ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4471/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele: Prin sentința nr. 247 din 26 ianuarie 2009, Curtea de Apel

București, secția a VllI-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca

neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții C.A., R.V., S.M., B.M., M.C., C.F.,

H.L., B.F., C.G., P.D., A.P., P.S., S.V., D.V., I.N., A.R., C.R., C.A., M.O. și

G.P.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale, prin care solicitată obligarea acestuia la plata sumelor de

bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază

și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în același procent,

calculate și plătite începând cu data pronunțării hotărârii și în continuare, până

la încetarea raporturilor de serviciu, precum și la plata acestora retroactiv,

începând cu data de 01 ianuarie 2004, până la data pronunțării hotărârii, sume

actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut, în esență, că, pentru a fi posibilă calcularea celor două

sporuri solicitate de reclamanți, ca părți componente ale salariului

funcționarilor publici, este necesară existența unor dispoziții legale în

aplicarea art. 29 alin. (l) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, care prevede

respectivele sporuri, atribuție ce revine fie legiuitorului, fie G.R.

Or, reține prima instanță, până în prezent,

nu a fost reglementată modalitatea de calcul a celor două suplimente la

salariul de bază, iar acordarea acestor drepturi presupune obligarea

angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat.

În acest sens, instanța de fond a făcut

trimitere și la Decizia Curții Constituționale nr. 820/2008, prin care s-a statuat

că instanțele judecătorești nu au competența de a se substitui legiuitorului

ori executivului în privința acordării efective a unor drepturi prevăzute de

lege.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o

netemeinică și nelegală, au declarat recurs reclamanții, invocând prevederile art.

304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. În motivarea recursului,

reclamanții au arătat, în esență, că de la apariția Legii nr. 188/1999, prin

care au fost prevăzute sporurile solicitate, pârâtul nu a făcut aplicarea

acestora, drepturile respective tinzând să fie golite de conținut, fără nici o

justificare legală, ceea ce contravine dispozițiilor art. 53 din Constituție.

De asemenea, au arătat recurenții că aplicarea prevederilor legale invocate ca

temei al solicitării drepturilor au fost suspendate și că această suspendare

contravine dispozițiilor art. 16 alin. (l) din Constituție.

Examinând cauza și sentința atacată, în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenți,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta

în continuare.

Într-adevăr, potrivit art. 31 alin. (l) din

Legea nr. 188/1999 (art. 29, în forma inițială a legii), republicată, cu

modificările și completările ulterioare, pentru activitatea desfășurată,

funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază,

sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul

corespunzător treptei de salarizare. Același articol prevede, la alin. (3), că

salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii

privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.

Prin art. 3 din O.G. nr. 6/2007 privind unele

măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale

funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul

unitar de salarizare, s-a prevăzut că „Gestiunea sistemului de salarizare a

funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu

încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate

potrivit legii”.

Or, în raport cu aceste din urmă dispoziții

legale și în lipsa unui act normativ privind salarizarea unitară a funcționarilor

publici, în mod corect a reținut instanța de fond că nu există bază legală

pentru cuantificarea și acordarea suplimentului postului și a suplimentului

corespunzător treptei de salarizare.

Într-adevăr, pentru a fi posibilă calcularea

acestor două componente ale salariului funcționarilor publici, este necesară,

așa cum corect a reținut și instanța de fond, fie adoptarea unui act normativ

cu forță juridică de lege, fie adoptarea de către Guvern a unei hotărâri emise

în executarea prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999.

Așadar, în condițiile în care nu este, încă,

reglementată modalitatea de calcul a celor două suplimente la salariul de bază,

suntem în prezența unui drept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestor

drepturi bănești ar însemna obligarea autorității ori a instituției publice

angajatoare la plata unor sume imposibil de calculat și, în consecință,

pronunțarea unei hotărâri nesusceptibile de executare.

Critica recurenților referitoare la

neconstituționalitatea dispozițiilor de suspendare a prevederilor legale

invocate ca temei al solicitării drepturilor nu va fi analizată, întrucât

argumentul suspendării nu se regăsește printre considerentele ce au stat la

baza pronunțării sentinței atacate.

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins,

ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții C.A.,

R.V., S.M., B.M., M.C., C.F., H.L., B.F., C.G., P.D., A.P., P.S., S.V., D.V., I.N.,

A.R., C.R., C.A., M.O. și G.P.C. împotriva sentinței nr. 247 din 26 ianuarie

2009 a Curții de Apel București, secția a VllI-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

octombrie 2009.