ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2967/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2967/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

sub nr. 2767/2/2010, reclamanta P.D. (fostă T.) a chemat în judecată Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii, solicitând să se constate nulitatea

absolută a Raportului de evaluare privind performanțele profesionale pentru

anul 2009, precum și a tuturor actelor, consecințe ale calificativului acordat.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că procedura internă este în curs de derulare

conform H.G. nr. 611/2008, că acel calificativ care i-a fost acordat nu

reprezintă performanțele și activitatea sa profesională și că, urmare a

acestuia, a fost emis ordinul ministrului în perioada în care se afla în

concediu medical.

1.2. La data de 25

octombrie 2010, reclamanta a formulat precizare și completare la acțiune prin

care a solicitat:

- admiterea

contestației în temeiul art. 93 din Legea nr. 188/1999, art. 40 și art. 42 din

O.U.G. nr. 92/2004;

- să se constate

admisibilitatea contestației formulate în temeiul art. 120 din H.G. nr.

611/2008;

- să se constate

admisibilitatea Petiției nr. 01337 înregistrată la registratura ministerului

privind contestația asupra evaluării ce trebuia să reprezinte performanțele

sale profesionale pentru anul 2009, în temeiul Legii nr. 233/2002 și O.G. nr.

27/2002;

- să se dispună

repunerea în aplicare și pentru reclamantă a Ordinului nr. 58/2010, ordin emis

în baza Legii nr. 330/2009, prin care a fost reîncadrată în funcția publică de

execuție de consilier, clasa 1, gradul profesional superior, treapta I de

salarizare, gradația 5, la Serviciul monitorizare - Fond de coeziune și FEDER;

- să se dispună

punerea imediată a reclamantei în drepturile salariale legale ce i se cuvin,

inclusiv a primei de vacanță și a sporurilor (cu indicele de inflație aferent),

începând din data de 1 februarie 2010 și până la data pronunțării instanței;

- să se constate

nulitatea absolută a raportului de evaluare a performanțelor profesionale,

procedura de evaluare aplicată fiind contrară prevederilor legislației în

vigoare și H.G. nr. 611/2008;

- să se constate

nulitatea absolută a Ordinului M.T.I. nr. 99 din 12 februarie 2010, ce a fost

emis în baza unor documente netemeinice și nelegale, lovite de nulitate

absolută și prin care s-a dispus diminuarea retroactivă a drepturilor

salariale, începând cu data de 1 februarie 2010, în timp ce era în concediu

medical.

1.3. Prin

întâmpinarea formulată, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a invocat

excepția nulității cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că

sintagma "fostă P.D." utilizată în cererea de chemare în judecată nu

constituie atribut de identificare a persoanei fizice, astfel cum este prevăzut

în dreptul civil.

Totodată, a fost invocată

inadmisibilitatea acțiunii, raportată la tardivitatea formulării contestației,

având în vedere că reclamanta nu a înțeles să exercite dreptul de a formula

contestație împotriva raportului de evaluare în termen de 5 zile calendaristice

de la data la care a luat cunoștință de conținutul acestuia (14 ianuarie 2010),

conform art. 120 din H.G. nr. 611/2008.

1.4. În ședința

publică din data de 10 februarie 2011, reclamanta a depus la dosarul cauzei, la

solicitarea instanței, precizare la acțiune, în sensul că înțelege să conteste

Ordinul nr. 99 din 12 februarie 2010 și Raportul de evaluare a performanțelor

profesionale pe anul 2009 și solicită, pe cale de consecință, acordarea

drepturilor legale ce i se cuvin pentru perioada 1 februarie 2010 - 1 februarie

2011 și stabilirea noului salariu de încadrare ținând cont că la data apariției

Legii nr. 330/2009 a beneficiat de un salariu stabilit conform O.M.T.I. nr.

58/2010.

