ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 814/2015

Decizia nr. 814/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul excepției de nelegalitate;

La data de 11 februarie 2013, pe rolul Tribunalului Botoșani a fost înregistrat Dosarul nr. x/40/2013, având ca obiect „anulare act administrativ fiscal" în care reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., X., Z., Y., A.A., B.B. și C.C., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții D.D. Botoșani, E.E. și F.F., să se constate nelegalitatea, ca efect al admiterii excepției de nelegalitate, a deciziilor prin care au fost stabilite salariile reclamanților în anii 2011, 2012 și 2013.

Având în vedere complexitatea obiectului cauzei, instanța, prin încheierea de ședință din data de 15 mai 2013, a dispus disjungerea acesteia pentru fiecare reclamant în parte și formarea de noi dosare. Dosarul nr. x/40/2013, ce face obiectul prezentei cauze, s-a format ca urmare a disjungerii Dosarului nr. x/40/2013 cu privire la acțiunea formulată de către reclamanta K., în contradictoriu cu pârâții: D.D. Botoșani, E.E. București și F.F. București prin care se solicită:

- să se constate nelegalitatea, ca efect al admiterii excepției de nelegalitate, a deciziilor prin care au fost stabilite salariile reclamantei în anii 2011, 2012,

a Deciziilor nr. 16 din 28 aprilie 2011, nr. 60 din 12 aprilie 2012 și nr. 105 din 14 iunie 2012;

- să se constate nelegalitatea, ca efect al admiterii excepției de nelegalitate a Deciziei nr. 211/18 decembrie 2012 prin care pârâta a stabilit salariul reclamantei începând cu luna decembrie 2012 și respectiv ianuarie 2013;

- obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de stabilire a salariului reclamantei, începând cu data de 18 decembrie 2012, prin care, pe de o parte, să introducă în salariul de bază drepturile bănești acordate din fondurile constituite în temeiul O.G. nr. 92/2003, O.G. nr. 29/2004 și Legii nr. 116/2004, urmând ca sporurile de care beneficiază reclamanta să fie calculate în funcție de salariul de bază astfel stabilit, pe de altă parte, salariile de bază să fie calculate cu respectarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010 prin raportare la salariul din luna octombrie 2010 și în al treilea rând, să acorde sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare în cuantum de 10% din salariul de bază;

- obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale dintre salariul calculat potrivit solicitării de la punctul 3 și salariul efectiv plătit începând cu luna decembrie 2012;

- obligarea pârâtei la plata de daune interese corespunzătoare devalorizării drepturilor salariale neîncasate începând cu luna decembrie 2012, daune ce urmează a fi calculate de la data scadenței și până la plata efectivă a diferenței de drepturi salariale;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din data de 3 iulie 2013, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 11 lit. a), b), c), d) și e) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice aprobate prin Ordinul nr. 42 din 13 ianuarie 2011 emis de F.F. și prin Ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011 emis de G.G. și excepția de nelegalitate a art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 emis de F.F. și respectiv a art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 77 din 30 aprilie 2009 emis de E.E. solicitându-se, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, forma aplicabilă la data introducerii acțiunii, să se dispună sesizarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării excepțiilor, iar până la soluționarea excepțiilor invocate să se dispună suspendarea judecății.

Prin încheierea din data de 9 octombrie 2013, Tribunalul Botoșani a sesizat Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării asupra excepției de nelegalitate invocate de reclamanta K., suspendând judecarea cauzei, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acesteia.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 16 octombrie 2013.

Prin întâmpinare, F.F. a invocat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, iar pe fond, a solicitat respingerea acesteia, ca nefondată.

Prin sentința nr. 311 din 19 noiembrie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de H.H., ca nefondată și a admis în parte excepția de nelegalitate, invocată de reclamanta K., în contradictoriu cu pârâții D.D. Botoșani, D.D., F.F. și G.G.

A constatat nelegalitatea art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 605/2009 emis de F.F. și a art. 1 pct. 4 din Ordinul nr. 77/2009 emis de E.E.

A respins excepția de nelegalitate a Ordinului comun nr. 42/77/2011.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ a fost modificată prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, iar aceste modificări aduse Legii contenciosului administrativ au intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.

