ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3706/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamantul G.V. a chemat în judecată pe pârâții C.N.P.D.A.S. și A.N.F.P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze Ordinul nr. 444 din 24 aprilie 2009; obligarea pârâtelor la emiterea unui ordin prin care să fie reintegrat în corpul funcționarilor publici, pe funcția publică de execuție de consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta de salarizare 1, la C.J.P. Maramureș - D.S.P.P. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a deținut funcția publică de conducere de director executiv adjunct la C.J.P.

Maramureș până la data de 23 mai 2009; funcția publică de execuție corespunzătoare acestei funcții de conducere a fost cea de consilier clasa 1, gradul profesional superior, treapta de salarizare 1. Prin Ordinul nr. 444 din 24 aprilie 2009 al președintelui C.N.P.D.A.S., începând cu data de 23 mai 2009 s-a dispus încetarea raportului de serviciu al subsemnatului la C.J.P. Maramureș, prin eliberarea din funcția publică de conducere. în cuprinsul ordinului contestat sunt invocate prevederile art. 99 lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, privind statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare și dispozițiile O.U.G. nr. 3 7/2009. Prin întâmpinare pârâta C.N.P.D.A.S.

a solicitat respingerea cererii față de instituția pârâtă, ca fiind netemeinică și nelegală. La termenul de judecată din data de 22 aprilie 2010 Curtea de apel a pus în discuția părților, din oficiu, excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea prezentei acțiuni. Prin sentința civilă nr. 176 din 22 aprilie 2010 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei de interes și a respins cererea formulată de reclamantul G.V. în contradictoriu cu pârâtele C.N.P.D.A.S. și A.N.F.P. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat anularea în parte a Ordinului nr. 444 din 24 aprilie 2009 cu privire la încetarea raportului de serviciu referitoare la funcția de execuție de consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta de salarizare 1 și reintegrarea sa în această funcție de execuție.

Din cuprinsul ordinului contestat rezultă însă că raportul de serviciu al reclamantului a încetat doar din funcția publică de conducere, neafectând cu nimic funcția de execuție pe care o ocupa anterior. De altfel, acest Ordin a fost emis în aplicarea O.U.G. nr. 37/2009, act normativ care nici nu avea în vedere funcțiile publice de execuție ale funcționarilor publici, ci a vizat doar desființarea unor funcții publici de conducere. Prin urmare, și din acest punct de vedere instanța de fond a constatat că ordinul contestat în speță nu a vizat funcția publică de execuție a reclamantului, astfel încât anularea din acest punct de vedere al actului administrativ nu aduce nici un folos reclamantului.

Pe de altă parte, din Ordinul nr. 1113 din 13 octombrie 2009 emis de președintele C.N.P.D.S. rezultă că, în prezent, reclamantul exercită funcția de conducere de director coordonator al C.J.P. Maramureș, astfel încât nici sub acest aspect reclamantul nu justifică vreun interes în formularea prezentei acțiuni. Prin urmare, în condițiile în care reclamantului nu i-a încetat raportul de serviciu sub aspectul funcției de execuție pe care o îndeplinea anterior numirii în funcția de conducere, iar acesta și la momentul actual îndeplinește funcția publică de conducere de director coordonator, instanța de fond a apreciat că anularea Ordinului nr. 444 din 24 aprilie 2009 emis de pârâta C.N.P.D.S. nu îi aduce acestuia nici un beneficiu.

Împotriva sentinței civile nr. 176 din data de 22 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamantul G.V., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ. Prin Decizia nr. 1118 din 24 februarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 2097/33/2009 a Înaltei Curții de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de reclamant, sentința fiind casată cu trimitere spre rejudecare, apreciind că acesta are interes în cauză deoarece a ocupat doar o funcție de execuție temporar vacantă clasa I grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59 până la data de 8 iulie 2011. În rejudecare, au fost reiterate excepțiile invocate anterior de către A.N.F.P.

aceasta arătând că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. Reclamantul și-a precizat acțiunea la data de 28 iunie 2011 arătând că solicită anularea Ordinului nr. 444 din 22 aprilie 2009, reintegrarea în funcția publică deținută anterior și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate precum și celelalte drepturi de care ar fi trebuit să beneficieze, cu cheltuieli de judecată. Curtea și-a menținut poziția în privința excepției prescripției deoarece față de adresa din 30 aprilie 2009 reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă. Prin sentința nr. 444 din 8 septembrie 2011 Curtea de Apel Cluj a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.F.P., a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G.V., a anulat Ordinul nr. 444 din 22 aprilie 2009 emis de președintele C.N.P.D.A.S.

prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția publică de conducere și dispune reîncadrarea în funcția publică deținută anterior și plata de către pârâta C.N.P.D.A.S. a unei despăgubiri egale cu diferența între salariile primite și salariile de care ar fi beneficiat reclamantul de la data eliberării din funcție până la data reîncadrării. Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, Curtea a constatat că reclamantul nu are pretenții față de pârâta A.N.F.P. și aceasta nu este emitenta ordinului atacat, astfel că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea față de această pârâtă. În privința fondului cauzei, Curtea a constatat că reclamantul a ocupat funcția publică de conducere director executiv adjunct la C.J.P.