1.5. La data de 1

aprilie 2010, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București,

acțiunea formulată de reclamanta P.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii, prin care a solicitat:

- repunerea imediată

în aplicare a Ordinului nr. 58 din 29 ianuarie 2010 emis de ministrul

transporturilor și infrastructurii în baza Legii nr. 330/2009, ordin temeinic

și legal;

- repunerea imediată

a reclamantei în drepturile salariale legale ce i se cuvin începând din data de

29 ianuarie 2010, indexate cu indicele de inflație, până la data plății

efective a salariului stabilit în conformitate cu Ordinul nr. 58 din 29

ianuarie 2010;

- plata indemnizației

de concediu de odihnă și a primei de vacanță pe anul 2010, aferente salariului

dispus și stabilit prin Ordinul nr. 58 din 29 ianuarie 2010;

- constatarea

nulității de drept a Raportului de evaluare a performanțelor profesionale pe

anul 2009 și anularea acestuia;

- constatarea

nulității de drept a Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010;

- menținerea în

dosarul profesional al reclamantei a Raportului de evaluare a performanțelor

profesionale pentru anul 2008, având calificativul "foarte bine",

calificativ atribuit de conducătorii ierarhici ai reclamantei și susținut de

raportul de audit;

- refacerea

raportului de evaluare a performanțelor profesionale pentru anul 2009 conform

atribuțiilor reclamantei prevăzute în fișa postului;

- plata prejudiciului

de imagine, moral și material adus reclamantei;

- obligarea pârâtului

la plata cheltuielilor de judecată.

1.6. Prin Sentința

civilă nr. 15425 din 29 iulie 2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1

București, s-a dispus admiterea excepției de necompetență materială a instanței

și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

București, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

1.7. La Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauza a

fost înregistrată sub nr. 13622/299/2010.

1.8. Prin Încheierea

de ședință pronunțată la data de 24 martie 2011, Curtea a dispus conexarea

Dosarului nr. 13622/299/2010 la Dosarul nr. 2767/2/2010, în temeiul art. 164 C.

proc. civ.

1.9. Prin

întâmpinarea formulată la data de 24 martie 2011, pârâtul Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii a invocat excepția inadmisibilității

capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a Raportului

de evaluare a performanțelor profesionale individuale pe anul 2009, raportat la

dispozițiile art. 120 din H.G. nr. 611/2008, ale Legii nr. 554/2004 și ale

Legii nr. 188/1999 (r2). Cu privire la cererea de anulare a O.M.T.I. nr. 99 din

12 februarie 2010, pârâtul a invocat excepția tardivității introducerii

acțiunii, întrucât prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004 nu au fost

respectate de reclamantă. Pe fondul cauzei, autoritatea pârâtă a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

1.10. Prin Încheierea

de ședință din data de 19 mai 2011, Curtea a dispus, în temeiul art. 155

1

C. proc. civ., suspendarea judecății cauzei, având în vedere neîndeplinirea de

către reclamantă a obligațiilor stabilite de instanță, în sensul menționării cu

claritate a obiectului cauzei și a pretențiilor deduse judecății.

1.11. La data de 2

septembrie 2011, reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei,

precizând obiectul acțiunii, în sensul că solicită:

- constatarea

nulității absolute a Raportului de evaluare a performanțelor profesionale pe

anul 2009;

- constatarea

nulității absolute a Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010 și, implicit, a

referatului aferent acestui ordin, precum și a tuturor documentelor emise,

urmare a acestui ordin;

- acordarea

drepturilor salariale legale ce i se cuvin pentru perioada 1 februarie 2010 - 1

februarie 2011 și plata imediată a acestora;

- stabilirea

salariului de bază al reclamantei, în condițiile legii, repunerea în situația

anterioară, prin acordarea salariului de bază la nivelul salariului avut

înainte de aplicarea sancțiunii, avându-se în vedere că, în condițiile legii

salarizării, până la data de 1 februarie 2010, data aplicării sancțiunii, a

beneficiat de un salariu de bază de 4.486 RON și un spor pentru condiții

vătămătoare în valoare de 359 RON.

Prin această ultimă

precizare la acțiune, reclamanta a reiterat motivele de fapt și de drept

prezentate în susținerea celor două acțiuni conexate, răspunzând și apărărilor

formulate de autoritatea pârâtă pe parcursul judecății cauzei.

