Decizia nr. 2967/2013 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal · Dosar nr. 2767/2/2010 — recurs

Soluția instanței de fond 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 2767/2/2010, reclamanta P.D. (fostă T.) a chemat în judecată Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, solicitând să se constate nulitatea absolută a Raportului de evaluare privind performanțele profesionale pentru anul 2009, precum și a tuturor actelor, consecințe ale calificativului acordat. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că procedura internă este în curs de derulare conform H.G. nr. 611/2008, că acel calificativ care i-a fost acordat nu reprezintă performanțele și activitatea sa profesională și că, urmare a acestuia, a fost emis ordinul ministrului în perioada în care se afla în concediu medical. 1.

La data de 25 octombrie 2010, reclamanta a formulat precizare și completare la acțiune prin care a solicitat: - admiterea contestației în temeiul art. 93 din Legea nr. 188/1999, art. 40 și art. 42 din O.U.G. nr. 92/2004; - să se constate admisibilitatea contestației formulate în temeiul art. 120 din H.G. nr. 611/2008; - să se constate admisibilitatea Petiției nr. 01337 înregistrată la registratura ministerului privind contestația asupra evaluării ce trebuia să reprezinte performanțele sale profesionale pentru anul 2009, în temeiul Legii nr. 233/2002 și O.G. nr. 27/2002; - să se dispună repunerea în aplicare și pentru reclamantă a Ordinului nr. 58/2010, ordin emis în baza Legii nr. 330/2009, prin care a fost reîncadrată în funcția publică de execuție de consilier, clasa 1, gradul profesional superior, treapta I de salarizare, gradația 5, la Serviciul monitorizare - Fond de coeziune și FEDER; - să se dispună punerea imediată a reclamantei în drepturile salariale legale ce i se cuvin, inclusiv a primei de vacanță și a sporurilor (cu indicele de inflație aferent), începând din data de 1 februarie 2010 și până la data pronunțării instanței; - să se constate nulitatea absolută a raportului de evaluare a performanțelor profesionale, procedura de evaluare aplicată fiind contrară prevederilor legislației în vigoare și H.G. nr. 611/2008; - să se constate nulitatea absolută a Ordinului M.T.I. nr. 99 din 12 februarie 2010, ce a fost emis în baza unor documente netemeinice și nelegale, lovite de nulitate absolută și prin care s-a dispus diminuarea retroactivă a drepturilor salariale, începând cu data de 1 februarie 2010, în timp ce era în concediu medical. 1.

Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că sintagma "fostă P.D." utilizată în cererea de chemare în judecată nu constituie atribut de identificare a persoanei fizice, astfel cum este prevăzut în dreptul civil. Totodată, a fost invocată inadmisibilitatea acțiunii, raportată la tardivitatea formulării contestației, având în vedere că reclamanta nu a înțeles să exercite dreptul de a formula contestație împotriva raportului de evaluare în termen de 5 zile calendaristice de la data la care a luat cunoștință de conținutul acestuia (14 ianuarie 2010), conform art. 120 din H.G. nr. 611/2008. 1.

În ședința publică din data de 10 februarie 2011, reclamanta a depus la dosarul cauzei, la solicitarea instanței, precizare la acțiune, în sensul că înțelege să conteste Ordinul nr. 99 din 12 februarie 2010 și Raportul de evaluare a performanțelor profesionale pe anul 2009 și solicită, pe cale de consecință, acordarea drepturilor legale ce i se cuvin pentru perioada 1 februarie 2010 - 1 februarie 2011 și stabilirea noului salariu de încadrare ținând cont că la data apariției Legii nr. 330/2009 a beneficiat de un salariu stabilit conform O.M.T.I. nr. 58/2010. 1.

