurilor și în situațiile particulare prevăzute de lit. c), d) și e).

Or, o asemenea modalitate de stabilire a salariilor în anul 2011 încalcă dispozițiile Legii nr. 285/2010 întrucât adaugă la lege.

În concluzie, în acord și cu soluțiile pronunțate în cauzele similare, recurenta a solicitat să se constate că dispozițiile art. 2 lit. a), b), c), d) și e) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, aprobate prin Ordinul comun nr. 42/77/2011 al A. și B. conțin soluții care contravin dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, fiind date cu încălcarea art. 77 și 78 din Legea nr. 24/2000.

Referitor la excepția de nelegalitate art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 emis de A. și ale art. 1 pct. 4 din Ordinul nr. 77 din 30 aprilie 2009 emis de C., ale căror dispoziții au prevăzut diminuarea sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare, sunt nelegale, întrucât diminuarea sporului a fost discreționară și abuzivă, în lipsa unei justificări obiective și a unor criterii clar determinate în raport de natura funcției publice ocupate și de condițiile concrete în care și-a desfășurat activitatea fiecare salariat, cu precizarea că toți salariații au ocupat aceleași funcții și au lucrat în aceleași condiții concrete de muncă până în prezent.

În opinia sa, întrucât nu a intervenit o altă situație de fapt decât cea avută în vedere la acordarea sporului și nici nu au fost motivate circumstanțele reținute pentru reducerea sporului, autoritățile pârâte au adus atingere în mod nelegal dreptului salarial recunoscut de art. 16 din O.G. nr. 6/2007.

Prin întâmpinările formulate în cauză, intimatele E. Botoșani, C. și A. au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, dar și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Excepția de nelegalitate vizează dispozițiile art. 2 lit. a), b), c), d) și e) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, aprobate prin Ordinul comun nr. 42/77/2011 emis de A. și B., precum și prevederile art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 emis de A. și ale art. 1 pct. 4 din Ordinul nr. 77 din 30 aprilie 2009 emis de C..

Concluzia primei instanțe în sensul că nu se poate reține că prevederile art. 2 lit. a), b), c), d) și e) din ordinul contestat ar fi contrare dispozițiilor legii în executarea cărora au fost emise, respectiv a Legii nr. 285/2010 este corectă.

În speță, excepția de nelegalitate a fost invocată în raport cu prevederea cuprinsă în Ordinul comun nr. 42/77/2011, emis de A. și B., privind diminuarea veniturilor salariale cu un procent de 25% raportat la venitul brut pe luna iunie 2010, recurenta susținând că această prevedere încalcă dipozițiile Legii nr. 285/2010 întrucât adaugă la lege.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în M. Of. nr. 441 din 30 iunie 2010, cuantumul brut al drepturilor salariale stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 și ale O.U.G. nr. 1/2010 se diminuează cu 25%, în situația în care ar rezulta o valoare mai mică decât salariul de bază minim brut, acordându-se suma de 600 lei.

Art. 16 din aceeași lege prevede ca respectiva diminuare să se aplice până la 31 decembrie 2010, așadar în intervalul iulie-decembrie 2010, ultima lună a anului cu salariul și celelalte drepturi salariale nediminuate fiind iunie 2010.

Prin art. 1 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru anul 2011 s-a prevăzut asigurarea, începând cu luna ianuarie 2011, a unei recuperări parțiale a diminuării cu 25% dispuse prin Legea nr. 118/2010, respectiv cu un procent de 15%, stabilindu-se ca bază de calcul drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010.

Conform art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 285/2010, în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, prevăzuți în anexele la Legea cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.

Același act normativ prevede la art. 14 că, începând cu 1 ianuarie 2011, pentru personalul care beneficiază de drepturi bănești în baza O.G. nr. 92/2003 și O.G. nr. 29/2004, salariile de bază se calculează prin includerea nivelului mediu al acestor drepturi aferente lunii octombrie 2010, care nu se majorează cu procentul de 15%.

În executarea Legii nr. 285/2010 au fost emise normele metodologice aprobate prin ordinul comun în litigiu, care stabilesc atât modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice, cât și formula concretă de calcul a drepturilor salariale pentru anul 2011.

Conținutul acestor norme este conform prevederilor legii, nu contravin actului normativ în aplicarea căruia au fost emise.

Așa cum s-a prevăzut în Legea nr. 285/2010, salariile de bază pentru anul 2011 nu vor fi determinate pe baza valorii de referință și a coeficienților de ierarhizare prevăzuți de Legea cadru nr. 284/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare urmând să fie determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% (lit. A alin. (1) și (2)).

De asemenea, normele prevăd că la data reîncadrării personalului, cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente care fac parte din salariul brut/solda lunară brută/salariul lunar brut/indemnizația brută de încadrare va fi determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% (lit. b) alin. (1)).

Normele a căror nelegalitate s-a invocat prevăd la litera C situația calculării salariului de bază și a sporurilor pentru respectarea nivelului salariului de bază minim brut pe țară stabilit potrivit art. 16 din Legea nr. 285/2010, pentru perioada iulie-decembrie 2010 la suma de 600 lei, la litera D situația personalului care desfășoară activități noi, al cărui salariu va fi majorat cu numărul de clase suplimentare acordate, iar la lit. e) stabilindu-se că nu se majorează cu cota de 15% drepturile salariale care se includ în salariul de bază în temeiul art. 14 din aceeași lege.

Într-adevăr, normele metodologice aprobate prin ordin comun conțin exemple de calcul în care se pornește de la salariul din luna iunie 2010, dinainte de aplicarea diminuării cu 25%, însă pentru a se evidenția că majorarea de 15% acordată de la 1 ianuarie 2011 se aplică la salariile diminuate începând cu luna iulie 2010, raportarea la luna octombrie 2010 fiind făcută deoarece, potrivit emitenților actului, aceasta ar fi cea mai stabilă lună a anului și ar constitui și baza de calcul pentru alocațiile bugetare aferente cheltuielilor de personal stabilite prin legile bugetelor de stat.

În concluzie, instanța de control judiciar apreciază că prevederile contestate sunt legale și conforme dispozițiilor din Legea nr. 285/2010, în executarea cărora au fost emise.

Referitor la excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 emis de A. și ale art. 1 pct. 4 din Ordinul nr. 77 din 30 aprilie 2009 emis de C., instanța de control judiciar reține că în mod corect judecătorul fondului a apreciat că aceste prevederi sunt legale, ordinele contestate fiind emise cu respectarea art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 6/2007, dar și a Legii nr. 188/1999, O.G. nr. 10/2008, O.G. nr. 119/1999 și O.G. nr. 35/2009, așa încât măsura luată prin acestea nu a fost una discreționară și abuzivă.

2.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;

Pentru

considerentele expuse,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D. împotriva sentinței nr. 335 din 4 decembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 martie 2015.