1.12. Prin Sentința

civilă nr. 7033 din 24 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității

și excepția tardivității formulării acțiunii, invocate de pârât; a admis în

parte acțiunile conexate, astfel cum au fost completate și precizate, formulate

de reclamanta P.D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii; a anulat Raportul de evaluare a performanțelor profesionale pe

anul 2009 și Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 99 din

12 februarie 2010 și a dispus repunerea reclamantei în situația anterioară

emiterii Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010, în sensul că a obligat pârâtul

să-i stabilească reclamantei un salariu de bază în valoare de 4.486 RON și un

spor pentru condiții vătămătoare în valoare de 359 RON și pentru perioada 1

februarie 2010 - 1 februarie 2011, a obligat pârâtul la plata către reclamantă

a tuturor diferențelor salariale de care a fost lipsită, urmare a aplicării

Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010, pentru perioada 1 februarie 2010 - 1

februarie 2011, actualizate cu rata inflației la momentul plății efective și a

stabilit termen de executare a obligației de plată a diferențelor salariale de

15 zile de la data comunicării prezentei hotărâri, conform dispozițiilor art.

18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare. Totodată, Curtea a respins în rest acțiunile conexate, astfel cum

au fost completate și precizate, ca neîntemeiate.

1.13. Examinând cu

prioritate excepțiile invocate de pârâtul Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii, Curtea a reținut următoarele:

În ceea ce privește

excepția inadmisibilității acțiunii, prima instanță a constatat că raportul de

evaluare a performanțelor profesionale pe anul 2009 a fost contestat de

reclamantă atât la data de 14 ianuarie 2010, când i s-a adus la cunoștință

rezultatul evaluării realizate de evaluator A.D., șef serviciu, cât și la data

de 1 martie 2010, în termenul de 5 zile de la data comunicării raportului de

evaluare contrasemnat de director C.C., comunicarea fiind realizată la data de

27 februarie 2010, conform Adresei nr. 20/1587 din 24 februarie 2010, emisă de

Direcția Generală Juridică și Resurse Umane, astfel încât reclamanta și-a

exercitat dreptul de a contesta Raportul de evaluare a performanțelor

profesionale pe anul 2009, cu respectarea termenului legal de 5 zile prevăzut

de art. 120 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008.

În ceea ce privește

excepția tardivității cererii de anulare a O.M.T. nr. 99 din 12 februarie 2010,

Curtea a apreciat că susținerile pârâtului sunt neîntemeiate, având în vedere

că împotriva ordinului contestat reclamanta a formulat plângere prealabilă

înregistrată sub nr. 03167 din 19 februarie 2010, la care s-a emis Adresa de

răspuns nr. 573/RB din 5 martie 2010, iar sesizarea instanței de contencios

administrativ a avut loc la data de 10 iunie 2010, în cadrul termenului de 6

luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

1.14. Examinând, pe

fond, acțiunile conexate, astfel cum au fost completate și precizate, Curtea a

apreciat că acestea sunt în parte întemeiate, reținând, în esență, următoarele:

În privința

nelegalității raportului de evaluare a performanțelor profesionale pe anul

2009, instanța de fond a constatat că evaluatorul A.D., șef serviciu, s-a

limitat la notarea obiectivelor individuale și a criteriilor de performanță și

la stabilirea calificativului final de evaluare a performanțelor profesionale individuale,

fără a îndeplini cerințele expres prevăzute de art. 115 lit. b), c) și d) din

H.G. nr. 611/ 2008, în ceea ce privește prima etapă a procedurii de evaluare,

reprezentată de completarea raportului de evaluare de către evaluator.

Referitor la notarea

obiectivelor individuale, Curtea a observat că susținerile reclamantei sunt

întemeiate, prin raportare atât la atribuțiile ce i-au fost stabilite prin fișa

postului comunicată la data de 8 mai 2009, cât și la obiectivele individuale ce

i-au fost stabilite pentru anul 2009, deoarece evaluarea reclamantei s-a

realizat pentru obiective legate de proiecte finanțate prin facilitatea ISPA,

atât timp cât, potrivit fișei postului, îi reveneau atribuții doar pentru

proiectele la care a fost desemnată ofițer de proiect, iar ofițer de proiect a

fost desemnată pentru proiecte finanțate FEDER și nu prin facilitatea ISPA.