La data de 1 aprilie 2010, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, acțiunea formulată de reclamanta P.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin care a solicitat: - repunerea imediată în aplicare a Ordinului nr. 58 din 29 ianuarie 2010 emis de ministrul transporturilor și infrastructurii în baza Legii nr. 330/2009, ordin temeinic și legal; - repunerea imediată a reclamantei în drepturile salariale legale ce i se cuvin începând din data de 29 ianuarie 2010, indexate cu indicele de inflație, până la data plății efective a salariului stabilit în conformitate cu Ordinul nr. 58 din 29 ianuarie 2010; - plata indemnizației de concediu de odihnă și a primei de vacanță pe anul 2010, aferente salariului dispus și stabilit prin Ordinul nr. 58 din 29 ianuarie 2010; - constatarea nulității de drept a Raportului de evaluare a performanțelor profesionale pe anul 2009 și anularea acestuia; - constatarea nulității de drept a Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010; - menținerea în dosarul profesional al reclamantei a Raportului de evaluare a performanțelor profesionale pentru anul 2008, având calificativul "foarte bine", calificativ atribuit de conducătorii ierarhici ai reclamantei și susținut de raportul de audit; - refacerea raportului de evaluare a performanțelor profesionale pentru anul 2009 conform atribuțiilor reclamantei prevăzute în fișa postului; - plata prejudiciului de imagine, moral și material adus reclamantei; - obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. 1.

Prin Sentința civilă nr. 15425 din 29 iulie 2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, s-a dispus admiterea excepției de necompetență materială a instanței și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. 1.

La Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr. 13622/299/2010. 1.

Prin Încheierea de ședință pronunțată la data de 24 martie 2011, Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 13622/299/2010 la Dosarul nr. 2767/2/2010, în temeiul art. 164 C. proc. civ. 1.

Prin întâmpinarea formulată la data de 24 martie 2011, pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a Raportului de evaluare a performanțelor profesionale individuale pe anul 2009, raportat la dispozițiile art. 120 din H.G. nr. 611/2008, ale Legii nr. 554/2004 și ale Legii nr. 188/1999 (r2). Cu privire la cererea de anulare a O.M.T.I. nr. 99 din 12 februarie 2010, pârâtul a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, întrucât prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004 nu au fost respectate de reclamantă. Pe fondul cauzei, autoritatea pârâtă a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 1.

Prin Încheierea de ședință din data de 19 mai 2011, Curtea a dispus, în temeiul art. 155 1 C. proc. civ., suspendarea judecății cauzei, având în vedere neîndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor stabilite de instanță, în sensul menționării cu claritate a obiectului cauzei și a pretențiilor deduse judecății. 1.

La data de 2 septembrie 2011, reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, precizând obiectul acțiunii, în sensul că solicită: - constatarea nulității absolute a Raportului de evaluare a performanțelor profesionale pe anul 2009; - constatarea nulității absolute a Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010 și, implicit, a referatului aferent acestui ordin, precum și a tuturor documentelor emise, urmare a acestui ordin; - acordarea drepturilor salariale legale ce i se cuvin pentru perioada 1 februarie 2010 - 1 februarie 2011 și plata imediată a acestora; - stabilirea salariului de bază al reclamantei, în condițiile legii, repunerea în situația anterioară, prin acordarea salariului de bază la nivelul salariului avut înainte de aplicarea sancțiunii, avându-se în vedere că, în condițiile legii salarizării, până la data de 1 februarie 2010, data aplicării sancțiunii, a beneficiat de un salariu de bază de 4.486 RON și un spor pentru condiții vătămătoare în valoare de 359 RON. Prin această ultimă precizare la acțiune, reclamanta a reiterat motivele de fapt și de drept prezentate în susținerea celor două acțiuni conexate, răspunzând și apărărilor formulate de autoritatea pârâtă pe parcursul judecății cauzei. 1.

Prin Sentința civilă nr. 7033 din 24 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității și excepția tardivității formulării acțiunii, invocate de pârât; a admis în parte acțiunile conexate, astfel cum au fost completate și precizate, formulate de reclamanta P.D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii; a anulat Raportul de evaluare a performanțelor profesionale pe anul 2009 și Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 99 din 12 februarie 2010 și a dispus repunerea reclamantei în situația anterioară emiterii Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010, în sensul că a obligat pârâtul să-i stabilească reclamantei un salariu de bază în valoare de 4.486 RON și un spor pentru condiții vătămătoare în valoare de 359 RON și pentru perioada 1 februarie 2010 - 1 februarie 2011, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a tuturor diferențelor salariale de care a fost lipsită, urmare a aplicării Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010, pentru perioada 1 februarie 2010 - 1 februarie 2011, actualizate cu rata inflației la momentul plății efective și a stabilit termen de executare a obligației de plată a diferențelor salariale de 15 zile de la data comunicării prezentei hotărâri, conform dispozițiilor art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, Curtea a respins în rest acțiunile conexate, astfel cum au fost completate și precizate, ca neîntemeiate. 1.

