ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2793/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.L.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: anularea Ordinului Ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 5 din 24 decembrie 2008, acordarea tuturor veniturilor prevăzute în contractul de mandat nr. 3692 din 10 septembrie 2008 încheiat între S.F.T. „S.F.T. – C.F.R.” SA și G.L.L. pentru perioada 01 ianuarie 2009 - 01 septembrie 2012, acordarea de daune morale în cuantum de 50.000 Euro și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, la data de 10 septembrie 2008 a încheiat cu S.F.T. „S.F.T.-C.F.R.” SA contractul de mandat nr. 3692 din 10 septembrie 2008, îndeplinind funcția de director general și președinte al consiliului de administrație. Reclamanta a mai arătat că, în luna decembrie a anului 2009 a fost numit în funcția de ministru al transporturilor și infrastructurii un nou ministru, care a dat numeroase declarații de presă imediat după numire, potrivit cărora conducătorii din subordinea ministerului au „salarii mult mai mari”, astfel că în data de 24 decembrie 2008 a fost emis Ordinul nr. 05 din 24 decembrie 2008, prin care a fost eliberată din funcția de director general și președinte al consiliului de administrație, fiind mandatați membrii consiliului de administrație să înceteze prin revocare contractul de mandat încheiat.

Reclamanta a susținut că ordinul de eliberare din funcție este nelegal, pentru următoarele motive: 1. Ministrul transporturilor și infrastructurii nu avea calitatea de a dispune eliberarea din funcția de director general și președinte al consiliului de administrație,având în vedere că părți în contractul de mandat sunt G.L.L. și S.F.T. „S.F.T. – C.F.R.”SA. Reclamanta a precizat că revocarea mandatului poate interveni pentru cauze prevăzute de lege sau cauze contractuale, însă la inițiativa mandantului și nu a oricărei alte persoane; 2. Măsura este lovită de nulitate, întrucât a fost dispusă în timp ce reclamanta se afla în concediu de odihnă. 3. Motivul revocării, respectiv nivelul salarial apreciind ca fiind „mult prea mare” este nelegal.

4. Revocarea a fost dispusă fără niciun temei legal, fără a exista o cercetare prealabilă a activității desfășurate și fără a se avea în vedere că au fost îndeplinite criteriile de performanță stabilite prin contractul de mandat (potrivit unei hotărâri a consiliului de administrație din luna martie a anului 2009). Referitor la daunele morale solicitate, reclamanta a arătat că acordarea acestora este pe deplin justificată, având în vedere că măsura a fost de natură a-i prejudicia imaginea, i-a creat o suferință psihică, munca depusă în societate și rezultatele nefiind în acest fel recunoscute, în condițiile realizării unor performanțe profesionale deosebite. Prin întâmpinarea formulată pârâtul a solicitat să se constate că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 și să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

În ședința publică din data de 28 ianuarie 2010, Curtea a pus în discuția părților, din oficiu, necesitatea citării în cauză, în calitate de pârâtă, a S.F.T. „S.F.T. –C.F.R. SA, având în vedere obiectul capătului doi de cerere, reprezentat de acordarea veniturilor prevăzute în contractul de mandat încheiat cu această societate. Reclamanta, prin avocat, a învederat instanței că nu solicită citarea în cauză a acestei societăți, în calitate de pârâtă, împrejurare de care instanța a luat act, prin încheierea din data de 28 ianuarie 2010, în temeiul principiului disponibilității procesului civil. Prin sentința civilă nr. 2701 din 3 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta G.L.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: - prin Ordinul nr. 5 din 24 decembrie 2008 emis de Ministrul Transporturilor și Infrastructurii s-a dispus eliberarea reclamantei G.L.L. din funcția de director general și președinte al consiliului de administrație al S.F.T. „S.F.T. – C.F.R.” S.A., precum și mandatarea membrilor consiliului de administrație al S.F.T. „S.F.T. – C.F.R.” S.A. să înceteze, prin revocare, Contractul de mandat încheiat cu directorul general, doamna G.L.L.; - ordinul menționat a fost emis în temeiul dispozițiilor art. 13 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 1227/2003 privind înființarea S.F.T. „S.F.T. – C.F.R.” S.A. prin divizarea parțială a Societății de Administrare Active Feroviare „S.A.A.F.” – S.A., ale O.U.G.

nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, precum și art. 46 alin. (3) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, cu modificările ulterioare; - având prerogativa legală de desemnare a președintelui consiliului de administrație, potrivit principiului simetriei juridice, ministrul transporturilor are și calitatea de a dispune eliberarea din funcție a președintelui consiliului de administrație, astfel că este neîntemeiat motivul de nelegalitate invocat în acest sens de către reclamantă.

