ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 842/2015

Decizia nr. 842/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 11 februarie 2013, pe rolul Tribunalului Botoșani a fost înregistrat Dosarul nr. x/40/2013, având ca obiect „anulare act administrativ fiscal” în care reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A. și B.B., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții C.C. Botoșani, D.D. și E.E., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nelegalitatea, ca efect al admiterii excepției de nelegalitate, a deciziilor prin care au fost stabilite salariile reclamanților în anii 2011, 2012 și 2013.

Având în vedere complexitatea obiectului cauzei, instanța - prin încheierea de ședință din data de 15 mai 2013 - a dispus disjungerea cauzei pentru fiecare reclamant în parte și formarea de noi dosare.

Astfel, Dosarul nr. x/40/2013 ce face obiectul prezentei cauze, s-a format ca urmare a disjungerii Dosarului nr. x/40/2013 cu privire la acțiunea formulată de către reclamanta B.B.

în contradictoriu cu pârâții:

C.C. Botoșani, D.D. București și E.E. București prin care s-a solicitat:

- Să se constate nelegalitatea, ca efect al admiterii excepției de nelegalitate, a deciziilor prin care au fost stabilite salariile reclamantei în anii 2011, 2012 a Deciziilor nr. 20 ianuarie 2011, nr. 68 din 2 mai 2011, nr. 49 din 12 aprilie 2012 și nr. 119 din 14 iunie 2012;

- Să se constate nelegalitatea, ca efect al admiterii excepției de nelegalitate a Deciziei nr. 98/30 aprilie 2009, prin care pârâta a dispus diminuarea sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare de la 10% la 1 %;

- Anularea ca nelegală a Deciziei nr. 225 din 18 decembrie 2012 prin care pârâta a stabilit salariul reclamantei începând cu luna decembrie 2012 și respectiv ianuarie 2013;

- Obligarea pârâtei să emită altă Decizie de stabilire a salariului reclamantei începând cu data de 18 decembrie 2012, prin care, pe de o parte, să introducă în salariul de bază drepturile bănești acordate din fondurile constituite în temeiul O.G. nr. 92/2003, O.G. nr. 29/2004 și Legii nr. 116/2004, urmând ca sporurile de care beneficiază reclamanta să fie calculate în funcție de salariul de bază astfel stabilit, pe de altă parte, salariile de bază să fie calculate cu respectarea disp. art. 1 din Legea nr. 285/2010 prin raportare la salariul din luna octombrie 2010 și în al treilea rând, să acorde sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare în cuantum de 10% din salariul de bază;

- Obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale dintre salariul calculat potrivit solicitării de la pct. 4 și salariul efectiv plătit începând cu luna decembrie 2012;

- Obligarea pârâtei la plata de daune interese corespunzătoare devalorizării drepturilor salariale neîncasate începând cu luna decembrie 2012, daune ce urmează a fi calculate de la data scadenței și până la plata efectivă a diferenței de drepturi salariale;

- Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din data de 18 septembrie 2013, reclamanta a invocat prin înscrisurile depuse la dosar (filele 80 - 84 dosar), excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 lit. a), b), c), d) și e) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice aprobate prin Ordinul nr. 42 din 13 ianuarie 2011 emis de prim - pârât și prin Ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011 emis de secund - pârât și excepția de nelegalitate a art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 emis de prim-pârât și respectiv a art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 77 din 30 aprilie 2009 emis de secund - pârât și, solicită ca în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, forma aplicabilă la data introducerii acțiunii să se dispună sesizarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării excepțiilor iar până la soluționarea excepțiilor invocate să se dispună suspendarea judecății.

Prin Încheierea din 6 noiembrie 2013, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, a sesizat Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării excepției de nelegalitate invocată de reclamanta B.B. și a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a excepției de nelegalitate.

Pârâtul E.E. și Persoanelor Vârstnice a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, iar pe fond a solicitat respingerea excepției de nelegalitate invocată de reclamantă, ca nefondată.

În cauză, au formulat întâmpinare și pârâtele D.D. București și C.C. Botoșani, care au solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca nefondată.