Referitor la etapa

interviului, Curtea a apreciat ca fiind întemeiate susținerile reclamantei

privind nelegalitatea Raportului de evaluare, pentru neparcurgerea acestei

etape a procedurii de evaluare, în raport cu dispozițiile art. 116 alin. (1)

din H.G. nr. 611/2008, întrucât Raportul de evaluare nu cuprinde consemnări ale

evaluatorului ori aprecieri/observații ale acestuia în privința gradului de îndeplinire

a obiectivelor în perioada evaluată, în raport cu indicatorii de performanță,

deși calificativul acordat reclamantei, acela de "Satisfăcător", ar

fi impus cu necesitate prezentarea motivelor care au stat la baza rezultatului

evaluării.

Pe de altă parte,

prima instanță a observat că nici în condițiile contestării exprese a

calificativului acordat chiar în momentul aducerii acestuia la cunoștința

reclamantei, nu s-au întocmit referatele necesare soluționării contestației de

către evaluator și contrasemnatar, astfel cum prevăd dispozițiile art. 120

alin. (1) din H.G. nr. 611/2008.

Curtea a mai reținut

că petiția înregistrată de reclamantă sub nr. 0137 din 21 ianuarie 2010 la

Registratura Generală a autorității pârâte, adresată eronat Direcției Generale

Juridice și Resurse Umane, se impunea a fi direcționată la autoritatea

competentă în soluționarea aspectelor sesizate, respectiv la ministrul

transporturilor și infrastructurii, întrucât din conținutul acesteia rezultă cu

claritate că se solicită a se da curs contestației formulate în 14 ianuarie

2010 împotriva calificativului "Satisfăcător" acordat prin Raportul

de evaluare.

În considerarea

aspectelor evidențiate, Curtea a constatat, dincolo de orice dubiu, existența

unui refuz nejustificat în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr.

554/2004, al autorității pârâte de a soluționa contestația formulată de

reclamantă împotriva calificativului "Satisfăcător", acordat prin

Raportul de evaluare a performanțelor profesionale pe anul 2009, contestație formulată

la data de 14 ianuarie 2010, în termenul legal de 5 zile prevăzut de art. 120

alin. (2) din H.G. nr. 611/2008.

Referitor la pretinsa

nelegalitate a Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010 emis de Ministrului

Transporturilor și Infrastructurii, Curtea a reținut situația de fapt potrivit

căreia, prin acest ordin, începând cu data de 1 februarie 2010, reclamantei i

s-a stabilit un salariu de bază de 2.564 RON și un spor pentru condiții

vătămătoare în cuantum de 205 RON, în conformitate cu prevederile art. 7 lit.

c) din H.G. nr. 595/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea

financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, ale Legii nr.

330/2009 și ale O.U.G. nr. 1/2010.

În esență, în baza

acestui ordin, reclamantei i-a fost retrasă majorarea salarială de 75% de care

beneficia în baza Legii nr. 490/2004 și H.G. nr. 595/2009 conform Avizului

favorabil emis de Ministerul Finanțelor Publice sub nr. 92048 din 7 iulie 2009,

iar la emiterea Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010, au fost avute în vedere

evaluarea performanțelor profesionale individuale pe anul 2009 ale reclamantei,

precum și faptul că nu a fost înregistrată nicio contestație conform

prevederilor art. 120 din H.G. nr. 611/2008.

Așadar, a reținut

judecătorul fondului, în condițiile în care reclamanta a formulat în termen

legal contestație împotriva Raportului de evaluare pe anul 2009, care în mod

nejustificat nu a fost soluționată de conducătorul autorității pârâte,

fundamentul emiterii Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010 este eronat,

critica de nelegalitate formulată de reclamantă în acest sens fiind întemeiată.

