ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2071/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 06 noiembrie 2009, reclamantul L.C. a

chemat în judecată M.T.I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va

pronunța

sa

dispună: obligarea pârâtului de a repune reclamantul în postul si funcția

deținută anterior emiterii Ordinului Ministrului Transportului nr. 490/2009;

obligarea pârâtului la întocmirea fișei postului corespunzătoare activității

efective desfășurate de reclamant; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor

de judecata ocazionate de litigiu.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că este angajat la M.T.I. ca funcționar public, având

funcția publica de execuție de consilier clasa 1, grad profesional principal,

treapta de salarizare 3, din anul 2001 până la data de 10 aprilie 2009 ocupând

aceiași funcție la D.I.P.C., totodată este lider de sindicat, având funcția de

Vicepreședinte al S.S.M.T.

A mai arătat

reclamantul că, prin adresa nr. 20/549 din 15 aprilie 2009 a D.G.J.R.U., a fost

înștiințat ca, începând cu data de 10 aprilie 2009, prin Ordinul Ministrului Transporturilor

si Infrastructurii nr. 490/2009, este încadrat la M.T.I., D.G.I.T.A., D.S.A.F.,

cu menținerea drepturilor salariale avute.

Președintele

sindicatului, prin adresa nr. 62 din 04 mai 2009, a sesizat conducerea

ministerului cu privire la nelegalitatea modificării unilaterale a raportului

de serviciu a unui lider sindical, fără acordul conducerii sindicatului si a

solicitat totodată remedierea situație prin reclamantului pe postul avut

anterior.

Fata de împrejurarea

ca paratul nu a răspuns in nici in fel si nu a dat curs acestei solicitări,

reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată solicitând să se constate

refuzul nejustificat al autorității pârâte în sensul art. 2 alin. (1) Iit. g)

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Totodată, a invocat

in temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, excepția de nelegalitate a Ordinului Ministrului Transporturilor

si Infrastructurii nr. 490/2009, motivata de împrejurarea ca acesta a fost dat

cu încălcarea prevederilor art. 9 si 10 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor.

Prin încălcarea

dispozițiilor legale susmenționate, a susținut reclamantul, pârâtul a emis un

ordin nelegal de modificare a raportului de serviciu al unui lider sindical,

fără a avea acordul expres al conducerii sindicatului, așa cum prevede legea,

si nici nu a revenit asupra acestuia in condițiile in care a fost sesizata

nelegalitatea.

În ceea ce privește

desfășurarea activității în noul post in care a fost mutat, ca urmare a

ordinului a cărui anulare o solicită, reclamantul a învederat instanței că nici

până la data sesizării instanței nu a semnat fișa postului pentru activitatea

ce o desfășoară in cadrul D.S.A.F. și că în lipsa stabilirii unor atribuții

clare prin fisa postului si care să corespundă cu atribuțiile efective pe care

le desfășoară pe noul post, evaluarea profesionala anuala care se face pentru

fiecare funcționar public ar fi una neconforma si ar putea conduce chiar la

concedierea sa.

La termenul de

judecată din 24 martie 2010, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a

invocat excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, arătând că

ulterior solicitării reclamantului, prin cererea nr. 20/2105 din 12 martie 2010,

a fost emis O.M.T.I. nr. 202/2010 prin care s-a dispus mutarea acestuia de la D.G.I.T.A.

– D.S.A.F. la D.I.P.C. – C.I.P.C., pe aceeași funcție, cu menținerea

drepturilor salariale.

Prin sentința nr. 2665

din 2 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal,

a respins, ca rămasă fără obiect, acțiunea reclamantului L.C. în contradictoriu

cu pârâtul M.T.I. și a respins, ca lipsită de interes excepția de nelegalitate

a Ordinului M.T.I. nr. 490/2009.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în esență că, prin Ordinul Ministrului

Transporturilor și Infrastructurii nr. 202/2010, reclamantul a fost repus în

postul și funcția avute anterior emiterii Ordinului nr. 490/2009 al aceluiași

ministru, respectiv consilier clasa I, grad profesional principal, treapta 2 de

salarizare, gradația 5. De asemenea, Curtea a constatat că fișa postului a fost

întocmită și semnată de reclamant, așa cum rezultă din copia acesteia depusă la

dosarul cauzei, astfel că în raport cu petitul acțiunii, aceasta este în mod

evident rămasă fără obiect, solicitările reclamantului fiind îndeplinite.