Maramureș, până la data de 23 mai 2009, dată la care a încetat raportul de serviciu al reclamantului prin Ordinul nr. 444 din 24 aprilie 2009 al președintelui C.N.P.D.A.S. Funcția publică de execuție corespunzătoare funcției de conducere deținută de reclamant este de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare I. A mai reținut Curtea că Ordinul atacat a fost emis în conformitate cu O.U.G. nr. 37/2009 prin care a fost desființată în temeiul art. 3 alin. (1) funcția publică de conducere de director executiv adjunct, reclamantul fiind eliberat din funcție. S-a mai reținut că după eliberarea din funcție a fost emis Ordinul nr. 1228 din 25 mai 2009 al M.M.F.P.S., prin care reclamantul a fost numit conform art. 3 alin. (4) din O.U.G.

nr. 37/2009 în funcția de director coordonator a C.J.P. Maramureș cu contract de management care a încetat în baza Ordinului nr. 994 din 13 octombrie 2009 al președintelui C.N.P.D.A.S. conform prevederilor O.U.G. nr. 105/2009. După încetarea contractului de management s-a emis Ordinul nr. 1113 din 13 octombrie 2009 în baza căruia reclamantul a exercitat temporar atribuțiile funcției de conducere de director coordonator, fiind numit ulterior în această funcție conform Ordinului nr. 1286/2009 însă prin Ordinul nr. 259 din 26 februarie 2010 acesta și-a încetat aplicabilitatea, reclamantul ocupând funcția de execuție temporar vacantă de inspector clasa I grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59 până la data de 8 iulie 2011, dată la care a fost eliberat din funcție.

Astfel, Ordinul atacat emis în baza O.U.G. nr. 37/2009 prin care autoritatea publică a fost obligată să își restructureze personalul, nu a fost justificat atât timp cât acest post există și în prezent în organigrama instituției potrivit prev.art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999. Prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale s-a constatat că legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională. Prin urmare, a concluzionat Curtea că ordinul nu are o justificare legală deoarece ordonanța care a constituit unicul său temei a fost declarată neconstituțională iar ulterior, a fost și abrogată în baza Ordonanței nr. 105/2009 care la rândul său a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1629/2009 a Curții Constituționale astfel încât încalcă prevederile exprese a Legii nr. 188/1999 privitor la modalitatea în care se restructurează o autoritate publică.

Împotriva sentinței nr. 444 din 8 septembrie 2011 a Curții de Apel Cluj a declarat recurs C.N.P.P. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă susține, în esență, că hotărârea atacată a fost pronunțată de instanța de fond cu aplicarea greșită a legii, întrucât ordinul contestat a fost emis în executarea prevederilor imperative ale art. 3 alin. (1) și (11) din O.U.G. nr. 37/2009. Totodată, recurenta-pârâtă susține că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată de O.U.G. nr. 105/2009, că prin art. 4 alin. (1) din ultima ordonanță de urgență s-a prevăzut că sunt și rămân desființate funcțiile de genul celei din care a fost eliberată reclamanta și că, potrivit prevederilor Legii nr. 47/1992, deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor.

3. Hotărârea instanței de recurs Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare: În cauză este necontestat faptul că Ordinul nr. 444 din 23 aprilie 2009 emis de C.N.P.D.A.S. a fost emis în temeiul dispozițiilor art. 3 alin. (1) și (11) din O.U.G.

nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, potrivit cărora: „(1) Funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia, se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

(11) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, funcționarilor publici și personalului încadrat în regim contractual, care ocupă posturi dintre cele prevăzute la alin. (1), li se vor aplica în mod corespunzător dispozițiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv în Legea nr. 53/2003 C. mun., cu modificările și completările ulterioare”. De asemenea, este necontestat că, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G.

nr. 37/2009 este neconstituțională, ca urmare a faptului că această ordonanță de urgență este lovită de un viciu de neconstituționalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora „Ordonanțele de urgență (…) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului (…)”. Or, a argumentat Curtea Constituțională, prin O.U.G. nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale.

Totodată, este necontestat că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. 14 din O.U.G. nr. 105/2009 publicată în M. Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituțională în privința dispozițiilor art. 1 pct. 1-5 și 26, art. 2, art. 4, art. 5, art. 8 și anexa 1, cu motivarea că acestea conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ce au constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privința neconstituționalității căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1257/2009. În plus, Curtea Constituțională a reținut și faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr. 105/2009, a încălcat și dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.

Față de aspectele arătate, Înalta Curte reține că întemeiat și legal a apreciat instanța de fond că actul administrativ atacat este nelegal fiind emis în temeiul unei Ordonanțe de urgență în privința căreia Curtea Constituțională a statuat că este neconstituțională. Sunt neîntemeiate susținerile din recurs referitoare la faptul că legalitatea ordinulului contestat este validată de faptul că actul a fost emis în executarea prevederilor imperative ale art. 3 alin. (1) și (11) din O.U.G. nr. 37/2009, întrucât legalitatea actului este afectată tocmai de viciul de constituționalitate al prevederilor în temeiul și în executarea cărora a fost emis. Pentru argumentele anterior arătate, nu pot fi primite susținerile din recurs referitoare la abrogarea O.U.G.

nr. 37/2009, cele referitoare la faptul că prin art. 4 alin. (1) a din O.U.G. nr. 105/2009 s-a prevăzut că sunt și rămân desființate funcțiile de genul celei din care a fost eliberată reclamanta ori susținerile referitoare la faptul că deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor. Față de aceste susțineri, Înalta Curte reține că desființarea funcției publice deținute de reclamant prin cele două ordonanțe este lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări au fost declarate neconstituționale, revenindu-se astfel la forma și structura reglementată de Legea nr. 188/2999, care este lege organică și ale cărei dispoziții sunt de natură să asigure stabilitatea funcției publice, ca element al securității sociale, este cert stabilit că au fost încălcate în cauză.

Admiterea opiniei contrare a recurentei ar echivala cu lipsirea de orice finalitate a procedurii de exercitare a controlului de constituționalitate reglementată prin Legea nr. 47/1992. În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.P.P. împotriva sentinței nr. 444 din 8 septembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2012.