Neexistând o evaluare

a activității/performanțelor profesionale ale reclamantei pe anul 2009,

realizată în conformitate cu prevederile legale în vigoare aplicabile pentru

funcțiile publice, și având în vedere că reclamanta a continuat să

îndeplinească atribuții specifice domeniului gestionării asistenței financiare

nerambursabile comunitare, neintervenind nicio modificare în această privință

de la momentul emiterii Avizului favorabil al Ministerului Finanțelor Publice

nr. 92048 din 7 iulie 2009, Curtea a constatat că aceasta era îndreptățită la

menținerea majorării salariale de 75% și pe anul 2010, până la următoarea

evaluare a activității profesionale realizată conform legii, potrivit art. 4

alin. (1) și art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 595/2009.

În ceea ce privește

motivul de nelegalitate constând în emiterea Ordinului nr. 99 din 12 februarie

2010 cu încălcarea principiului neretroactivității actului administrativ,

Curtea a reținut că este întemeiat, întrucât ordinul s-a emis la data de 12

februarie 2010, însă efectele sale s-au produs de la data de 1 februarie 2010

și nu pentru viitor, începând cu data emiterii acestuia.

Asupra pretinsei

nelegalități a Referatului aferent Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010 și a

tuturor documentelor emise, urmare a acestui ordin, prima instanță a reținut că

susținerile reclamantei sub acest aspect sunt neîntemeiate, având în vedere că

nu s-a făcut dovada, cu probatoriile administrate în cauză, că emiterea

Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010 ar fi avut la bază și un referat prin

care s-ar fi propus retragerea majorării salariale de 75%.

Cererea reclamantei

având ca obiect obligarea pârâtului să-i stabilească un salariu de bază în

valoare de 4.486 RON și un spor pentru condiții vătămătoare în valoare de 359

RON potrivit Ordinului nr. 58/2010 și pentru perioada 1 februarie 2010 - 1

februarie 2011 a fost apreciată de către instanța de fond ca fiind întemeiată,

având în vedere principiul repunerii părților în situația anterioară emiterii

Raportului de evaluare a performanțelor profesionale pe anul 2009 și a

Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010, acte administrative a căror

nelegalitate a fost constatată în cauză.

De asemenea, Curtea a

reținut că este întemeiată și solicitarea reclamantei în sensul obligării

pârâtului la plata tuturor diferențelor salariale de care a fost lipsită,

urmare a aplicării Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010, actualizate cu rata

inflației la momentul plății efective, ca o consecință a anulării actelor

administrative contestate și în aplicarea prevederilor art. 18 alin. (3) și (4)

din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, reclamanta fiind îndreptățită exclusiv la diferențele

salariale de care a fost lipsită urmare a aplicării Ordinului nr. 99 din 12

februarie 2010 și nu la acordarea eventualelor diferențe rezultate din

aplicarea Legii nr. 118/2010, act normativ prin care s-a dispus diminuarea

drepturilor salariale cu 25% pentru perioada iulie - decembrie 2010.

În ceea ce privește

solicitarea reclamantei de plată imediată a diferențelor de drepturi salariale,

Curtea a avut în vedere termenul de executare de 15 zile prevăzut de art. 18

alin. (6) din Legea nr. 554/ 2004.

exercitată

2.1. Împotriva

acestei soluții a formulat recurs pârâtul Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii, care a invocat ca temei prevederile art. 304 pct. 7, pct. 8 și

pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență următoarele critici:

- instanța de fond a

respins în mod nelegal excepția de nelegalitate a cererii de anulare a

raportului de evaluare, reținând în mod greșit că depunerea contestației nu a

fost tardivă;

- instanța de fond a

calificat în mod greșit mențiunile consemnate de reclamantă în raportul de

evaluare la data de 14 ianuarie 2010, când i-a fost adus la cunoștință ca fiind

o veritabilă contestație, încălcând dispozițiile art. 120 alin. (1) din H.G.

nr. 611/2008;

- în mod greșit a

respins instanța de fond excepția prescripției dreptului la acțiunea în anulare

a Ordinului nr. 99/2010 formulată prin cererea precizatoare de acțiune din data

de 25 octombrie 2010 care apare formulată tardiv în raport cu data Adresei nr.

