ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3706/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3706/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată

reclamantul G.V. a chemat în judecată pe pârâții C.N.P.D.A.S. și A.N.F.P.,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze Ordinul nr. 444

din 24 aprilie 2009; obligarea pârâtelor la emiterea unui ordin prin care să

fie reintegrat în corpul funcționarilor publici, pe funcția publică de execuție

de consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta de salarizare 1, la

C.J.P. Maramureș - D.S.P.P.

În

motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a deținut funcția publică de

conducere de director executiv adjunct la C.J.P. Maramureș până la data de 23

mai 2009; funcția publică de execuție corespunzătoare acestei funcții de

conducere a fost cea de consilier clasa 1, gradul profesional superior, treapta

de salarizare 1. Prin Ordinul nr. 444 din 24 aprilie 2009 al președintelui

C.N.P.D.A.S., începând cu data de 23 mai 2009 s-a dispus încetarea raportului

de serviciu al subsemnatului la C.J.P. Maramureș, prin eliberarea din funcția

publică de conducere. în cuprinsul ordinului contestat sunt invocate

prevederile art. 99 lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, privind

statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare și

dispozițiile O.U.G. nr. 3 7/2009.

Prin

întâmpinare pârâta C.N.P.D.A.S. a solicitat respingerea cererii față de

instituția pârâtă, ca fiind netemeinică și nelegală.

La

termenul de judecată din data de 22 aprilie 2010 Curtea de apel a pus în

discuția părților, din oficiu, excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea

prezentei acțiuni.

Prin

sentința civilă nr. 176 din 22 aprilie 2010 Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei de interes și a

respins cererea formulată de reclamantul G.V. în contradictoriu cu pârâtele C.N.P.D.A.S.

și A.N.F.P.

Pentru

a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamantul a

solicitat anularea în parte a Ordinului nr. 444 din 24 aprilie 2009 cu privire

la încetarea raportului de serviciu referitoare la funcția de execuție de consilier

clasa I, gradul profesional superior, treapta de salarizare 1 și reintegrarea

sa în această funcție de execuție.

Din

cuprinsul ordinului contestat rezultă însă că raportul de serviciu al

reclamantului a încetat doar din funcția publică de conducere, neafectând cu

nimic funcția de execuție pe care o ocupa anterior. De altfel, acest Ordin a

fost emis în aplicarea O.U.G. nr. 37/2009, act normativ care nici nu avea în

vedere funcțiile publice de execuție ale funcționarilor publici, ci a vizat

doar desființarea unor funcții publici de conducere. Prin urmare, și din acest

punct de vedere instanța de fond a constatat că ordinul contestat în speță nu a

vizat funcția publică de execuție a reclamantului, astfel încât anularea din

acest punct de vedere al actului administrativ nu aduce nici un folos

reclamantului.

Pe

de altă parte, din Ordinul nr. 1113 din 13 octombrie 2009 emis de președintele

C.N.P.D.S. rezultă că, în prezent, reclamantul exercită funcția de conducere de

director coordonator al C.J.P. Maramureș, astfel încât nici sub acest aspect

reclamantul nu justifică vreun interes în formularea prezentei acțiuni.

Prin

urmare, în condițiile în care reclamantului nu i-a încetat raportul de serviciu

sub aspectul funcției de execuție pe care o îndeplinea anterior numirii în

funcția de conducere, iar acesta și la momentul actual îndeplinește funcția

publică de conducere de director coordonator, instanța de fond a apreciat că

anularea Ordinului nr. 444 din 24 aprilie 2009 emis de pârâta C.N.P.D.S. nu îi

aduce acestuia nici un beneficiu.

Împotriva sentinței

civile nr. 176 din data de 22 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen

legal reclamantul G.V., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de

atac, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 1118

din 24 februarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 2097/33/2009 a Înaltei Curții

de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de reclamant,

sentința fiind casată cu trimitere spre rejudecare, apreciind că acesta are

interes în cauză deoarece a ocupat doar o funcție de execuție temporar vacantă

clasa I grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59 până la

data de 8 iulie 2011.

În rejudecare, au

fost reiterate excepțiile invocate anterior de către A.N.F.P. aceasta arătând

că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Reclamantul și-a

precizat acțiunea la data de 28 iunie 2011 arătând că solicită anularea Ordinului

nr. 444 din 22 aprilie 2009, reintegrarea în funcția publică deținută anterior

și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate,

majorate și recalculate precum și celelalte drepturi de care ar fi trebuit să

beneficieze, cu cheltuieli de judecată.