Prin sentința nr. 18 din 28 ianuarie 2014, Curtea de Apel Suceava a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, ca nefondată, a admis, în parte, excepția de nelegalitate invocată de reclamanta B.B., în contradictoriu cu intimații C.C. Botoșani, D.D. și F.F., a constatat nelegalitatea art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 605/2009 emis de E.E. și a art. 1 pct. 4 din Ordinul nr. 77/2009 emis de D.D., a respins excepția de nelegalitate a Ordinului comun nr. 42/77/2011.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a dispozițiilor a, b, c, d și e din art. 2 al Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 285/2010 aprobate prin Ordinul comun nr. 42/47/2011, Curtea a reținut că art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform căruia actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiectul excepției de nelegalitate, trebuie considerat că a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, pentru următoarele argumente:

Conform art. 24 din N.C.P.C.: „

Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare",

coroborat cu art. 25 alin. (1):

„Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

Prin urmare, principiul aplicării imediate a legii noi de procedură este abandonat în concepția noului cod.

N.C.P.C., la art. 192 alin. (2), prevede în mod expres faptul că procesul începe prin înregistrarea cererii la instanță. Prin urmare, nu este important momentul invocării excepției, ci momentul în care a început procesul, iar invocarea unei excepții după data de 15 februarie 2013, într-un proces început înainte de această dată, cu consecința suspendării procesului și a deschiderii unui nou dosar la instanța de contencios competentă nu este de natură a semnifica începutul unui nou proces.

Pe fondul excepției, Curtea a reținut că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în M. Of. nr. 441 din 30 iunie 2010, cuantumul brut al drepturilor salariale stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 și ale O.U.G. nr. 1/2010 se diminuează cu 25%, în situația în care ar rezulta o valoare mai mică decât salariul de bază minim brut, acordându-se suma de 600 lei.

Prin art. 16 s-a dispus ca această diminuare să se aplice până la 31 decembrie 2010, așadar în intervalul iulie-decembrie 2010, ultima lună a anului cu salariul și celelalte drepturi salariale nediminuate fiind iunie 2010.

Prin art. 1 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru anul 2011 s-a prevăzut asigurarea, începând cu luna ianuarie 2011, a unei recuperări parțiale a diminuării cu 25% dispuse prin Legea nr. 118/2010, respectiv cu un procent de 15%, stabilindu-se ca bază de calcul drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010.

Conform art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 285/2010, în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, prevăzuți în anexele la Legea cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.

Același act normativ prevede la art. 14 că, începând cu 1 ianuarie 2011, pentru personalul care beneficiază de drepturi bănești în baza O.G. nr. 92/2003 și O.G. nr. 29/2004, salariile de bază se calculează prin includerea nivelului mediu al acestor drepturi aferente lunii octombrie 2010, care nu se majorează cu procentul de 15%.

În executarea Legii nr. 285/2010 au fost emise normele metodologice aprobate prin ordinul comun în litigiu, care stabilesc atât modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice, cât și formula corectă de calcul a drepturilor salariale pentru anul 2011.

Astfel cum s-a prevăzut în Legea nr. 285/2010, salariile de bază pentru anul 2011 nu vor fi determinate pe baza valorii de referință și a coeficienților de ierarhizare prevăzuți de Legea cadru nr. 284/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare urmând să fie determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% (lit. a) alin. (1) și (2)).

De asemenea, s-a mai reținut că normele prevăd că la data reîncadrării personalului, cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente care fac parte din salariul brut/solda lunară brută/salariul lunar brut/indemnizația brută de încadrare va fi determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% (lit. b) alin. l).

Normele a căror nelegalitate s-a invocat prevăd la litera C situația calculării salariului de bază și a sporurilor pentru respectarea nivelului salariului de bază minim brut pe țară stabilit potrivit art. 16 din Legea nr. 285/2010, pentru perioada iulie-decembrie 2010 la suma de 600 lei, la litera D situația personalului care desfășoară activități noi, al cărui salariu va fi majorat cu numărul de clase suplimentare acordate, iar la lit. e) stabilindu-se că nu se majorează cu cota de 15% drepturile salariale care se includ în salariul de bază în temeiul art. 14 din aceeași lege.

În opinia instanței, este real faptul că normele metodologice aprobate prin ordin comun conțin exemple de calcul în care se pornește de la salariul din luna iunie 2010, dinainte de aplicarea diminuării cu 25%, tocmai pentru a se evidenția că, majorarea de 15% acordată de la 1 ianuarie 201 se aplică la salariile diminuate începând cu luna iulie 2010, raportarea la luna octombrie 2010 fiind făcută deoarece, potrivit emitenților actului, aceasta ar fi cea mai stabilă lună a anului și ar constitui și baza de calcul pentru alocațiile bugetare aferente cheltuielilor de personal stabilite prin legile bugetelor de stat.