Raportat la dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data pronunțării Tribunalului Botoșani asupra admisibilității acestui mijloc de nelegalitate, s-a concluzionat că instanța de contencios administrativ este competentă general, material și teritorial să soluționeze excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral, indiferent dacă este individual sau normativ.

A reținut instanța că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 se referă la actele administrative unilaterale fără a distinge după cum acestea au caracter normativ sau individual.

S-a arătat că actele administrative unilaterale normative pot fi supuse oricând controlului de legalitate, nu numai pe calea excepției de nelegalitate, dar și pe calea acțiunii directe, reținând instanța de fond că în acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, motiv pentru care a constatat că excepția de inadmisibilitate invocată este nefondată.

Pe fondul cauzei, relativ la excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 42/77/2011 emis de H.H. și G.G., prima instanță, a constatat că nu este întemeiată.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în M. Of. nr. 441/30 iunie 2010, cuantumul brut al drepturilor salariale stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 și ale O.U.G. nr. 1/2010 se diminuează cu 25%, în situația în care ar rezulta o valoare mai mică decât salariul de bază minim brut, acordându-se suma de 600 lei.

Prin art. 16 s-a dispus ca această diminuare să se aplice până la 31 decembrie 2010, așadar în intervalul iulie-decembrie 2010, ultima lună a anului cu salariul și celelalte drepturi salariale nediminuate fiind iunie 2010.

Prin art. 1 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru anul 2011 s-a prevăzut asigurarea, începând cu luna ianuarie 2011, a unei recuperări parțiale a diminuării cu 25% dispuse prin Legea nr. 118/2010, respectiv cu un procent de 15%, stabilindu-se ca bază de calcul drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010.

Conform art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 285/2010, în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, prevăzuți în anexele la Legea cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.

Același act normativ prevede la art. 14 că, începând cu 1 ianuarie 2011, pentru personalul care beneficiază de drepturi bănești în baza O.G. nr. 92/2003 și O.G. nr. 29/2004, salariile de bază se calculează prin includerea nivelului mediu al acestor drepturi aferente lunii octombrie 2010, care nu se majorează cu procentul de 15%.

În executarea Legii nr. 285/2010 au fost emise normele metodologice aprobate prin ordinul comun în litigiu, care stabilesc atât modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice, cât și formula corectă de calcul a drepturilor salariale pentru anul 2011.

Astfel, cum s-a prevăzut în Legea nr. 285/2010, salariile de bază pentru anul 2011 nu vor fi determinate pe baza valorii de referință și a coeficienților de ierarhizare prevăzuți de Legea cadru nr. 284/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare urmând să fie determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% (lit. a) alin. (1)și 2).

De asemenea, normele prevăd că la data reîncadrării personalului, cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente care fac parte din salariul brut/solda lunară brută/salariul lunar brut/indemnizația brută de încadrare va fi determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% (lit. b) alin. (1)).

Normele a căror nelegalitate s-a invocat prevăd la lit. c) situația calculării salariului de bază și a sporurilor pentru respectarea nivelului salariului de bază minim brut pe țară stabilit potrivit art. 16 din Legea nr. 285/2010, pentru perioada iulie-decembrie 2010 la suma de 600 lei, la lit. d) situația personalului care desfășoară activități noi, al cărui salariu va fi majorat cu numărul de clase suplimentare acordate, iar la lit. e) stabilindu-se că nu se majorează cu cota de 15% drepturile salariale care se includ în salariul de bază în temeiul art. 14 din aceeași lege.

Este real faptul că normele metodologice aprobate prin ordin comun conțin exemple de calcul în care se pornește de la salariul din luna iunie 2010, dinainte de aplicarea diminuării cu 25%, tocmai pentru a se evidenția că, majorarea de 15% acordată de la 1 ianuarie 2011 se aplică la salariile diminuate începând cu luna iulie 2010, raportarea la luna octombrie 2010 fiind făcută deoarece, potrivit emitenților actului, aceasta ar fi cea mai stabilă lună a anului și ar constitui și baza de calcul pentru alocațiile bugetare aferente cheltuielilor de personal stabilite prin legile bugetelor de stat.

