ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1889/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 16

octombrie 2008, reclamantele M.E. și R.A. au chemat în judecată A.N.O.F.M.,

solicitând obligarea pârâtei la plata suplimentului postului de 25% din

salariul de bază și respectiv, suplimentul corespunzător treptei de salarizare de

25%, cu începere de la 1 ianuarie 2004 și până la încetarea raporturilor de

serviciu, sume actualizate cu indicele de inflație.

În motivarea cererii, reclamantele au

învederat că se află în raporturi de serviciu cu A.N.O.F.M., în calitate de

director executiv și respectiv, director executiv adjunct în cadrul A.J.O.F.M.

Călărași.

Reclamantele au mai arătat că, deși

potrivit Legii nr. 188/1999 sunt îndreptățite la cele două suplimente la

salariul de bază, începând cu data de 1 ianuarie 2004, pârâta a refuzat în mod

nejustificat să le achite drepturile bănești cuvenite.

Prin sentința civilă nr. 3216 din 24

noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepțiile privind prematuritatea acțiunii

și prescripția dreptului la acțiune și totodată, a respins acțiunea ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut în esență că, pentru a fi posibilă calcularea celor două

suplimente ca părți componente ale salariului funcționarilor publici, este

necesară existența unor dispoziții legale în aplicarea art. 29 alin. (1) lit. c)

și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, fie

Guvernului României.

Or, până în prezent, nu a fost reglementată

modalitatea de calcul a celor două suplimente la salariul de bază, iar

acordarea acestor drepturi presupune obligarea angajatorului la plata unor sume

imposibil de calculat.

În acest sens, instanța a făcut trimitere

și la decizia Curții Constituționale nr. 820/2008, prin care s-a statuat că

instanțele judecătorești nu au competența de a se substitui legiuitorului ori

executivului în privința acordării efective a unor drepturi prevăzute de lege.

Împotriva sentinței au declarat recurs

reclamantele M.E. și R.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantele au arătat că, deși

salariul funcționarilor publici a primit elemente noi încă de la modificarea

Legii nr. 161/2003, prin introducerea suplimentului postului și a suplimentului

gradului, aplicarea acestor prevederi a fost inițial suspendată, pentru anii

2005 și 2006 și ulterior ignorată, pentru anii 2007 și 2008, pârâta refuzând în

mod constant plata celor două componente ale salariului de bază.

Reclamantele au invocat și existența unor

hotărâri judecătorești irevocabile prin care unui număr însemnat de funcționari

publici li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de suplimentul postului și de

cel corespunzător treptei de salarizare în procente de 25% din salariul de

bază, pronunțarea unei soluții contrare fiind de natură să creeze o situație de

discriminare, în cadrul aceleiași categorii socio-profesionale.

S-au mai invocat, prin analogie și

litigiile având ca obiect plata primelor de concediu, drepturi bănești pe care

Guvernul a înțeles să le plătească, de la data introducerii lor în cuprinsul

legii.

Analizând actele și lucrările dosarului,

în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Astfel, potrivit art. 31 alin. (1) din

Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare, republicată în M.Of.

nr. 365 din 29 mai 2007, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici

au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în

muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Același articol prevede în alin. (3) că salarizarea funcționarilor publici se

face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar

de salarizare pentru funcționarii publici.

Prin O.G. nr. 6/2007, privind unele

măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale

funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul

unitar de salarizare s-a prevăzut în art. 3 că gestiunea sistemului de

salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal

de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de

posturi aprobate potrivit legii.

În raport de aceste dispoziții legale și

în lipsa unui act normativ privind salarizarea unitară a funcționarilor

publici, instanța de fond a reținut în mod justificat că nu există bază legală

pentru cuantificarea și acordarea suplimentului postului și a suplimentului

corespunzător treptei de salarizare.

Pentru a fi posibilă calcularea acestor

două componente ale salariului funcționarilor publici este necesară, așa cum a

și reținut instanța de fond, fie adoptarea unui act normativ cu forță juridică

de lege, fie promovarea unei hotărâri de guvern date în executarea prevederilor

art. 31 din Legea nr. 188/1999 republicată.

În condițiile în care nu este încă

reglementată modalitatea de calcul a celor două suplimente la salariul de bază,

suntem în prezența unui drept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestor

drepturi bănești ar însemna obligarea autorității ori a instituției publice

angajatoare, în speță A.N.O.F.M., la plata unor sume imposibil de calculat și,

în consecință, pronunțarea unei hotărâri nesusceptibile de executare.

Curtea nu poate primi nici cel de-al

doilea motiv de recurs, neavând relevanță existența unei practici judiciare

contrare, în condițiile în care nu există bază legală pentru calcularea și

acordarea celor două drepturi bănești.

În ceea ce privește analogia cu situația

litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu, cele două ipoteze nu

sunt similare. Astfel, în cazul acordării primei de concediu, prevederile Legii

nr. 188/1999 sunt neechivoce, prima de concediu a funcționarului public fiind

egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, nefiind

necesar un alt act normativ care să determine modul de calcul al cuantumului

primei.

În cazul suplimentului postului și al

suplimentului corespunzător treptei de salarizare, Legea nr. 188/199

republicată nu reglementează modalitatea de calcul a acestor drepturi bănești,

fiind necesară adoptarea legii sistemului unitar de salarizare a funcționarilor

publici.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea

va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.E. și R.A. împotriva sentinței civile

nr. 3216 din 24 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1

aprilie 2009 .