În ceea ce privește excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 605/2009 emis de E.E. și art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 77/2009 emis de D.D., Curtea a observat, pentru început că, deși cu privire la Ordinul nr. 77/2009 emis de secund-pârâtă s-a indicat art. 1 pct. 3, este vorba de pct. 4, acesta reglementând sporul pentru condiții vătămătoare.

Astfel, pe calea excepției de nelegalitate, instanța este investită să verifice dacă ordonatorul de credite a stabilit cuantumul sporului pentru condiții vătămătoare cu respectarea tuturor dispozițiilor legilor speciale care reglementează acordarea acestor drepturi și nu numai a dispoziției care stabilesc limita maxima a acestora.

Faptul că legiuitorul a acordat ordonatorilor principali de credite dreptul de a emite acte administrative în scopul de a determina în concret procentul în cazul sporului pentru condiții vătămătoare, în opinia instanței, nu înseamnă că a permis acestora să dispună în mod discreționar în executarea dispozițiilor legale care reglementează acordarea respectivelor drepturi.

Pe de altă parte, a mai reținut instanța că recunoașterea acestui drept nu exonerează ordonatorul de credite de obligația de a motiva deciziile prin care aduce atingere drepturilor dobândite de funcționarul public și de a asigura un raport rezonabil de proporționalitate între scopul vizat de legiuitor și măsura adoptată.

Astfel din analiza ordinelor contestate nu rezultă care au fost în concret criteriile care au stat la baza stabilirii unui cuantum comun de 1% pentru respectivul spor în toate instituțiile publice aflate sub autoritatea, în coordonarea sau în subordonarea emitenților, așa încât se poate considera că emitentul, dând dovadă de exces de putere, a stabilit cuantumul de acordare a sporului în mod formal, fără a ține seama în concret de natura funcției si condițiile specifice ale desfășurării activității în cadrul fiecărei instituții publice, ceea ce echivalează cu refuzul nejustificat de acordare a acestui spor.

Procedând în acest mod, s-a concluzionat de instanță, că autoritatea emitentă nu a asigurat un raport rezonabil de proporționalitate între scopul vizat de legiuitor și măsura adoptată, întrucât reducerea nejustificată la 1% a sporului pentru condiții vătămătoare de muncă este de natură să afecteze dreptul salarial recunoscut reclamanților prin dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 6/2007.

În consecință, Curtea a constatat că dispozițiile art. 1 alin. (3) din Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 al E.E. si art. 1 alin. (4) din Ordinul nr. 77/2009 al G.G. au fost emise cu încălcarea actului normativ în executarea căruia au fost emise, respectiv dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 6/2007.

În fine, în ceea ce privește excepția lipsei de obiect a excepției de nelegalitate, s-a reținut că aceasta este nefondată în condițiile în care, prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat drepturi bănești pentru o perioadă în care actele administrative în discuție au produs efecte.

Împotriva sentinței nr. 18 din 28 ianuarie 2014 a Curții de Apel Suceava au declarat recurs B.B., C.C. Botoșani și F.F.

Recursul declarat de reclamanta B.B.;

Astfel, în recursul formulat se susține că nelegalitatea dispozițiilor art. 2 lit. a), b), c), d) și e) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice aprobate prin Ordinul nr. 42 din 13 ianuarie 2011 emis de F.F. și prin Ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011 emis de H.H. constă în aceea că ele contravin dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, acest din urmă act normativ având o forță legislativă superioară în temeiul dispozițiilor art. 77 și art. 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.

Recursul declarat de

C.C. Botoșani;

Recurenta critică în parte sentința recurată pentru nelegalitate, susținând că instanța de fond a făcut o aplicare insuficientă a motivelor de nelegalitate invocate și a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză.

Se apreciază că în mod eronat instanța a constatat că dispozițiile art. 1 alin. (3) din Ordinul nr. 605/2009 al E.E. și art. 1 alin. (4) din Ordinul nr. 77/2009 al G.G. au fost emise cu încălcarea actului normativ în executarea căruia au fost emise, respectiv dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 6/2007.