În ceea ce privește

excepția de nelegalitate a Ordinul M.T.I. nr. 490/2009, Curtea a apreciat că

invocarea acesteia de către reclamant este lipsită de interes, în condițiile în

care reclamantul nu ar avea nici un folos practic prin constatarea

nelegalității ordinului menționat, atâta timp cât a fost repus în postul și

funcția avute anterior, prin Ordinul M.T.I. nr. 202/2010.

Împotriva sentinței

civile nr. 2665 din data de 2 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în

termen legal reclamantul L.C. prin care s-a solicitat admiterea căii

extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii

în contencios administrativ așa cum a fost formulată.

Reclamantul a

învederat, prin motivele de recurs, că sentința curții de apel este nelegală și

netemeinică, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., întrucât a fost interpretată și aplicată greșit legea. În mod

eronat s-a reținut faptul că acțiunea a rămas fără obiect, motivat de

împrejurarea că recurentul a fost repus în funcție și pe postul avut anterior

emiterii Ordinului M.T.I. nr. 490/2009 și că fișa postului a fost întocmită de

pârâta intimată. S-a arătat că dacă în ceea ce privește capătul 2 de cerere,

privitor la fișa postului, raționamentul instanței de fond este corect,

calificarea lipsei de obiect pe capătul 1 de cerere nu este conformă realității.

Petitul acțiunii îl constituie obligația de a face, respectiv obligarea

intimatei pârâte de a-l repune pe reclamant în postul și funcția avută anterior

emiterii O. M.T. nr. 490/2010, ordin care a fost emis cu încălcarea dispozițiilor

legale privitoare la protecția liderilor de sindicat. Este adevărat, a relevat

recurentul, că de la data înregistrării acțiunii în instanță și până la primul

termen de judecată situația a fost reglementată în sensul că recurentul a

revenit în D.I.P.C. din cadrul M.T.I., însă aceasta ca urmare a unei cereri

formulate de reclamant, în urma vacantării unui post de referent de la aceea

direcție.

Prin urmare, nu s-a

realizat revenirea recurentului pe postul avut anterior emiterii ordinului

susmenționat, chiar dacă prin O.M.T. nr. 202/2010 s-a dispus mutarea

reclamantului la D.I.P.C., C.I.P. și nici nu s-a probat acest fapt. Din actele

depuse la dosarul cauzei nu rezultă faptul că postul de referent care s-a

vacantat și pentru care reclamantul a formulat cererea la data de martie 2010

s-a transformat în post de consilier clasa I, grad profesional principal,

treapta de salarizare 2, iar Ordinul M.T.I. nr. 202/2010 nu se referă la

revenirea pe postul avut anterior, ci la mutarea recurentului la cerere. Prin

acțiunea formulată recurentul a solicitat instanței să verifice și să cenzureze

operațiunea juridică nelegală prin care un funcționar public, lider de sindicat,

a fost mutat unilateral pe un post pentru care nu avea pregătirea necesară și

care i-ar fi afectat cariera publică, astfel că instanța de contencios

administrativ trebuia să verifice dacă mutarea reclamantului, în calitate de

funcționar public, s-a realizat cu respectarea formalităților legale

imperative. Or, mutarea reclamantului pe un alt post a fost realizată printr-o

adresă prin care a fost înștiințat că începând cu data de 10 aprilie 2009 prin Ordinul

M.T.I. nr. 490/2009 este încadrat la M.T.I. – D.G.I.T.A., D.S.A.F., cu menținerea

drepturilor salariale avute, ordin care de altfel nu îl privea în mod expres pe

recurent, ci se referea la aprobarea unor noi organigrame.

De asemenea,

reclamantul a precizat că instanța de fond nu a analizat legalitatea mutării

sale din prisma calității de lider sindical. Or, cu toate că era cunoscut

faptul că reclamantul ocupa funcția de vicepreședinte al Sindicatului salariaților

din M.T.I., nu s-a respectat obligația de informare și de acord scris al

organului colectiv de conducere al sindicatului și au fost încălcate

prevederile art. 9 și 10 din Legea nr. 53/2004 a sindicatelor. Prin urmare, în

lipsa unei analize mai aprofundate asupra petitului acțiunii, în mod

superficial s-a apreciat că acțiunea este lipsită de obiect, atâta timp cât

pretenția efectivă solicitată prin acțiune nu s-a realizat, și că soluția pe

care ar fi trebuit să o dea instanța de fond era cea de admitere a acțiuni, de

constatare a nelegalității modificării unilaterale a raportului de muncă, și de

obligare a pârâtei la efectuarea tuturor formalităților legale pentru

reintegrarea recurentului pe postul și funcția avute anterior modificării

unilaterale a raportului de muncă prin mutarea la altă direcție.