Examinând cu prioritate excepțiile invocate de pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Curtea a reținut următoarele: În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, prima instanță a constatat că raportul de evaluare a performanțelor profesionale pe anul 2009 a fost contestat de reclamantă atât la data de 14 ianuarie 2010, când i s-a adus la cunoștință rezultatul evaluării realizate de evaluator A.D., șef serviciu, cât și la data de 1 martie 2010, în termenul de 5 zile de la data comunicării raportului de evaluare contrasemnat de director C.C., comunicarea fiind realizată la data de 27 februarie 2010, conform Adresei nr. 20/1587 din 24 februarie 2010, emisă de Direcția Generală Juridică și Resurse Umane, astfel încât reclamanta și-a exercitat dreptul de a contesta Raportul de evaluare a performanțelor profesionale pe anul 2009, cu respectarea termenului legal de 5 zile prevăzut de art. 120 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008. În ceea ce privește excepția tardivității cererii de anulare a O.M.T. nr. 99 din 12 februarie 2010, Curtea a apreciat că susținerile pârâtului sunt neîntemeiate, având în vedere că împotriva ordinului contestat reclamanta a formulat plângere prealabilă înregistrată sub nr. 03167 din 19 februarie 2010, la care s-a emis Adresa de răspuns nr. 573/RB din 5 martie 2010, iar sesizarea instanței de contencios administrativ a avut loc la data de 10 iunie 2010, în cadrul termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004. 1.

