ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2071/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 06 noiembrie 2009, reclamantul L.C. a chemat în judecată M.T.I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa dispună: obligarea pârâtului de a repune reclamantul în postul si funcția deținută anterior emiterii Ordinului Ministrului Transportului nr. 490/2009; obligarea pârâtului la întocmirea fișei postului corespunzătoare activității efective desfășurate de reclamant; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de litigiu. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este angajat la M.T.I.

ca funcționar public, având funcția publica de execuție de consilier clasa 1, grad profesional principal, treapta de salarizare 3, din anul 2001 până la data de 10 aprilie 2009 ocupând aceiași funcție la D.I.P.C., totodată este lider de sindicat, având funcția de Vicepreședinte al S.S.M.T. A mai arătat reclamantul că, prin adresa nr. 20/549 din 15 aprilie 2009 a D.G.J.R.U., a fost înștiințat ca, începând cu data de 10 aprilie 2009, prin Ordinul Ministrului Transporturilor si Infrastructurii nr. 490/2009, este încadrat la M.T.I., D.G.I.T.A., D.S.A.F., cu menținerea drepturilor salariale avute. Președintele sindicatului, prin adresa nr. 62 din 04 mai 2009, a sesizat conducerea ministerului cu privire la nelegalitatea modificării unilaterale a raportului de serviciu a unui lider sindical, fără acordul conducerii sindicatului si a solicitat totodată remedierea situație prin reclamantului pe postul avut anterior.

Fata de împrejurarea ca paratul nu a răspuns in nici in fel si nu a dat curs acestei solicitări, reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată solicitând să se constate refuzul nejustificat al autorității pârâte în sensul art. 2 alin. (1) Iit. g) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Totodată, a invocat in temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, excepția de nelegalitate a Ordinului Ministrului Transporturilor si Infrastructurii nr. 490/2009, motivata de împrejurarea ca acesta a fost dat cu încălcarea prevederilor art. 9 si 10 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor. Prin încălcarea dispozițiilor legale susmenționate, a susținut reclamantul, pârâtul a emis un ordin nelegal de modificare a raportului de serviciu al unui lider sindical, fără a avea acordul expres al conducerii sindicatului, așa cum prevede legea, si nici nu a revenit asupra acestuia in condițiile in care a fost sesizata nelegalitatea.

În ceea ce privește desfășurarea activității în noul post in care a fost mutat, ca urmare a ordinului a cărui anulare o solicită, reclamantul a învederat instanței că nici până la data sesizării instanței nu a semnat fișa postului pentru activitatea ce o desfășoară in cadrul D.S.A.F. și că în lipsa stabilirii unor atribuții clare prin fisa postului si care să corespundă cu atribuțiile efective pe care le desfășoară pe noul post, evaluarea profesionala anuala care se face pentru fiecare funcționar public ar fi una neconforma si ar putea conduce chiar la concedierea sa. La termenul de judecată din 24 martie 2010, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, arătând că ulterior solicitării reclamantului, prin cererea nr. 20/2105 din 12 martie 2010, a fost emis O.M.T.I.

nr. 202/2010 prin care s-a dispus mutarea acestuia de la D.G.I.T.A. – D.S.A.F. la D.I.P.C. – C.I.P.C., pe aceeași funcție, cu menținerea drepturilor salariale. Prin sentința nr. 2665 din 2 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca rămasă fără obiect, acțiunea reclamantului L.C. în contradictoriu cu pârâtul M.T.I. și a respins, ca lipsită de interes excepția de nelegalitate a Ordinului M.T.I. nr. 490/2009.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență că, prin Ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 202/2010, reclamantul a fost repus în postul și funcția avute anterior emiterii Ordinului nr. 490/2009 al aceluiași ministru, respectiv consilier clasa I, grad profesional principal, treapta 2 de salarizare, gradația 5. De asemenea, Curtea a constatat că fișa postului a fost întocmită și semnată de reclamant, așa cum rezultă din copia acesteia depusă la dosarul cauzei, astfel că în raport cu petitul acțiunii, aceasta este în mod evident rămasă fără obiect, solicitările reclamantului fiind îndeplinite. În ceea ce privește excepția de nelegalitate a Ordinul M.T.I.

