ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2636/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 10 noiembrie 2008, reclamantul M.Ș. a chemat în judecată M.M.D.D., solicitând obligarea pârâtului la plata suplimentului postului de 25% din salariul de bază și respectiv, suplimentul corespunzător treptei de salarizare de 25% pe perioada 15 decembrie 2004 – 1 februarie 2006, sume actualizate cu indicele inflației. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că în intervalul de timp susmenționat a fost încadrat de M.M.D.D., în funcția publică de auditor clasa I superior și că, deși, potrivit Legii nr. 188/1999 este îndreptățit la cele două suplimente la salariul de bază, începând cu luna decembrie 2004, pârâtul a refuzat în mod nejustificat să-i achite drepturile bănești cuvenite.

Prin sentința nr. 5 din 6 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că Legea privind statutul funcționarilor publici nu precizează ce reprezintă și cum se acordă cele două suplimente la salariul de bază, determinarea în concret a criteriilor de aplicare a textului de lege fiind lăsată la latitudinea organului administrativ. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul M.Ș., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a arătat că, deși salariul funcționarilor publici a primit componente noi încă de la modificarea Legii nr. 161/2003, prin introducerea suplimentului postului și a suplimentului gradului – denumit ulterior, suplimentul corespunzător treptei de salarizare – aplicarea acestor prevederi a fost inițial suspendată pentru anii 2005 și 2006 și ulterior, ignorată pentru anii 2007 și 2008, pârâtul refuzând în mod constant plata celor două elemente ale salariului de bază. Referitor la împrejurarea că prin lege nu au fost stabilite criterii concrete de determinare a cuantumului celor două sporuri salariale, reclamantul a precizat că acest aspect este imputabil Statului Român, omisiunea echivalând cu lipsirea de conținut a dreptului acestor suplimente, fiind astfel încălcat dreptul de proprietate ocrotit de Constituție.

Reclamantul a mai invocat și existența unor hotărâri judecătorești irevocabile prin care mai multor funcționari publici li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de suplimentul postului și de suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocare și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 cu modificările și completările ulterioare, republicată în M. Of. nr. 365 din 29 mai 2007, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Același articol prevede în alineatul 3 că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. Prin O.G. nr. 6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare s-a prevăzut în art. 3 că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii. În raport de aceste dispoziții legale și în lipsa unui act normativ privind salarizarea unitară a funcționarilor publici, instanța de fond a reținut în mod nejustificat că se impune acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare.

Pentru a fi posibilă calcularea acestor două componente ale salariului funcționarilor publici este necesară fie adoptarea unui act normativ cu forță juridică de lege, fie promovarea unei hotărâri de guvern date în executarea prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999, republicată. În condițiile în care nu este încă reglementată modalitatea de calcul a celor două suplimente la salariul de bază suntem în prezența unui drept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestor drepturi bănești ar însemna obligarea autorității ori a instituției publice angajatoare – în speță, M.M.D.D. – la plata unor sume imposibil de calculat și, în consecință, pronunțarea unei hotărâri nesusceptibile de executare.

Curtea nu poate primi nici cel de-al doilea motiv de recurs, neavând relevanță existența unei practici judiciare contrare, în condițiile în care Legea nr. 188/1999 republicată, nu reglementează modalitatea de calcul și acordare a celor două suplimente la salariul de bază, fiind necesară adoptarea legii sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.Ș. împotriva sentinței nr. 5 din 6 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 mai 2009.