Examinând, pe fond, acțiunile conexate, astfel cum au fost completate și precizate, Curtea a apreciat că acestea sunt în parte întemeiate, reținând, în esență, următoarele: În privința nelegalității raportului de evaluare a performanțelor profesionale pe anul 2009, instanța de fond a constatat că evaluatorul A.D., șef serviciu, s-a limitat la notarea obiectivelor individuale și a criteriilor de performanță și la stabilirea calificativului final de evaluare a performanțelor profesionale individuale, fără a îndeplini cerințele expres prevăzute de art. 115 lit. b), c) și d) din H.G. nr. 611/ 2008, în ceea ce privește prima etapă a procedurii de evaluare, reprezentată de completarea raportului de evaluare de către evaluator. Referitor la notarea obiectivelor individuale, Curtea a observat că susținerile reclamantei sunt întemeiate, prin raportare atât la atribuțiile ce i-au fost stabilite prin fișa postului comunicată la data de 8 mai 2009, cât și la obiectivele individuale ce i-au fost stabilite pentru anul 2009, deoarece evaluarea reclamantei s-a realizat pentru obiective legate de proiecte finanțate prin facilitatea ISPA, atât timp cât, potrivit fișei postului, îi reveneau atribuții doar pentru proiectele la care a fost desemnată ofițer de proiect, iar ofițer de proiect a fost desemnată pentru proiecte finanțate FEDER și nu prin facilitatea ISPA. Referitor la etapa interviului, Curtea a apreciat ca fiind întemeiate susținerile reclamantei privind nelegalitatea Raportului de evaluare, pentru neparcurgerea acestei etape a procedurii de evaluare, în raport cu dispozițiile art. 116 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008, întrucât Raportul de evaluare nu cuprinde consemnări ale evaluatorului ori aprecieri/observații ale acestuia în privința gradului de îndeplinire a obiectivelor în perioada evaluată, în raport cu indicatorii de performanță, deși calificativul acordat reclamantei, acela de "Satisfăcător", ar fi impus cu necesitate prezentarea motivelor care au stat la baza rezultatului evaluării. Pe de altă parte, prima instanță a observat că nici în condițiile contestării exprese a calificativului acordat chiar în momentul aducerii acestuia la cunoștința reclamantei, nu s-au întocmit referatele necesare soluționării contestației de către evaluator și contrasemnatar, astfel cum prevăd dispozițiile art. 120 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008. Curtea a mai reținut că petiția înregistrată de reclamantă sub nr. 0137 din 21 ianuarie 2010 la Registratura Generală a autorității pârâte, adresată eronat Direcției Generale Juridice și Resurse Umane, se impunea a fi direcționată la autoritatea competentă în soluționarea aspectelor sesizate, respectiv la ministrul transporturilor și infrastructurii, întrucât din conținutul acesteia rezultă cu claritate că se solicită a se da curs contestației formulate în 14 ianuarie 2010 împotriva calificativului "Satisfăcător" acordat prin Raportul de evaluare. În considerarea aspectelor evidențiate, Curtea a constatat, dincolo de orice dubiu, existența unui refuz nejustificat în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, al autorității pârâte de a soluționa contestația formulată de reclamantă împotriva calificativului "Satisfăcător", acordat prin Raportul de evaluare a performanțelor profesionale pe anul 2009, contestație formulată la data de 14 ianuarie 2010, în termenul legal de 5 zile prevăzut de art. 120 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008. Referitor la pretinsa nelegalitate a Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010 emis de Ministrului Transporturilor și Infrastructurii, Curtea a reținut situația de fapt potrivit căreia, prin acest ordin, începând cu data de 1 februarie 2010, reclamantei i s-a stabilit un salariu de bază de 2.564 RON și un spor pentru condiții vătămătoare în cuantum de 205 RON, în conformitate cu prevederile art. 7 lit. c) din H.G. nr. 595/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, ale Legii nr. 330/2009 și ale O.U.G. nr. 1/2010. În esență, în baza acestui ordin, reclamantei i-a fost retrasă majorarea salarială de 75% de care beneficia în baza Legii nr. 490/2004 și H.G. nr. 595/2009 conform Avizului favorabil emis de Ministerul Finanțelor Publice sub nr. 92048 din 7 iulie 2009, iar la emiterea Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010, au fost avute în vedere evaluarea performanțelor profesionale individuale pe anul 2009 ale reclamantei, precum și faptul că nu a fost înregistrată nicio contestație conform prevederilor art. 120 din H.G. nr. 611/2008. Așadar, a reținut judecătorul fondului, în condițiile în care reclamanta a formulat în termen legal contestație împotriva Raportului de evaluare pe anul 2009, care în mod nejustificat nu a fost soluționată de conducătorul autorității pârâte, fundamentul emiterii Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010 este eronat, critica de nelegalitate formulată de reclamantă în acest sens fiind întemeiată. Neexistând o evaluare a activității/performanțelor profesionale ale reclamantei pe anul 2009, realizată în conformitate cu prevederile legale în vigoare aplicabile pentru funcțiile publice, și având în vedere că reclamanta a continuat să îndeplinească atribuții specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare, neintervenind nicio modificare în această privință de la momentul emiterii Avizului favorabil al Ministerului Finanțelor Publice nr. 92048 din 7 iulie 2009, Curtea a constatat că aceasta era îndreptățită la menținerea majorării salariale de 75% și pe anul 2010, până la următoarea evaluare