nr. 490/2009, Curtea a apreciat că invocarea acesteia de către reclamant este lipsită de interes, în condițiile în care reclamantul nu ar avea nici un folos practic prin constatarea nelegalității ordinului menționat, atâta timp cât a fost repus în postul și funcția avute anterior, prin Ordinul M.T.I. nr. 202/2010. Împotriva sentinței civile nr. 2665 din data de 2 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamantul L.C. prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ așa cum a fost formulată. Reclamantul a învederat, prin motivele de recurs, că sentința curții de apel este nelegală și netemeinică, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., întrucât a fost interpretată și aplicată greșit legea. În mod eronat s-a reținut faptul că acțiunea a rămas fără obiect, motivat de împrejurarea că recurentul a fost repus în funcție și pe postul avut anterior emiterii Ordinului M.T.I. nr. 490/2009 și că fișa postului a fost întocmită de pârâta intimată. S-a arătat că dacă în ceea ce privește capătul 2 de cerere, privitor la fișa postului, raționamentul instanței de fond este corect, calificarea lipsei de obiect pe capătul 1 de cerere nu este conformă realității. Petitul acțiunii îl constituie obligația de a face, respectiv obligarea intimatei pârâte de a-l repune pe reclamant în postul și funcția avută anterior emiterii O. M.T. nr. 490/2010, ordin care a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la protecția liderilor de sindicat.

Este adevărat, a relevat recurentul, că de la data înregistrării acțiunii în instanță și până la primul termen de judecată situația a fost reglementată în sensul că recurentul a revenit în D.I.P.C. din cadrul M.T.I., însă aceasta ca urmare a unei cereri formulate de reclamant, în urma vacantării unui post de referent de la aceea direcție. Prin urmare, nu s-a realizat revenirea recurentului pe postul avut anterior emiterii ordinului susmenționat, chiar dacă prin O.M.T. nr. 202/2010 s-a dispus mutarea reclamantului la D.I.P.C., C.I.P. și nici nu s-a probat acest fapt. Din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă faptul că postul de referent care s-a vacantat și pentru care reclamantul a formulat cererea la data de martie 2010 s-a transformat în post de consilier clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare 2, iar Ordinul M.T.I.

nr. 202/2010 nu se referă la revenirea pe postul avut anterior, ci la mutarea recurentului la cerere. Prin acțiunea formulată recurentul a solicitat instanței să verifice și să cenzureze operațiunea juridică nelegală prin care un funcționar public, lider de sindicat, a fost mutat unilateral pe un post pentru care nu avea pregătirea necesară și care i-ar fi afectat cariera publică, astfel că instanța de contencios administrativ trebuia să verifice dacă mutarea reclamantului, în calitate de funcționar public, s-a realizat cu respectarea formalităților legale imperative. Or, mutarea reclamantului pe un alt post a fost realizată printr-o adresă prin care a fost înștiințat că începând cu data de 10 aprilie 2009 prin Ordinul M.T.I.

nr. 490/2009 este încadrat la M.T.I. – D.G.I.T.A., D.S.A.F., cu menținerea drepturilor salariale avute, ordin care de altfel nu îl privea în mod expres pe recurent, ci se referea la aprobarea unor noi organigrame. De asemenea, reclamantul a precizat că instanța de fond nu a analizat legalitatea mutării sale din prisma calității de lider sindical. Or, cu toate că era cunoscut faptul că reclamantul ocupa funcția de vicepreședinte al Sindicatului salariaților din M.T.I., nu s-a respectat obligația de informare și de acord scris al organului colectiv de conducere al sindicatului și au fost încălcate prevederile art. 9 și 10 din Legea nr. 53/2004 a sindicatelor.

Prin urmare, în lipsa unei analize mai aprofundate asupra petitului acțiunii, în mod superficial s-a apreciat că acțiunea este lipsită de obiect, atâta timp cât pretenția efectivă solicitată prin acțiune nu s-a realizat, și că soluția pe care ar fi trebuit să o dea instanța de fond era cea de admitere a acțiuni, de constatare a nelegalității modificării unilaterale a raportului de muncă, și de obligare a pârâtei la efectuarea tuturor formalităților legale pentru reintegrarea recurentului pe postul și funcția avute anterior modificării unilaterale a raportului de muncă prin mutarea la altă direcție. Recurentul reclamant a mai arătat, prin motivele cererii de recurs, că judecătorul fondului a apreciat greșit, respingând ca lipsită de interes excepția de nelegalitate a Ordinului M.T.I.

