ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3889/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta D.F. prin S.N.F.P. a chemat în judecată

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, solicitând instanței ca în contradictoriu

cu pârâtul să dispună obligarea acestuia la reîncadrarea sa pe postul de auditor,

avut anterior emiterii Ordinului nr. 490 din 10 aprilie 2009, cu salariul de bază

aferent, precum și obligarea pârâtului la plata diferenței de salariu care nu i-a

fost acordat prin micșorarea acestuia, precum și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare

în cartea de muncă.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că este funcționar public în cadrul Ministerului Transporturilor

și Infrastructurii din anul 2004, având până la data de 10 aprilie 2009 funcția

de auditor cls. I, grad superior, treapta I.

Reclamanta a mai susținut

că, prin Ordinul nr. 490 din 10 aprilie 2004, a cărei anulare o solicită, pârâtul

a încadrat-o în funcția publică de execuție de consilier cls. I , gradul superior

, treapta 1 de salarizare și, că prin această încadrare nu numai că nu mai beneficiază

de sporul de 25% prevăzut pentru complexitatea muncii, aplicat la salariul de bază

brut lunar, ci i s-a micșorat și salariul de încadrare de la 2.868 RON avut anterior

la 2.051 RON.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâtul a invocat excepția lipsei procedurii prealabile .

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2194

din 11 mai 2010, a respins excepția lipsei procedurii prealabile precum și acțiunea

formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut, referitor la excepția invocată de pârât că, așa cum

reiese din înscrisul depus la dosar, reclamanta a solicitat, prin sindicat, la data

de 15 mai 2009, reîncadrarea sa cu respectarea clasei, gradului profesional, al

treptei și salariului de bază avut anterior emiterii ordinului, fiind îndeplinite

condițiile art. 7 Legea nr. 554/2004.

Referitor la fondul cauzei,

instanța a reținut că transferarea reclamantei pe o altă funcție publică este consecința

reorganizării autorității pârâte, în temeiul H.G. nr. 76/2009 privind organizarea

și funcționarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta, prin S.N.F.P., susținând că hotărârea atacată este

nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive, respectiv argumente:

- Ordinul nr. 490 din

10 aprilie 2009 este lovit de nulitate absolută , deoarece modifică în mod unilateral

atât locul muncii, cât și drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată;

- potrivit H.G. nr. 76/2009

privind organizarea se impune a fi efectuată cu respectarea întocmai a dispozițiilor

legale incidente în materie, inclusiv a art. 77 alin. (3) Legea nr. 188/1999, potrivit

căruia drepturile salariale ale funcționarului public nu pot fi modificate unilateral

decât în baza unei sancțiuni disciplinare;

- drepturile salariale

ale funcționarului public reprezintă un bun în înțelesul art. 1 din Protocolul 1

la CEDO, iar ordinul prin care s-a dispus diminuarea drepturilor salariale reprezintă

o privare a funcționarului public de bunul său.

Recurenta nu și-a încadrat

în drept, din punct de vedere procedural, motivele de recurs.

La termenul din 2 martie

2011 recurenta a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 490/2009 emis

de Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, excepție ce a fost respinsă

de Înalta Curte, deoarece prin acest ordin s-a realizat însăși încadrarea reclamantei

- recurente la Ministerul Transporturilor, în urma reorganizării, iar reclamata

și-ar pierde calitatea de funcționar public prin anularea ordinului. Prin urmare,

nu sunt întrunite condițiile art. 4 Legea nr. 554/2004, în sensul că soluționarea

cauzei nu depinde de actul menționat, ci de dispozițiile H.G. nr. 75/2009 privind

realizarea

acțiunilor

referitoare la organizarea și desfășura

rea alegerilor

locale

parțiale pentru primari din data de 29 martie 2009.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:

În baza O.U.G. nr. 221/2008

pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale

s-a dispus reorganizarea Ministerului Transporturilor prin înființarea Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii, iar prin H.G. nr. 76/2009 privind organizarea

și funcționarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii s-a realizat o reducere

a numărului de posturi de la 635 la 499.

Față de împrejurarea că

postul deținut de reclamantă în cadrul D.A.P.I. a fost desființat , în mod corect

s-a procedat la numirea reclamantei pe un alt post - numire ce nu a fost contestată

de aceasta - cu salarizarea corespunzătoare .

Astfel, contrar susținerilor

recurentei-reclamante încadrarea acesteia la D.G.I.T.A. - D.S.A.F., dispusă ca urmare

a desființării locului de muncă ocupat de aceasta, nu poate fi asimilată unei mutări

în accepțiunea dispozițiilor art. 91 alin. (2) Legea nr. 188/1999 privind statutul

funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, motiv pentru

care nu se impunea obținerea acordului scris al reclamantei.

Așadar, având în vedere

că preluarea d-nei D.F. de la Ministerul Transporturilor s-a făcut cu încadrarea

în categoria, clasa și gradul profesional corespunzător pregătirii sale profesionale,

aceasta nu face dovada vătămării niciunui drept sau interes legitim recunoscut de

lege, astfel încât să se poată reține încălcarea dispozițiilor art. 1 din Protocolul

1 la CEDO.

În speță nu pot fi pertinent

reținute apărările recurentei-reclamante potrivit cărora diminuarea drepturilor

salariale putea surveni numai în condițiile stipulate de art. 77 alin. (3) lit.

b) Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, cu modificările și

completările ulterioare.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că hotărârea

atacată este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.N.F.P. în calitate

de reprezentant al membrului de sindicat D.F. împotriva sentinței nr. 2194 din 11

mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iulie

2011.