a activității profesionale realizată conform legii, potrivit art. 4 alin. (1) și art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 595/2009. În ceea ce privește motivul de nelegalitate constând în emiterea Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010 cu încălcarea principiului neretroactivității actului administrativ, Curtea a reținut că este întemeiat, întrucât ordinul s-a emis la data de 12 februarie 2010, însă efectele sale s-au produs de la data de 1 februarie 2010 și nu pentru viitor, începând cu data emiterii acestuia. Asupra pretinsei nelegalități a Referatului aferent Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010 și a tuturor documentelor emise, urmare a acestui ordin, prima instanță a reținut că susținerile reclamantei sub acest aspect sunt neîntemeiate, având în vedere că nu s-a făcut dovada, cu probatoriile administrate în cauză, că emiterea Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010 ar fi avut la bază și un referat prin care s-ar fi propus retragerea majorării salariale de 75%. Cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtului să-i stabilească un salariu de bază în valoare de 4.486 RON și un spor pentru condiții vătămătoare în valoare de 359 RON potrivit Ordinului nr. 58/2010 și pentru perioada 1 februarie 2010 - 1 februarie 2011 a fost apreciată de către instanța de fond ca fiind întemeiată, având în vedere principiul repunerii părților în situația anterioară emiterii Raportului de evaluare a performanțelor profesionale pe anul 2009 și a Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010, acte administrative a căror nelegalitate a fost constatată în cauză. De asemenea, Curtea a reținut că este întemeiată și solicitarea reclamantei în sensul obligării pârâtului la plata tuturor diferențelor salariale de care a fost lipsită, urmare a aplicării Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010, actualizate cu rata inflației la momentul plății efective, ca o consecință a anulării actelor administrative contestate și în aplicarea prevederilor art. 18 alin. (3) și (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, reclamanta fiind îndreptățită exclusiv la diferențele salariale de care a fost lipsită urmare a aplicării Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010 și nu la acordarea eventualelor diferențe rezultate din aplicarea Legii nr. 118/2010, act normativ prin care s-a dispus diminuarea drepturilor salariale cu 25% pentru perioada iulie - decembrie 2010. În ceea ce privește solicitarea reclamantei de plată imediată a diferențelor de drepturi salariale, Curtea a avut în vedere termenul de executare de 15 zile prevăzut de art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/ 2004. 2. Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, care a invocat ca temei prevederile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență următoarele critici: - instanța de fond a respins în mod nelegal excepția de nelegalitate a cererii de anulare a raportului de evaluare, reținând în mod greșit că depunerea contestației nu a fost tardivă; - instanța de fond a calificat în mod greșit mențiunile consemnate de reclamantă în raportul de evaluare la data de 14 ianuarie 2010, când i-a fost adus la cunoștință ca fiind o veritabilă contestație, încălcând dispozițiile art. 120 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008; - în mod greșit a respins instanța de fond excepția prescripției dreptului la acțiunea în anulare a Ordinului nr. 99/2010 formulată prin cererea precizatoare de acțiune din data de 25 octombrie 2010 care apare formulată tardiv în raport cu data Adresei nr. 573/RB din 5 martie 2010, când i s-a răspuns la plângerea prealabilă; - instanța de fond a argumentat fără temei legal că raportul de evaluare este nelegal pentru că autoritatea a refuzat să soluționeze în termenul legal plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva acestui act administrativ; - instanța de fond a anulat raportul de evaluare și Ordinul nr. 99/2010, dispunând repunerea reclamantei în situația anterioară, procedând la realizarea unei evaluări proprii, superioară calificativului acordat de comisia competentă. În concluzie, autoritatea recurentă a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul reținerii tardivității contestației formulate împotriva raportului de evaluare și a prescripției cererii de anulare a Ordinului nr. 99/2010, cu consecința respingerii acestor cereri, precum și a cererilor accesorii formulate în cauză. 2.2. Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a răspuns criticilor recursului, susținând, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică și solicitând respingerea recursului ca nefondat. 2.3. Ministerul Transporturilor a depus concluzii scrise prin care a reluat susținerile și argumentele prezentate în motivarea cererii de recurs și solicitând, în esență, admiterea recursului, așa cum a fost formulat. 2.4. Intimata-reclamantă a depus note scrise, în susținerea întâmpinării formulate în cauză și a concluziilor orale din ședința publică, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică. 3. Soluția instanței de recurs 3.1. Recursul este întemeiat, în limitele și pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. Așa cum s-a reținut și în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, instanța de fond, admițând în parte acțiunile conexate formulate de reclamantă, a anulat Raportul de evaluare pentru anul 2009 și, totodată, Ordinul nr. 99 din 12 februarie 2010. 