Recurentul reclamant

a mai arătat, prin motivele cererii de recurs, că judecătorul fondului a

apreciat greșit, respingând ca lipsită de interes excepția de nelegalitate a

Ordinului M.T.I. nr. 490/2009, invocată în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ. Atâta vreme cât ordinul sus menționate este

indicat de către intimată ca fundament juridic al modificării unilaterale a

raportului de muncă al reclamantului, folosul practic pe care recurentul l-ar

avea din constatarea nelegalității acestuia este lesne de decelat. Ordinul

atacat pe calea excepției de nelegalitate a fost dat cu încălcarea prevederilor

art. 9 și 10 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, astfel că pârâtul a emis un

ordin nelegal de modificare a raportului de serviciu al unui lider sindical,

fără a avea acordul expres al conducerii sindicatului, așa cum prevede legea, și

nici nu a revenit asupra acesteia în condițiile în care a fost sesizată

nelegalitatea.

În drept au fost

invocate de recurent dispozițiile art. 304 și următoarele C. proc. civ., Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ, Legea nr. 54/2003 a sindicatelor,

Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public.

În cauză a formulat

întâmpinare intimatul M.T.I. prin care s-a solicitat respingerea recursului, ca

nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii recurate.

Recursul este

nefondat.

Prin acțiunea în

contencios administrativ cu care a investit instanța de fond reclamantul L.C. a

solicitat obligarea pârâtului M.T.I. de a da curs solicitării din cererea

înregistrată la pârât sub nr. 08200/04 mai 2009 sub aspectul repunerii

reclamantului în postul și funcția avută anterior emiterii Ordinului M.T.I. nr.

490/2009 și apoi obligarea aceluiași pârât la întocmirea fișei postului

corespunzătoare activității efective desfășurate de reclamant.

În mod întemeiat

instanța de fond, constatând că prin Ordinul nr. 202/2010 al M.T.I., emis

consecință a aprobării solicitării reclamantului, înregistrată sub nr. 20/2105

din 12 martie 2010 (ulterior introducerii acțiunii în justiție), de mutarea pe

un post similar în cadrul D.I.P.C., s-a dispus, cu data emiterii ordinului,

mutarea recurentului, consilier clasa I, grad profesional principal, treapta 2

de salarizare, gradația 5 la D.G.I.T.A., D.S.A.F., la D.I.P.C., Compartimentul

informare publică și comunicare, cu menținerea drepturilor salariale, a respins

ca rămasă fără obiect acțiunea reclamantului, astfel cum a fost formulată.

Într-adevăr, se reține

că, prin raportare la efectele juridice produse de actul de voință al

reclamantului din data de 12 martie 2010 și de actul administrativ (Ordinul nr.

202/2010) emis în consecință de ministrul transporturilor, acțiunea

reclamantului nu mai avea obiect, la data pronunțării hotărârii recurate, atâta

vreme cât s-a realizat, practic, atât repunerea reclamantului pe funcția de

execuție deținută anterior emiterii Ordinului nr. 490/2009 al M.T.I. aceea de

consilier clasa I, grad profesional principal în cadrul D.I.P., Compartimentul

informare publică și comunicare, cu menținerea drepturilor salariale, cât ți

întocmirea și semnarea, de către reclamant, la data de 12 mai 2010, a fișei postului corespunzătoare activității efective desfășurate de petent.

Pe de altă parte, se

constată că în mod corect judecătorul fondului, cu privire la excepția de nelegalitate

a Ordinului M.T.I. nr. 490/2009 invocată de reclamant, a dispus respingerea

acesteia ca fiind lipsită de interes, cu motivarea că recurentul nu ar mai avea

nici un folos practic în eventuala constatare a nelegalității actului

administrativ în discuție, în condițiile în care s-a realizat repunerea

reclamantului în postul și funcția avute anterior prin Ordinul M.T.I. nr. 202/2010.

În consecință, nu se mai impunea, în litigiu, ca prima instanță să examineze și

să cerceteze motivele de pretinsă nelegalitate ale Ordinului nr. 490/2009

invocate de reclamant, mai ales că urmare respingerii ca rămasă fără obiect a

acțiunii în contencios administrativ, nu mai subzista în cauză nici condiția prevăzută

de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ

pentru admisibilitatea în general a excepției de nelegalitate, anume cea a

existenței raportului de dependență între soluția dată litigiului de fond și

actul administrativ unilateral vizat de excepție.

În raport de cele mai

sus arătate, cum motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, iar hotărârea

atacată este legală și temeinică, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ., respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de

reclamantul L.C. împotriva sentinței nr. 2665 din data de 2 iunie 2010 a Curșii de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de L.C. împotriva sentinței civile nr. 2665 din 2 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 aprilie 2011.