Referitor la excepția de nelegalitate a art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 605/2009 emis de F.F. și a art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 77/2009 emis de E.E., prima instanță a constatat că este întemeiată.

În primul rând, instanța a reținut, că deși s-a indicat alin. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 77/2009, în realitate e vorba de pct. 4 întrucât acesta reglementează sporul pentru condiții vătămătoare.

Argumentele esențiale ale reclamantei sunt acelea că diminuarea sporului a fost făcută discreționar, prin abuz de putere cu încălcarea art. 16 din O.G. nr. 6/2007.

Potrivit art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 6/2007, sporul este de „până la 10%”

iar cuantumul concret se stabilește prin actul administrativ, al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal precizate în bugetul aprobat (alin. 2 art. 16).

A concluzionat instanța că din analiza ordinelor contestate pe calea excepției de nelegalitate nu rezultă care au fost în concret criteriile ce au stat la baza stabilirii unui cuantum de 1% pentru respectivul spor, așa încât se poate considera că, emitentul, dând dovadă de exces de putere a stabilit cuantumul de acordare a sporului în mod formal, fără a ține seama în concret de natura funcției și condițiile specifice ale desfășurării activității în cadrul fiecărei instituții publice, ceea ce echivalează cu refuzul nejustificat de acordare a acestui spor.

Recursul declarat de reclamanta K.;

Prin recursul formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține, în esență, că nelegalitatea dispozițiilor art. 11 lit. a), b), c), d) și e) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice aprobate prin Ordinul nr. 42 din 13 ianuarie 2011 emis de F.F. și prin Ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011 emis de G.G. constă în aceea că ele contravin dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, acest din urmă act normativ având o forță legislativă superioară în temeiul dispozițiilor art. 77 și art. 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.

Recursurile declarate de

D.D. Botoșani și E.E.

Recurentele-pârâte critică în parte sentința recurată pentru nelegalitate, susținând, în temeiul art. 304 punctul 9 C. proc. civ. că instanța de fond a făcut o analiză insuficientă a motivelor de nelegalitate invocate și a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză.

Se apreciază că în mod eronat instanța a constatat că dispozițiile art. 1 alin. (3) din Ordinul nr. 605/2009 al F.F. și art. 1 alin. (4) din Ordinul nr. 77/2009 al E.E. au fost emise cu încălcarea actului normativ în executarea căruia au fost emise, respectiv dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 6/2007.

Recursul declarat de H.H.

;

Recurentul critică soluția pronunțată de instanța de fond referitoare la admiterea excepției de nelegalitate a art. 1 pct. 3 din Ordinul ministrului Muncii nr. 605/2006, arătând, în esență, că actul administrativ în cauză, emis de ordonatorul de credite, a fost elaborat în conformitate cu dispozițiile legilor speciale care reglementează acordarea acestor drepturi, respectiv O.U.G. nr. 35/2009 și OG nr. 6/2007, cu modificările și completările ulterioare, O.G. nr. 10/2008, O.U.G. nr. 31/2009 cât și în conformitate cu normele de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul declarat de Dănila Rodica este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce urmează.

În esență, în optica recurentei, nelegalitatea dispozițiilor art. 11 lit. a), b), c), d) și e) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, aprobate prin Ordinul nr. 42 din 13 ianuarie 2011, emis de F.F. și prin Ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011 emis de G.G., invocată pe calea excepției reglementate în art. 4 din Legea nr. 554/2004, se fundamentează pe reperul temporal indicat de emitenții actului administrativ normativ: luna iunie 2010, în loc de luna octombrie a aceluiași an, cum era prevăzut în art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Prima instanță a explicat convingător că formulele de calcul pentru drepturile salariale din anul 2011, conținute în normele metodologice, nu contravin actului normativ în temeiul căruia au fost elaborate, trimiterea la salariul brut din luna iunie 2010 fiind justificată de împrejurarea că aceasta a fost ultima lună dinaintea aplicării diminuării salariale cu 25% și pentru a se evidenția că majorarea cu 15% acordată de la 1 ianuarie 2011 se aplică la salariile diminuate începând cu luna iulie 2010.