3.2. Pentru a dispune anularea raportului de evaluare a performanțelor profesionale ale reclamantei pe anul 2009, instanța de fond, în primul rând, a respins excepția inadmisibilității cererii de anulare invocată de autoritatea publică pârâtă, care a susținut că reclamanta a formulat contestație împotriva raportului de evaluare cu nerespectarea termenului prevăzut la art. 120 din H.G. nr. 611/2008. Într-adevăr, potrivit art. 120 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008 pentru organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, "funcționarii publici nemulțumiți de rezultatul evaluării pot să îl conteste la conducătorul autorității sau instituției publice (...)". În motivarea soluției adoptate, instanța de fond și-a însușit susținerea reclamantei care a pretins că a contestat raportul de evaluare în litigiu prin mențiunile pe care le-a consemnat în finalul acestui raport, la data de 14 ianuarie 2010, când a luat cunoștință de conținutul acestuia și de calificativul acordat de evaluator. Analizând copia aflată la dosar, instanța de recurs observă că într-adevăr, reclamanta a semnat raportul de evaluare făcând mențiunea "contest calificativul acordat deoarece nu mă reprezintă din punct de vedere profesional", mențiuni care, în opinia Înaltei Curți, au valoarea unui comentariu făcut în cadrul rubricii "comentariile funcționarului public evaluat", iar nu al contestației la care se referă art. 120 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008, care trebuie formulată și adresată conducătorului autorității sau instituției publice, ministrul, în cauza de față. Într-adevăr, la data de 3 martie 3010, sub nr. RB/714 din 3 martie 2010, la cabinetul ministrului apare înregistrată cererea datată de reclamantă la 1 martie 2010, prin care contestă expres și motivat calificativul ce i-a fost acordat prin Raportul de evaluare pentru anul 2009, după ce, în prealabil, la cererea sa înregistrată sub nr. 03344 din 22 februarie 2010 la data de 24 februarie 2010, i-a fost comunicată o copie a raportului de evaluare. Însă, potrivit art. 120 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008, "contestația se formulează în termen de 5 zile calendaristice de la luarea la cunoștință de către funcționarul public evaluat a calificativului acordat (...)", iar nu de la comunicarea raportului de evaluare, cum a pretins reclamanta și cum în mod greșit a reținut instanța de fond. Or, în cauză, rezultă în mod neechivoc faptul că reclamanta luase cunoștință de calificativul ce-i fusese acordat de evaluator la data de 14 ianuarie 2010, când a făcut comentariul menționat, în legătură cu acel calificativ, semnând raportul cu obiecțiunile respective. Deci, cu alte cuvinte, instanța de fond era datoare ca, interpretând corect valoarea juridică a comentariilor și cererii datate 1 martie 2010, să reține că termenul de 5 zile prevăzut la art. 120 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008 curge de la data de 14 ianuarie 2010, iar cererea are valoare juridică de contestație, în sensul reglementărilor acestei hotărâri a Guvernului, este cererea formulată și datată de reclamantă - 1 martie 2010. Or, din coroborarea prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 și ale art. 120 alin. (4) din H.G. nr. 611/2008 rezultă că acțiunea adresată instanței de contencios este admisibilă numai în situația când contestația împotriva raportului de evaluare a fost formulată cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 120 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 611/2008, ceea ce, în cauza de față nu s-a realizat. Astfel fiind, rezultă că instanța de fond a respins în mod greșit excepția invocată de ministerul pârât cu privire la inadmisibilitatea cererii de anulare a Raportului de evaluare pentru anul 2009. În consecință, instanța, admițând recursul și rejudecând, va admite excepția inadmisibilității și va respinge cererea privind anularea Raportului de evaluare pentru anul 2009, potrivit considerentelor prezentate mai sus. 3.3. Cu privire la cererea de anulare a Ordinului nr. 99 din 12 februarie 2010, instanța de fond a respins excepția tardivității formulării acestei cereri, reținând în mod corect că în raport cu răspunsul primit cu Adresa nr. 573/RB din 5 martie 2010, la plângerea prealabilă formulată, acțiunea adresată instanței de contencios la data de 10 iunie 2010 apare ca fiind făcută în cadrul termenului legal de 6 luni prevăzut la art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Soluția de anulare a Ordinului nr. 99/2010 este, însă, nelegală și netemeinică. Astfel, așa cum a reținut și instanța de fond, Ordinul nr. 99/2010 a fost emis de ministru în baza calificativului acordat reclamantei prin Raportul de evaluare pentru anul 2009, fiind anulat de judecătorul fondului ca o consecință a anulării raportului de evaluare, ceea ce făcea ca ordinul să rămână fără temei de fapt și de drept. Or, având în vedere că cererea de anulare a raportului de evaluare este respinsă pentru considerentele arătate mai sus, rezultă că temeiul legal și faptic al Ordinului nr. 99/2010 rămâne pe deplin valabil, astfel că cererea de anulare este neîntemeiată, urmând să fie respinsă ca atare. Având în vedere soluțiile date cererilor principale care au vizat anularea Raportului de evaluare pentru anul 2009 și a Ordinului nr. 99/2010 instanța de recurs va respinge celelalte cereri accesorii privind repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii ordinului, acordarea drepturilor salariale pretinse și fixarea unui termen de executare. Totodată, vor fi menținute dispozițiile din sentința recurată, potrivit cărora instanța de fond respinsese celelalte capete de cerere ale acțiunilor conexe.