573/RB din 5 martie 2010, când i s-a răspuns la plângerea prealabilă;

- instanța de fond a

argumentat fără temei legal că raportul de evaluare este nelegal pentru că

autoritatea a refuzat să soluționeze în termenul legal plângerea prealabilă

formulată de reclamantă împotriva acestui act administrativ;

- instanța de fond a

anulat raportul de evaluare și Ordinul nr. 99/2010, dispunând repunerea

reclamantei în situația anterioară, procedând la realizarea unei evaluări

proprii, superioară calificativului acordat de comisia competentă.

În concluzie, autoritatea

recurentă a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în

sensul reținerii tardivității contestației formulate împotriva raportului de

evaluare și a prescripției cererii de anulare a Ordinului nr. 99/2010, cu

consecința respingerii acestor cereri, precum și a cererilor accesorii

formulate în cauză.

2.2.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a răspuns criticilor

recursului, susținând, în esență, că soluția instanței de fond este legală și

temeinică și solicitând respingerea recursului ca nefondat.

2.3. Ministerul

Transporturilor a depus concluzii scrise prin care a reluat susținerile și

argumentele prezentate în motivarea cererii de recurs și solicitând, în esență,

admiterea recursului, așa cum a fost formulat.

2.4. Intimata-reclamantă

a depus note scrise, în susținerea întâmpinării formulate în cauză și a

concluziilor orale din ședința publică, solicitând respingerea recursului ca

nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

de recurs

3.1. Recursul este

întemeiat, în limitele și pentru considerentele care vor fi prezentate în

continuare.

Așa cum s-a reținut

și în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente,

instanța de fond, admițând în parte acțiunile conexate formulate de reclamantă,

a anulat Raportul de evaluare pentru anul 2009 și, totodată, Ordinul nr. 99 din

12 februarie 2010.

3.2. Pentru a dispune

anularea raportului de evaluare a performanțelor profesionale ale reclamantei

pe anul 2009, instanța de fond, în primul rând, a respins excepția

inadmisibilității cererii de anulare invocată de autoritatea publică pârâtă,

care a susținut că reclamanta a formulat contestație împotriva raportului de

evaluare cu nerespectarea termenului prevăzut la art. 120 din H.G. nr.

611/2008.

Într-adevăr, potrivit

art. 120 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008 pentru organizarea și dezvoltarea

carierei funcționarilor publici, "funcționarii publici nemulțumiți de

rezultatul evaluării pot să îl conteste la conducătorul autorității sau

instituției publice (...)".

În motivarea soluției

adoptate, instanța de fond și-a însușit susținerea reclamantei care a pretins

că a contestat raportul de evaluare în litigiu prin mențiunile pe care le-a

consemnat în finalul acestui raport, la data de 14 ianuarie 2010, când a luat

cunoștință de conținutul acestuia și de calificativul acordat de evaluator.

Analizând copia

aflată la dosar, instanța de recurs observă că într-adevăr, reclamanta a semnat

raportul de evaluare făcând mențiunea "contest calificativul acordat

deoarece nu mă reprezintă din punct de vedere profesional", mențiuni care,

în opinia Înaltei Curți, au valoarea unui comentariu făcut în cadrul rubricii

"comentariile funcționarului public evaluat", iar nu al contestației

la care se referă art. 120 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008, care trebuie

formulată și adresată conducătorului autorității sau instituției publice,

ministrul, în cauza de față.

Într-adevăr, la data

de 3 martie 3010, sub nr. RB/714 din 3 martie 2010, la cabinetul ministrului

apare înregistrată cererea datată de reclamantă la 1 martie 2010, prin care

contestă expres și motivat calificativul ce i-a fost acordat prin Raportul de

evaluare pentru anul 2009, după ce, în prealabil, la cererea sa înregistrată

sub nr. 03344 din 22 februarie 2010 la data de 24 februarie 2010, i-a fost

comunicată o copie a raportului de evaluare.

Însă, potrivit art.

120 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008, "contestația se formulează în termen

de 5 zile calendaristice de la luarea la cunoștință de către funcționarul

public evaluat a calificativului acordat (...)", iar nu de la comunicarea

raportului de evaluare, cum a pretins reclamanta și cum în mod greșit a reținut

instanța de fond.

