ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2793/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, reclamanta G.L.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii, solicitând ca prin sentința ce se va

pronunța să se dispună: anularea Ordinului Ministrului Transporturilor și

Infrastructurii nr. 5 din 24 decembrie 2008, acordarea tuturor veniturilor

prevăzute în contractul de mandat nr. 3692 din 10 septembrie 2008 încheiat

între S.F.T. „S.F.T. – C.F.R.” SA și G.L.L. pentru perioada 01 ianuarie 2009 -

01 septembrie 2012, acordarea de daune morale în cuantum de 50.000 Euro și

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de

soluționarea prezentului litigiu.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că, la data de 10 septembrie 2008 a încheiat cu S.F.T.

„S.F.T.-C.F.R.” SA contractul de mandat nr. 3692 din 10 septembrie 2008,

îndeplinind funcția de director general și președinte al consiliului de

administrație.

Reclamanta a mai arătat

că, în luna decembrie a anului 2009 a fost numit în funcția de ministru al transporturilor

și infrastructurii un nou ministru, care a dat numeroase declarații de presă

imediat după numire, potrivit cărora conducătorii din subordinea ministerului

au „salarii mult mai mari”, astfel că în data de 24 decembrie 2008 a fost emis

Ordinul nr. 05 din 24 decembrie 2008, prin care a fost eliberată din funcția de

director general și președinte al consiliului de administrație, fiind mandatați

membrii consiliului de administrație să înceteze prin revocare contractul de

mandat încheiat.

Reclamanta a susținut

că ordinul de eliberare din funcție este nelegal, pentru următoarele motive:

transporturilor și infrastructurii nu avea calitatea de a dispune eliberarea

din funcția de director general și președinte al consiliului de

administrație,având în vedere că părți în contractul de mandat sunt G.L.L. și S.F.T.

„S.F.T. – C.F.R.”SA.

Reclamanta a precizat

că revocarea mandatului poate interveni pentru cauze prevăzute de lege sau

cauze contractuale, însă la inițiativa mandantului și nu a oricărei alte

persoane;

de nulitate, întrucât a fost dispusă în timp ce reclamanta se afla în concediu

de odihnă.

respectiv nivelul salarial apreciind ca fiind „mult prea mare” este nelegal.

dispusă fără niciun temei legal, fără a exista o cercetare prealabilă a

activității desfășurate și fără a se avea în vedere că au fost îndeplinite

criteriile de performanță stabilite prin contractul de mandat (potrivit unei

hotărâri a consiliului de administrație din luna martie a anului 2009).

Referitor la daunele

morale solicitate, reclamanta a arătat că acordarea acestora este pe deplin

justificată, având în vedere că măsura a fost de natură a-i prejudicia

imaginea, i-a creat o suferință psihică, munca depusă în societate și

rezultatele nefiind în acest fel recunoscute, în condițiile realizării unor

performanțe profesionale deosebite.

Prin întâmpinarea

formulată pârâtul a solicitat să se constate că nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 și să se dispună

respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

În ședința publică

din data de 28 ianuarie 2010, Curtea a pus în discuția părților, din oficiu,

necesitatea citării în cauză, în calitate de pârâtă, a S.F.T. „S.F.T. –C.F.R.

SA, având în vedere obiectul capătului doi de cerere, reprezentat de acordarea

veniturilor prevăzute în contractul de mandat încheiat cu această societate.

Reclamanta, prin

avocat, a învederat instanței că nu solicită citarea în cauză a acestei

societăți, în calitate de pârâtă, împrejurare de care instanța a luat act, prin

încheierea din data de 28 ianuarie 2010, în temeiul principiului

disponibilității procesului civil.

Prin sentința civilă

nr. 2701 din 3 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta G.L.L., în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, ca

neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

- prin Ordinul nr. 5

din 24 decembrie 2008 emis de Ministrul Transporturilor și Infrastructurii s-a

dispus eliberarea reclamantei G.L.L. din funcția de director general și președinte

al consiliului de administrație al S.F.T. „S.F.T. – C.F.R.” S.A., precum și

mandatarea membrilor consiliului de administrație al S.F.T. „S.F.T. – C.F.R.”

S.A. să înceteze, prin revocare, Contractul de mandat încheiat cu directorul

general, doamna G.L.L.;

- ordinul menționat a

fost emis în temeiul dispozițiilor art. 13 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 1227/2003

privind înființarea S.F.T. „S.F.T. – C.F.R.” S.A. prin divizarea parțială a

Societății de Administrare Active Feroviare „S.A.A.F.” – S.A., ale O.U.G. nr. 79/2008

privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, precum

și art. 46 alin. (3) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea

Guvernului României și a ministerelor, cu modificările ulterioare;

- având prerogativa

legală de desemnare a președintelui consiliului de administrație, potrivit

principiului simetriei juridice, ministrul transporturilor are și calitatea de

a dispune eliberarea din funcție a președintelui consiliului de administrație,

astfel că este neîntemeiat motivul de nelegalitate invocat în acest sens de

către reclamantă.

S-a mai reținut de

către prima instanță aspectul potrivit căruia Contractul de mandat este un

contract

intuitu personae

și are la bază încrederea reciprocă dintre

părți, iar potrivit dispozițiilor art. 155

3

C. civ., revocarea

acestuia poate interveni oricând, chiar dacă este cu termen și chiar în

situația existenței unei clauze de irevocabilitate, deoarece mandantul nu poate

fi reprezentat de o persoană în care și-a pierdut încrederea.