Curtea și-a menținut

poziția în privința excepției prescripției deoarece față de adresa din 30

aprilie 2009 reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă.

Prin sentința nr. 444

din 8 septembrie 2011 Curtea de Apel Cluj a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a A.N.F.P., a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul G.V., a anulat Ordinul nr. 444 din 22 aprilie 2009 emis de președintele

C.N.P.D.A.S. prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția publică

de conducere și dispune reîncadrarea în funcția publică deținută anterior și

plata de către pârâta C.N.P.D.A.S. a unei despăgubiri egale cu diferența între

salariile primite și salariile de care ar fi beneficiat reclamantul de la data

eliberării din funcție până la data reîncadrării.

Raportat la obiectul

cererii de chemare în judecată, Curtea a constatat că reclamantul nu are pretenții

față de pârâta A.N.F.P. și aceasta nu este emitenta ordinului atacat, astfel că

a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea față

de această pârâtă.

În privința fondului

cauzei, Curtea a constatat că reclamantul a ocupat funcția publică de conducere

director executiv adjunct la C.J.P. Maramureș, până la data de 23 mai 2009,

dată la care a încetat raportul de serviciu al reclamantului prin Ordinul nr.

444 din 24 aprilie 2009 al președintelui C.N.P.D.A.S. Funcția publică de

execuție corespunzătoare funcției de conducere deținută de reclamant este de

consilier clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare I.

A mai reținut Curtea

că Ordinul atacat a fost emis în conformitate cu O.U.G. nr. 37/2009 prin care a

fost desființată în temeiul art. 3 alin. (1) funcția publică de conducere de

director executiv adjunct, reclamantul fiind eliberat din funcție.

S-a mai reținut că după

eliberarea din funcție a fost emis Ordinul nr. 1228 din 25 mai 2009 al

M.M.F.P.S., prin care reclamantul a fost numit conform art. 3 alin. (4) din O.U.G.

nr. 37/2009 în funcția de director coordonator a C.J.P. Maramureș cu contract

de management care a încetat în baza Ordinului nr. 994 din 13 octombrie 2009 al

președintelui C.N.P.D.A.S. conform prevederilor O.U.G. nr. 105/2009.

După încetarea

contractului de management s-a emis Ordinul nr. 1113 din 13 octombrie 2009 în

baza căruia reclamantul a exercitat temporar atribuțiile funcției de conducere

de director coordonator, fiind numit ulterior în această funcție conform Ordinului

nr. 1286/2009 însă prin Ordinul nr. 259 din 26 februarie 2010 acesta și-a

încetat aplicabilitatea, reclamantul ocupând funcția de execuție temporar

vacantă de inspector clasa I grad profesional superior, gradația 5, clasa de

salarizare 59 până la data de 8 iulie 2011, dată la care a fost eliberat din

funcție.

Astfel, Ordinul

atacat emis în baza O.U.G. nr. 37/2009 prin care autoritatea publică a fost

obligată să își restructureze personalul, nu a fost justificat atât timp cât

acest post există și în prezent în organigrama instituției potrivit prev.art. 99

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999.

Prin Decizia nr. 1257

din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale s-a constatat că legea pentru

aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională.

Prin urmare, a concluzionat

Curtea că ordinul nu are o justificare legală deoarece ordonanța care a

constituit unicul său temei a fost declarată neconstituțională iar ulterior, a

fost și abrogată în baza Ordonanței nr. 105/2009 care la rândul său a fost

declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1629/2009 a Curții Constituționale

astfel încât încalcă prevederile exprese a Legii nr. 188/1999 privitor la

modalitatea în care se restructurează o autoritate publică.

Împotriva sentinței nr.

444 din 8 septembrie 2011 a Curții de Apel Cluj a declarat recurs C.N.P.P. criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând motivul prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Prin motivele de

recurs, recurenta-pârâtă susține, în esență, că hotărârea atacată a fost

pronunțată de instanța de fond cu aplicarea greșită a legii, întrucât ordinul

contestat a fost emis în executarea prevederilor imperative ale art. 3 alin. (1)

și (11) din O.U.G. nr. 37/2009.