Or, în cauză, rezultă

în mod neechivoc faptul că reclamanta luase cunoștință de calificativul ce-i

fusese acordat de evaluator la data de 14 ianuarie 2010, când a făcut

comentariul menționat, în legătură cu acel calificativ, semnând raportul cu

obiecțiunile respective.

Deci, cu alte

cuvinte, instanța de fond era datoare ca, interpretând corect valoarea juridică

a comentariilor și cererii datate 1 martie 2010, să reține că termenul de 5

zile prevăzut la art. 120 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008 curge de la data de

14 ianuarie 2010, iar cererea are valoare juridică de contestație, în sensul

reglementărilor acestei hotărâri a Guvernului, este cererea formulată și datată

de reclamantă - 1 martie 2010.

Or, din coroborarea

prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 și ale art. 120 alin. (4) din H.G.

nr. 611/2008 rezultă că acțiunea adresată instanței de contencios este

admisibilă numai în situația când contestația împotriva raportului de evaluare

a fost formulată cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 120 alin. (1) și

(2) din H.G. nr. 611/2008, ceea ce, în cauza de față nu s-a realizat.

Astfel fiind, rezultă

că instanța de fond a respins în mod greșit excepția invocată de ministerul

pârât cu privire la inadmisibilitatea cererii de anulare a Raportului de

evaluare pentru anul 2009.

În consecință,

instanța, admițând recursul și rejudecând, va admite excepția inadmisibilității

și va respinge cererea privind anularea Raportului de evaluare pentru anul

2009, potrivit considerentelor prezentate mai sus.

3.3. Cu privire la

cererea de anulare a Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010, instanța de fond a

respins excepția tardivității formulării acestei cereri, reținând în mod corect

că în raport cu răspunsul primit cu Adresa nr. 573/RB din 5 martie 2010, la

plângerea prealabilă formulată, acțiunea adresată instanței de contencios la data

de 10 iunie 2010 apare ca fiind făcută în cadrul termenului legal de 6 luni

prevăzut la art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare.

Soluția de anulare a

Ordinului nr. 99/2010 este, însă, nelegală și netemeinică.

Astfel, așa cum a

reținut și instanța de fond, Ordinul nr. 99/2010 a fost emis de ministru în

baza calificativului acordat reclamantei prin Raportul de evaluare pentru anul

2009, fiind anulat de judecătorul fondului ca o consecință a anulării raportului

de evaluare, ceea ce făcea ca ordinul să rămână fără temei de fapt și de drept.

Or, având în vedere

că cererea de anulare a raportului de evaluare este respinsă pentru

considerentele arătate mai sus, rezultă că temeiul legal și faptic al Ordinului

nr. 99/2010 rămâne pe deplin valabil, astfel că cererea de anulare este

neîntemeiată, urmând să fie respinsă ca atare.

Având în vedere

soluțiile date cererilor principale care au vizat anularea Raportului de

evaluare pentru anul 2009 și a Ordinului nr. 99/2010 instanța de recurs va

respinge celelalte cereri accesorii privind repunerea reclamantului în situația

anterioară emiterii ordinului, acordarea drepturilor salariale pretinse și

fixarea unui termen de executare.

Totodată, vor fi

menținute dispozițiile din sentința recurată, potrivit cărora instanța de fond

respinsese celelalte capete de cerere ale acțiunilor conexe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii împotriva Sentinței

civile nr. 7033 din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că admite excepția inadmisibilității și respinge capătul de

cerere privind anularea raportului de evaluare.

Respinge excepția

tardivității cererii de anulare a Ordinului nr. 99/2010.

Respinge, ca

neîntemeiate, capetele de cerere privind anularea Ordinul nr. 99/2010,

repunerea în situația anterioară emiterii acestui ordin, acordarea drepturilor

salariale aferente și stabilirea unui termen de executare.

Menține soluția în

ceea ce privește respingerea celorlalte capete de cerere ale acțiunilor conexe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 martie 2013.

Procesat

de GGC - AZ