Recurenta nu a susținut că dispozițiile atacate cu excepția de nelegalitate ar conduce la stabilirea unor drepturi salariale inferioare celor calculate prin raportare la luna octombrie 2010.

Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în M. Of. nr. 441/30 iunie 2010, cuantumul brut al drepturilor salariale stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 și ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 se diminuează cu 25%, în situația în care ar rezulta o valoare mai mică decât salariul de bază minim brut, acordându-se suma de 600 lei.

Prin art. 16 s-a dispus ca această diminuare să se aplice până la 31 decembrie 2010, așadar în intervalul iulie-decembrie 2010, ultima lună a anului cu salariul și celelalte drepturi salariale nediminuate fiind iunie 2010.

Prin art. 1 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru anul 2011 s-a prevăzut asigurarea, începând cu luna ianuarie 2011, a unei recuperări parțiale a diminuării cu 25% dispuse prin Legea nr. 118/2010, respectiv cu un procent de 15%, stabilindu-se ca bază de calcul drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010.

Conform art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 285/2010, în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, prevăzuți în anexele la Legea cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.

Același act normativ prevede la art. 14 că, începând cu 1 ianuarie 2011, pentru personalul care beneficiază de drepturi bănești în baza O.G. nr. 92/2003 și O.G. nr. 29/2004, salariile de bază se calculează prin includerea nivelului mediu al acestor drepturi aferente lunii octombrie 2010, care nu se majorează cu procentul de 15%.

În executarea Legii nr. 285/2010 au fost emise normele metodologice aprobate prin ordinul comun în litigiu, care stabilesc atât modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice, cât și formula concretă de calcul a drepturilor salariale pentru anul 2011.

Conținutul acestor norme este conform prevederilor legii, instanța de fond reținând în mod corect că dispozițiile art. 11 privind „Stabilirea salariilor brute în anul 2011” - lit. a), b), c), d) și e) - nu contravin actului normativ în aplicarea căruia au fost emise.

Astfel, așa cum s-a prevăzut în Legea nr. 285/2010, salariile de bază pentru anul 2011 nu vor fi determinate pe baza valorii de referință și a coeficienților de ierarhizare prevăzuți de Legea cadru nr. 284/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare urmând să fie determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% (lit. a) alin. (1) și (2)).

De asemenea, normele prevăd că la data reîncadrării personalului, cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente care fac parte din salariul brut/solda lunară brută/salariul lunar brut/indemnizația brută de încadrare va fi determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% (lit. b) alin. (1)).

Normele a căror nelegalitate s-a invocat prevăd la litera C situația calculării salariului de bază și a sporurilor pentru respectarea nivelului salariului de bază minim brut pe țară stabilit potrivit art. 16 din Legea nr. 285/2010, pentru perioada iulie-decembrie 2010 la suma de 600 lei, la litera D situația personalului care desfășoară activități noi, al cărui salariu va fi majorat cu numărul de clase suplimentare acordate, iar la lit. e) stabilindu-se că nu se majorează cu cota de 15% drepturile salariale care se includ în salariul de bază în temeiul art. 14 din aceeași lege.

Este real faptul că normele metodologice aprobate prin ordin comun conțin exemple de calcul în care se pornește de la salariul din luna iunie 2010, dinainte de aplicarea diminuării cu 25%, tocmai pentru a se evidenția că, majorarea de 15% acordată de la 1 ianuarie 2011 se aplică la salariile diminuate începând cu luna iulie 2010, raportarea la luna octombrie 2010 fiind făcută deoarece, potrivit emitenților actului, aceasta ar fi cea mai stabilă lună a anului și ar constitui și baza de calcul pentru alocațiile bugetare aferente cheltuielilor de personal stabilite prin legile bugetelor de stat.

Cât privește jurisprudența favorabilă invocată în susținerea recursului său, Înalta Curte constată că hotărârile judecătorești la care se referă au reprezentat soluții izolate. Începând cu data de 20 mai 2013, urmare soluției de principiu adoptate în condițiile art. 33 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la nivelul acestei secții practica judiciară s-a unificat în sensul acestei decizii.

În raport de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că prevederile contestate sunt legale și conforme dispozițiilor din Legea nr. 285/2010, în executarea cărora au fost emise, astfel încât, va respinge recursul declarat de K. ca nefondat.