Prin urmare, a

apreciat instanța de fond că neprezentarea motivelor de fapt care au stat la

baza emiterii Ordinului nr. 5 din 24 decembrie 2008 nu constituie o cauză de

nelegalitate a acestuia, critica reclamantei privitoare la acest aspect fiind

neîntemeiată.

De asemenea, s-a

constatat că emiterea ordinului de eliberare din funcție la data la care

reclamanta se afla în concediu legal de odihnă nu afectează legalitatea

acestuia, întrucât prevederile Codului muncii, la care reclamanta face

trimitere, nu sunt aplicabile în cauză.

A mai considerat

prima instanță că potrivit dispozițiilor art. 12 lit. e) din contractul de

mandat nr. 3692 din 10 septembrie 2008, încheiat între reclamanta G.L.L. și

Societatea Comercială Feroviară de Turism „S.F.T. – C.F.R.”SA, încetarea

acestuia poate interveni în situația revocării mandatului directorului general,

neexistând nicio prevedere legală sau contractuală care să instituie

obligativitatea efectuării unei cercetări prealabile a activității directorului

general în situația revocării mandatului ce i-a fost acordat.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta G.L.L., pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Se solicită,

conform dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., admiterea recursului

și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Motivele de

recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

invocându-se greșita aplicare a legii în ceea ce privește soluția de respingere

a acțiunii și de menținere, ca legal emis a Ordinului nr. 5 din 24 decembrie

2008.

Aspectele de

nelegalitate invocate, în susținerea motivului de recurs sunt următoarele:

Primul vizează

faptul că prin ordinul contestat recurenta a fost revocată nelegal atât din

funcția de președinte al Consiliului de administrație cât și din cea de

director general, iar față de această ultimă calitate, intimatul-pârât nu avea

competența materială legală.

Al doilea aspect

privea faptul că emiterea ordinului s-a realizat în timp ce recurenta se afla în

concediu de odihnă, fiind aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 79/2008 care se

completează cu dispozițiile Codului muncii. Pe cale de consecință se apreciază

că măsura revocării mandatului pe timpul concediului recurentei este nulă.

Al treilea aspect

de nelegalitate constă în faptul că revocarea dispusă este lipsită de temei

legal, fără a exista o cercetare prealabilă a activității desfășurate.

Recurenta a

solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La dosar,

intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat și a invocat în ședința publică din 15 martie 2011

excepția tardivității formulării recursului, excepție motivată în scris la

dosar.

Curtea a acordat

termen pentru discutarea acestei excepții pe care a pus-o în discuția părților

și pe care în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ. a respins-o motivat în ședința

publică din 17 mai 2011.

Pe recursul

declarat, în raport de motivele invocate, Curtea apreciază că sentința atacată

este legală și temeinică, soluția de respingere a acțiunii având ca obiect

anularea Ordinului nr. 4/2008 emis de pârât fiind dată cu aplicarea corectă a

dispozițiilor art. 13 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 1227/2003 și ale O.U.G. nr.

79/2008.

Aspectele de

nelegalitate invocate nu pot fi reținute.

În mod corect

instanța de fond a reținut că Ministrul transporturilor în măsura în care

numește președintele Consiliului de administrație, potrivit principiului

simetriei poate să îl revoce. Iar faptul că recurenta cumula atât funcția de

președinte al Consiliului de administrație cât și funcția de director general,

ambele exercitate în baza contractului de mandat, principiul simetriei, atât pe

numire cât și revocare, a funcționat legal pentru ambele funcții deținute.

Recurenta-reclamantă

a deținut funcțiile de director general și președinte al Consiliului de

Administrație al S.F.T. „S.F.T.-C.F.R." S.A. prin efectul OMT nr. 28/2007,

emis în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (2) și (3) din H.G. nr.

1227/2003, ale art. 3 din O.U.G. nr. 24/2007 privind stabilirea unor măsuri de

reorganizare în cadrul administrației publice centrale și ale art. 44 alin. (2)

și art. 46 alin. (3) din Legea nr. 90/2001.

Astfel, între

recurenta-reclamantă și minister s-au născut raporturi de drept societar,

respectiv de mandat, care, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 79/2008,

au generat încheierea contractului de mandat între aceasta și "S.F.T. -

C.F.R." - S.A.

Prin Ordinul

contestat în speță, reclamantei i-a fost revocat mandatul acordat prin ordinul

ministrului transporturilor nr. 28/2007, cu respectarea condițiilor stipulate

de Codul civil și de cel comercial privitoare la mandat, respectiv a art. 1553 C.

civ. și a art. 374 și urm. C. com., care prevăd faptul că mandantul poate, când

voiește, revoca mandatul, dar și a celor impuse de Legea nr. 31/1990 privind

societățile comerciale.

Al doilea aspect

invocat nu poate fi reținut deoarece dispozițiile Codului muncii nu sunt

aplicabile în situația revocării mandatului ce i-a fost acordat.

Al treilea aspect nu

poate fi reținut. Lipsa unor motive sau lipsa unei cercetări prealabile nu

afectează legalitatea ordinului contestat, care a fost emis nu ca o consecință

a neîndeplinirii unui criteriu de performanță din contractul de mandat, ci ca o

consecință a revocării mandatului, bazat pe încrederea reciprocă dintre părți.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge ca

nefondat recursul menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța

de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de G.L.L.,

împotriva sentinței civile nr. 2701 din 3 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 17 mai 2011.