Totodată, recurenta-pârâtă

susține că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată de O.U.G. nr. 105/2009, că prin art.

4 alin. (1) din ultima ordonanță de urgență s-a prevăzut că sunt și rămân

desființate funcțiile de genul celei din care a fost eliberată reclamanta și

că, potrivit prevederilor Legii nr. 47/1992, deciziile Curții Constituționale au

putere numai pentru viitor.

instanței de recurs

Analizând cauza prin

prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele arătate în continuare:

În cauză este

necontestat faptul că Ordinul nr. 444 din 23 aprilie 2009 emis de C.N.P.D.A.S. a

fost emis în temeiul dispozițiilor art. 3 alin. (1) și (11) din O.U.G. nr. 37/2009

privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice,

potrivit cărora:

„(1) Funcțiile

publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim

contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice

deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației

publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la

prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum

și adjuncții acestuia, se desființează în termen de 32 de zile de la data

intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

(11) Începând

cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, funcționarilor

publici și personalului încadrat în regim contractual, care ocupă posturi

dintre cele prevăzute la alin. (1), li se vor aplica în mod corespunzător

dispozițiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv

a raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, respectiv în Legea

nr. 53/2003 C.

mun., cu modificările și

completările ulterioare”.

De asemenea, este

necontestat că, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea

Constituțională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a)

din Constituție, a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este

neconstituțională, ca urmare a faptului că această ordonanță de urgență este

lovită de un viciu de neconstituționalitate, fiind adoptată de Guvern cu

încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora

„Ordonanțele de urgență (…) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale

ale statului (…)”.

Or, a argumentat

Curtea Constituțională, prin O.U.G. nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria

funcționarilor publici de conducere funcțiile de director executiv și director

executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale

celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din

unitățile administrativ-teritoriale.

Totodată, este

necontestat că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. 14 din O.U.G. nr. 105/2009

publicată în M. Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin

Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituțională în privința

dispozițiilor art. 1 pct. 1-5 și 26, art. 2, art. 4, art. 5, art. 8 și anexa 1,

cu motivarea că acestea conțin aceleași reglementări și aceleași soluții

legislative ca și cele ce au constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privința

neconstituționalității căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia

nr. 1257/2009.

În plus, Curtea

Constituțională a reținut și faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr. 105/2009,

a încălcat și dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora

deciziile sale sunt general obligatorii.

Față de aspectele

arătate, Înalta Curte reține că întemeiat și legal a apreciat instanța de fond

că actul administrativ atacat este nelegal fiind emis în temeiul unei Ordonanțe

de urgență în privința căreia Curtea Constituțională a statuat că este

neconstituțională.

Sunt neîntemeiate

susținerile din recurs referitoare la faptul că legalitatea ordinulului

contestat este validată de faptul că actul a fost emis în executarea

prevederilor imperative ale art. 3 alin. (1) și (11) din O.U.G. nr. 37/2009,

întrucât legalitatea actului este afectată tocmai de viciul de

constituționalitate al prevederilor în temeiul și în executarea cărora a fost

emis.

Pentru argumentele

anterior arătate, nu pot fi primite susținerile din recurs referitoare la

abrogarea O.U.G. nr. 37/2009, cele referitoare la faptul că prin art. 4 alin. (1)

a din O.U.G. nr. 105/2009 s-a prevăzut că sunt și rămân desființate funcțiile

de genul celei din care a fost eliberată reclamanta ori susținerile referitoare

la faptul că deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor.

Față de aceste

susțineri, Înalta Curte reține că desființarea funcției publice deținute de

reclamant prin cele două ordonanțe este lipsită de efecte juridice din moment

ce aceste reglementări au fost declarate neconstituționale, revenindu-se astfel

la forma și structura reglementată de Legea nr. 188/2999, care este lege

organică și ale cărei dispoziții sunt de natură să asigure stabilitatea

funcției publice, ca element al securității sociale, este cert stabilit că au

fost încălcate în cauză.

Admiterea opiniei

contrare a recurentei ar echivala cu lipsirea de orice finalitate a procedurii

de exercitare a controlului de constituționalitate reglementată prin Legea nr. 47/1992.

În consecință, în

raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.N.P.P. împotriva sentinței nr. 444 din 8 septembrie 2011 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 septembrie 2012.