nr. 490/2009, invocată în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Atâta vreme cât ordinul sus menționate este indicat de către intimată ca fundament juridic al modificării unilaterale a raportului de muncă al reclamantului, folosul practic pe care recurentul l-ar avea din constatarea nelegalității acestuia este lesne de decelat. Ordinul atacat pe calea excepției de nelegalitate a fost dat cu încălcarea prevederilor art. 9 și 10 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, astfel că pârâtul a emis un ordin nelegal de modificare a raportului de serviciu al unui lider sindical, fără a avea acordul expres al conducerii sindicatului, așa cum prevede legea, și nici nu a revenit asupra acesteia în condițiile în care a fost sesizată nelegalitatea.

În drept au fost invocate de recurent dispozițiile art. 304 și următoarele C. proc. civ., Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public. În cauză a formulat întâmpinare intimatul M.T.I. prin care s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii recurate. Recursul este nefondat. Prin acțiunea în contencios administrativ cu care a investit instanța de fond reclamantul L.C. a solicitat obligarea pârâtului M.T.I. de a da curs solicitării din cererea înregistrată la pârât sub nr. 08200/04 mai 2009 sub aspectul repunerii reclamantului în postul și funcția avută anterior emiterii Ordinului M.T.I.

nr. 490/2009 și apoi obligarea aceluiași pârât la întocmirea fișei postului corespunzătoare activității efective desfășurate de reclamant. În mod întemeiat instanța de fond, constatând că prin Ordinul nr. 202/2010 al M.T.I., emis consecință a aprobării solicitării reclamantului, înregistrată sub nr. 20/2105 din 12 martie 2010 (ulterior introducerii acțiunii în justiție), de mutarea pe un post similar în cadrul D.I.P.C., s-a dispus, cu data emiterii ordinului, mutarea recurentului, consilier clasa I, grad profesional principal, treapta 2 de salarizare, gradația 5 la D.G.I.T.A., D.S.A.F., la D.I.P.C., Compartimentul informare publică și comunicare, cu menținerea drepturilor salariale, a respins ca rămasă fără obiect acțiunea reclamantului, astfel cum a fost formulată.

Într-adevăr, se reține că, prin raportare la efectele juridice produse de actul de voință al reclamantului din data de 12 martie 2010 și de actul administrativ (Ordinul nr. 202/2010) emis în consecință de ministrul transporturilor, acțiunea reclamantului nu mai avea obiect, la data pronunțării hotărârii recurate, atâta vreme cât s-a realizat, practic, atât repunerea reclamantului pe funcția de execuție deținută anterior emiterii Ordinului nr. 490/2009 al M.T.I. aceea de consilier clasa I, grad profesional principal în cadrul D.I.P., Compartimentul informare publică și comunicare, cu menținerea drepturilor salariale, cât ți întocmirea și semnarea, de către reclamant, la data de 12 mai 2010, a fișei postului corespunzătoare activității efective desfășurate de petent.

Pe de altă parte, se constată că în mod corect judecătorul fondului, cu privire la excepția de nelegalitate a Ordinului M.T.I. nr. 490/2009 invocată de reclamant, a dispus respingerea acesteia ca fiind lipsită de interes, cu motivarea că recurentul nu ar mai avea nici un folos practic în eventuala constatare a nelegalității actului administrativ în discuție, în condițiile în care s-a realizat repunerea reclamantului în postul și funcția avute anterior prin Ordinul M.T.I. nr. 202/2010.

În consecință, nu se mai impunea, în litigiu, ca prima instanță să examineze și să cerceteze motivele de pretinsă nelegalitate ale Ordinului nr. 490/2009 invocate de reclamant, mai ales că urmare respingerii ca rămasă fără obiect a acțiunii în contencios administrativ, nu mai subzista în cauză nici condiția prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ pentru admisibilitatea în general a excepției de nelegalitate, anume cea a existenței raportului de dependență între soluția dată litigiului de fond și actul administrativ unilateral vizat de excepție. În raport de cele mai sus arătate, cum motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, iar hotărârea atacată este legală și temeinică, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de reclamantul L.C. împotriva sentinței nr. 2665 din data de 2 iunie 2010 a Curșii de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.C. împotriva sentinței civile nr. 2665 din 2 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2011.