În ceea ce privește recursurile declarate de D.D. Botoșani, E.E. și H.H., Înalta Curte constată că acestea sunt fondate urmând a fi admise cu consecința modificării sentinței atacate, în sensul respingerii excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 605/2009 emis de F.F. și a art. 1 pct. 4 din Ordinul nr. 77/2009 emis de E.E. și menținerii celorlalte dispoziții ale sentinței atacate

.

În ceea ce privește excepția de nelegalitate a art. 1 pct. 3 din Ordinul ministrului Muncii nr. 605/2009

, emis de ministrul muncii, familiei și protecției sociale, se rețin următoarele.

H.H. a respectat și a aplicat întocmai prevederile O.U. nr. 35/2009, luând, în mod întemeiat, măsura de diminuare a sporului în cauză, până la limita minimă prevăzută de lege.

Motivele care au stat la baza stabilirii procentului de 1% conform dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 sunt definite în motivarea caracterului de urgență al O.U. nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar.

În motivarea ordonanței mai sus menționate, Guvernul României a luat în considerare:

"presiunile și riscurile determinate de evoluțiile economice interne și externe, necesitatea susținerii creșterii economice și reducerii inflației, precum și asigurarea cu prioritate a sumelor destinate finanțării proiectelor de infrastructură și cofinanțării proiectelor finanțate din fonduri europene și a contribuției României la bugetul comunitar", și a avut în vedere: "opiniile și recomandările Comisiei Europene și ale organismelor financiare internaționale referitoare la reducerea cheltuielilor bugetare, rezultă că, pentru evitarea riscurilor semnalate și, implicit, a riscului declanșării procedurii de deficit excesiv, este necesară adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare și de abordare mai prudentă a deficitului bugetar."

De asemenea, trebuie menționat faptul că la art. 19 din O.U.G. nr.

35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar, se precizează: "Ordonatorii principali de credite au obligația de a se încadra în limitele de cheltuieli cu personalul, așa cum sunt acestea prevăzute în legea bugetară anuală."

Față de cele anterior menționate și având în vedere

și faptul că plata drepturilor bănești se realizează în limita fondurilor bugetare aprobate anual cu această destinație, rezultă în mod evident că situația acordării sporului pentru condiții vătămătoare, a fost reglementată în mod corect prin Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 al ministrului muncii, familiei și protecției sociale, acesta fiind temeinic și legal.

Mai mult decât atât, în susținerea celor anterior menționate sunt și dispozițiile art. 16 alin. (2) din O.G. nr. 6/2007 cu modificările și completările ulterioare, conform cărora cuantumul sporului prevăzut la alin. 1 (de până la 10% din salariul de bază) și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute le lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.

Trebuie observat că O.G. nr. 6/2007 nu a prevăzut în art. 16 alin. (1) un cuantum fix pentru acest spor, impunând numai respectarea limitei maxime de 10% din salariul de bază și cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat, deci, Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 a fost emis ținând cont de aceste prevederi legale dar și în conformitate cu dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar.

În contextul acestor restricții bugetare, orientarea către limita minimă a sporului reglementat prin art. 16 alin. (2) din O.G. nr. 6/2007 (de până la 10% din salariul de bază) este justificată, fiind nerelevantă împrejurarea că nu s-au schimbat condițiile de muncă.

Și în această privință Înalta Curte constată că jurisprudența ezitantă inițial s-a consolidat în sensul acestei decizii, relevante fiind din această perspectivă Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, nr. 295/2015, nr. 406/2015 ori nr. 534/2015.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursurile declarate de D.D. Botoșani și H.H., va modifica sentința atacată în sensul că va respinge excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 605/2009 emis de F.F. și a art. 1 pct. 4 din Ordinul nr. 77/2009 emis de

E.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de K. împotriva sentinței nr. 311 din 19 noiembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursurile declarate de D.D. Botoșani, E.E. și H.H.

Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge excepția de nelegalitate și a dispozițiilor art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 605/2009 emis de H.H. și a art. 1 pct. 4 din Ordinul nr. 77/2009 emis de E.E.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 februarie 2015.