Recursul declarat de F.F.

Recurentul critică soluția pronunțată de instanța de fond referitoare la admiterea excepției de nelegalitate a art. 1 pct. 3 din Ordinul ministrului Muncii nr. 605/2006, arătând, în esență, că actul administrativ în cauză, emis de ordonatorul de credite, a fost elaborat în conformitate cu dispozițiile legilor speciale care reglementează acordarea acestor drepturi, respectiv O.U.G. nr. 35/2009 și OG nr. 6/2007, cu modificările și completările ulterioare, O.G. nr. 10/2008, O.U.G. nr. 31/2009 cât și în conformitate cu normele de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul declarat de B.B. este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce urmează.

Pe fondul cauzei, excepția de nelegalitate a fost în mod corect respinsă, prevederile art. 2 lit. a), b), c), d) și e) din ordinul contestat nefiind contrare dispozițiilor legii în executarea cărora au fost emise, nr. 285/2010.

În speță, excepția de nelegalitate a fost invocată pentru mențiunea cuprinsă în ordinul comun privind diminuarea veniturilor salariale cu un procent de 25% raportat la venitul brut pe luna iunie 2010, susținându-se că această prevedere modifică dispozițiile legii pentru care au fost emise normele metodologice, fiind astfel nelegală.

Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în M. Of. nr. 441 din 30 iunie 2010, cuantumul brut al drepturilor salariale stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 și ale O.U.G. nr. 1/2010 se diminuează cu 25%, în situația în care ar rezulta o valoare mai mică decât salariul de bază minim brut, acordându-se suma de 600 lei.

Prin art. 16 s-a dispus ca această diminuare să se aplice până la 31 decembrie 2010, așadar în intervalul iulie-decembrie 2010, ultima lună a anului cu salariul și celelalte drepturi salariale nediminuate fiind iunie 2010.

Prin art. 1 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru anul 2011 s-a prevăzut asigurarea, începând cu luna ianuarie 2011, a unei recuperări parțiale a diminuării cu 25% dispuse prin Legea nr. 118/2010, respectiv cu un procent de 15%, stabilindu-se ca bază de calcul drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010.

Conform art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 285/2010, în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, prevăzuți în anexele la Legea cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.

Același act normativ prevede la art. 14 că, începând cu 1 ianuarie 2011, pentru personalul care beneficiază de drepturi bănești în baza O.G. nr. 92/2003 și O.G. nr. 29/2004, salariile de bază se calculează prin includerea nivelului mediu al acestor drepturi aferente lunii octombrie 2010, care nu se majorează cu procentul de 15%.

În executarea Legii nr. 285/2010 au fost emise normele metodologice aprobate prin ordinul comun în litigiu, care stabilesc atât modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice, cât și formula concretă de calcul a drepturilor salariale pentru anul 2011.

Conținutul acestor norme este conform prevederilor legii, instanța de fond reținând în mod corect că dispozițiile art. 2 privind „Stabilirea salariilor brute în anul 2011” - lit., b), c), d) și e) - nu contravin actului normativ în aplicarea căruia au fost emise.

Astfel, așa cum s-a prevăzut în Legea nr. 285/2010, salariile de bază pentru anul 2011 nu vor fi determinate pe baza valorii de referință și a coeficienților de ierarhizare prevăzuți de Legea cadru nr. 284/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare urmând să fie determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% (lit. a) alin. (1) și (2)).

De asemenea, normele prevăd că la data reîncadrării personalului, cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente care fac parte din salariul brut/solda lunară brută/salariul lunar brut/indemnizația brută de încadrare va fi determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% (lit. b) alin. (1)).

Normele a căror nelegalitate s-a invocat prevăd la lit. c) situația calculării salariului de bază și a sporurilor pentru respectarea nivelului salariului de bază minim brut pe țară stabilit potrivit art. 16 din Legea nr. 285/2010, pentru perioada iulie-decembrie 2010 la suma de 600 lei, la lit. d) situația personalului care desfășoară activități noi, al cărui salariu va fi majorat cu numărul de clase suplimentare acordate, iar la lit. e) stabilindu-se că nu se majorează cu cota de 15% drepturile salariale care se includ în salariul de bază în temeiul art. 14 din aceeași lege.