S-a mai reținut de către prima instanță aspectul potrivit căruia Contractul de mandat este un contract intuitu personae și are la bază încrederea reciprocă dintre părți, iar potrivit dispozițiilor art. 155 3 C. civ., revocarea acestuia poate interveni oricând, chiar dacă este cu termen și chiar în situația existenței unei clauze de irevocabilitate, deoarece mandantul nu poate fi reprezentat de o persoană în care și-a pierdut încrederea. Prin urmare, a apreciat instanța de fond că neprezentarea motivelor de fapt care au stat la baza emiterii Ordinului nr. 5 din 24 decembrie 2008 nu constituie o cauză de nelegalitate a acestuia, critica reclamantei privitoare la acest aspect fiind neîntemeiată.

De asemenea, s-a constatat că emiterea ordinului de eliberare din funcție la data la care reclamanta se afla în concediu legal de odihnă nu afectează legalitatea acestuia, întrucât prevederile Codului muncii, la care reclamanta face trimitere, nu sunt aplicabile în cauză. A mai considerat prima instanță că potrivit dispozițiilor art. 12 lit. e) din contractul de mandat nr. 3692 din 10 septembrie 2008, încheiat între reclamanta G.L.L. și Societatea Comercială Feroviară de Turism „S.F.T. – C.F.R.”SA, încetarea acestuia poate interveni în situația revocării mandatului directorului general, neexistând nicio prevedere legală sau contractuală care să instituie obligativitatea efectuării unei cercetări prealabile a activității directorului general în situația revocării mandatului ce i-a fost acordat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta G.L.L., pentru nelegalitate și netemeinicie. Se solicită, conform dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., admiterea recursului și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a legii în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii și de menținere, ca legal emis a Ordinului nr. 5 din 24 decembrie 2008. Aspectele de nelegalitate invocate, în susținerea motivului de recurs sunt următoarele: Primul vizează faptul că prin ordinul contestat recurenta a fost revocată nelegal atât din funcția de președinte al Consiliului de administrație cât și din cea de director general, iar față de această ultimă calitate, intimatul-pârât nu avea competența materială legală.

Al doilea aspect privea faptul că emiterea ordinului s-a realizat în timp ce recurenta se afla în concediu de odihnă, fiind aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 79/2008 care se completează cu dispozițiile Codului muncii. Pe cale de consecință se apreciază că măsura revocării mandatului pe timpul concediului recurentei este nulă. Al treilea aspect de nelegalitate constă în faptul că revocarea dispusă este lipsită de temei legal, fără a exista o cercetare prealabilă a activității desfășurate. Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La dosar, intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a invocat în ședința publică din 15 martie 2011 excepția tardivității formulării recursului, excepție motivată în scris la dosar.

Curtea a acordat termen pentru discutarea acestei excepții pe care a pus-o în discuția părților și pe care în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ. a respins-o motivat în ședința publică din 17 mai 2011. Pe recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, soluția de respingere a acțiunii având ca obiect anularea Ordinului nr. 4/2008 emis de pârât fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 13 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 1227/2003 și ale O.U.G. nr. 79/2008. Aspectele de nelegalitate invocate nu pot fi reținute. În mod corect instanța de fond a reținut că Ministrul transporturilor în măsura în care numește președintele Consiliului de administrație, potrivit principiului simetriei poate să îl revoce.

Iar faptul că recurenta cumula atât funcția de președinte al Consiliului de administrație cât și funcția de director general, ambele exercitate în baza contractului de mandat, principiul simetriei, atât pe numire cât și revocare, a funcționat legal pentru ambele funcții deținute. Recurenta-reclamantă a deținut funcțiile de director general și președinte al Consiliului de Administrație al S.F.T. „S.F.T.-C.F.R." S.A. prin efectul OMT nr. 28/2007, emis în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 1227/2003, ale art. 3 din O.U.G. nr. 24/2007 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și ale art. 44 alin. (2) și art. 46 alin. (3) din Legea nr. 90/2001.

Astfel, între recurenta-reclamantă și minister s-au născut raporturi de drept societar, respectiv de mandat, care, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 79/2008, au generat încheierea contractului de mandat între aceasta și "S.F.T. - C.F.R." - S.A. Prin Ordinul contestat în speță, reclamantei i-a fost revocat mandatul acordat prin ordinul ministrului transporturilor nr. 28/2007, cu respectarea condițiilor stipulate de Codul civil și de cel comercial privitoare la mandat, respectiv a art. 1553 C. civ. și a art. 374 și urm. C. com., care prevăd faptul că mandantul poate, când voiește, revoca mandatul, dar și a celor impuse de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Al doilea aspect invocat nu poate fi reținut deoarece dispozițiile Codului muncii nu sunt aplicabile în situația revocării mandatului ce i-a fost acordat.

Al treilea aspect nu poate fi reținut. Lipsa unor motive sau lipsa unei cercetări prealabile nu afectează legalitatea ordinului contestat, care a fost emis nu ca o consecință a neîndeplinirii unui criteriu de performanță din contractul de mandat, ci ca o consecință a revocării mandatului, bazat pe încrederea reciprocă dintre părți. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.L.L., împotriva sentinței civile nr. 2701 din 3 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 mai 2011.