Este real faptul că normele metodologice aprobate prin ordin comun conțin exemple de calcul în care se pornește de la salariul din luna iunie 2010, dinainte de aplicarea diminuării cu 25%, tocmai pentru a se evidenția că, majorarea de 15% acordată de la 1 ianuarie 2011 se aplică la salariile diminuate începând cu luna iulie 2010, raportarea la luna octombrie 2010 fiind făcută deoarece, potrivit emitenților actului, aceasta ar fi cea mai stabilă lună a anului și ar constitui și baza de calcul pentru alocațiile bugetare aferente cheltuielilor de personal stabilite prin legile bugetelor de stat.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea constată că prevederile contestate sunt legale și conforme dispozițiilor din Legea nr. 285/2010, în executarea cărora au fost emise, astfel încât, va respinge recursul declarat de B.B. ca nefondat.

În ceea ce privește recursurile declarate de C.C. Botoșani și F.F., Curtea va constata că acestea sunt fondate urmând a fi admise cu consecința modificării sentinței atacate, în sensul respingerii excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 605/2009 emis de E.E. și a art. 1 pct. 4 din Ordinul nr. 77/2009 emis de G.G. și menținerii celorlalte dispoziții ale sentinței atacate.

În ceea ce privește excepția de nelegalitate a art. 1 pct. 3 din Ordinul Ministrului Muncii nr. 605/2009

, emis de ministrul muncii, familiei și protecției sociale, se rețin următoarele.

F.F. a respectat și a aplicat întocmai prevederile O.U. nr. 35/2009, luând, în mod întemeiat, măsura de diminuare a sporului în cauză, până la limita minimă prevăzută de lege.

Motivele care au stat la baza stabilirii procentului de 1% conform dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 sunt definite în motivarea caracterului de urgență al O.U. nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar.

În motivarea ordonanței mai sus menționate, Guvernul României a

luat în considerare: "presiunile și riscurile determinate de evoluțiile economice interne și externe, necesitatea susținerii creșterii economice și reducerii inflației, precum și asigurarea cu prioritate a sumelor destinate finanțării proiectelor de infrastructură și cofinanțării proiectelor finanțate din fonduri europene și a contribuției României la bugetul comunitar", și a avut în vedere: "opiniile și recomandările Comisiei Europene și ale organismelor financiare internaționale referitoare la reducerea cheltuielilor bugetare, rezultă că, pentru evitarea riscurilor semnalate și, implicit, a riscului declanșării procedurii de deficit excesiv, este necesară adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare și de abordare mai prudentă a deficitului bugetar."

De asemenea, trebuie menționat faptul că la art. 19 din O.U.G. nr.

35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar, se precizează: "Ordonatorii principali de credite au obligația de a se încadra în limitele de cheltuieli cu personalul, așa cum sunt acestea prevăzute în legea bugetară anuală."

Față de cele anterior menționate și având în vedere

și faptul că plata drepturilor bănești se realizează în limita fondurilor bugetare aprobate anual cu această destinație, rezultă în mod evident că situația acordării sporului pentru condiții vătămătoare, a fost reglementată în mod corect prin Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 al ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, acesta fiind temeinic și legal.

Mai mult decât atât în susținerea celor anterior menționate sunt și dispozițiile art. 16 alin. (2) din O.G. nr. 6/2007 cu modificările și completările ulterioare, conform cărora cuantumul sporului prevăzut la alin. (1) (de până la 10% din salariul de bază) și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute le lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.

Trebuie observat că O.G. nr. 6/2007 nu a prevăzut în art. 16 alin. (1) un cuantum fix pentru acest spor, impunând numai respectarea limitei maxime de 10% din salariul de bază și cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat, deci, Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 a fost emis ținând cont de aceste prevederi legale dar și în conformitate cu dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursurile declarate de C.C. Botoșani și F.F., va modifica sentința atacată în sensul că va respinge excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 605/2009 emis de E.E. și a art. 1 pct. 4 din Ordinul nr. 77/2009 emis de G.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de C.C. Botoșani și F.F. împotriva sentinței nr. 18 din 28 ianuarie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios și administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 605/2009 emis de E.E. și a art. 1 pct. 4 din Ordinul nr. 77/2009 emis de G.G.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Respinge recursul declarat de B.B. împotriva sentinței nr. 18 din 28 ianuarie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios și administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 februarie 2015.