ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2184/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 31 iulie 2009, M.O.M. a chemat în judecată Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, solicitând anularea Ordinului nr. 385 din 23 aprilie 2009 prin care s-a dispus desființarea funcției publice de conducere de director executiv la D.M.P.S. Maramureș, precum și încetarea raportului de serviciu al reclamantului prin eliberarea din acea funcție, la data expirării termenului de preaviz. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că prin ordinul atacat, emis în baza O.U.G. nr. 37/2009, s-a urmărit doar înlăturarea sa din funcția de director executiv, întrucât subsecvent desființării acestui post, pârâtul a dispus înființarea unui post identic, atât din perspectiva atribuțiilor specifice funcției, cât și condițiilor de ocupare, încălcându-se astfel dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

La data de 28 octombrie 2009, reclamantul și-a completat acțiunea, solicitând anularea Ordinului nr. 1435 din 15 iulie 2009 prin care s-a constatat desființarea postului ocupat de M.O.M., încetarea raportului de serviciu în funcția publică de director executiv și transferul în interesul public al funcționarului public respectiv, consilier clasa I grad profesional superior, treapta de salarizare 1 la Serviciul public asistență socială din cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială Maramureș. Reclamantul a cerut totodată și obligarea pârâtului la plata unei sume echivalente cu veniturile pe care le-ar fi obținut ca director executiv începând cu data expirării termenului de preaviz.

Prin sentința civilă nr. 597 din 19 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus anularea Ordinului nr. 385 din 23 aprilie 2009. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență nelegalitatea ordinului atacat, întrucât actul normativ în baza căruia a fost emis, respectiv Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009, a fost declarat neconstituțională prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale. De asemenea, instanța a constatat că, prin emiterea actului administrativ pârâtul a încălcat prevederile art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, precum și ale art. 65 C. muncii. Împotriva sentinței au declarat recurs atât reclamantul M.O.M., cât și pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În recursul său, reclamantul a invocat nepronunțarea instanței asupra cererii completatoare, respectiv anularea Ordinului nr. 1435/2009 și plata drepturilor salariale la care era îndreptățit. Pârâtul a criticat hotărârea, întrucât a dispus anularea Ordinului nr. 385/2009, ignorând faptul că actul a fost emis în executarea dispozițiilor prevăzute imperativ în O.U.G. nr. 37/2009, potrivit cărora s-a dispus desființarea funcțiilor publice specifice și a posturilor încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale. Pârâtul a arătat și faptul că instanța nu a avut în vedere nici împrejurarea că reclamantul și-a dat acordul pentru transferul său în funcția de consilier la serviciul public asistență socială, astfel încât acțiunea a rămas fără obiect.

De asemenea, pârâtul a invocat prevederile O.U.G. nr. 105/2009, prin care s-a decis că sunt și rămân desființate funcțiile publice prevăzute în O.U.G. nr. 37/2009, ale cărei dispoziții au fost declarate neconstituționale. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că doar recursul formulat de reclamant este întemeiat, urmând a fi admis și a se dispune casarea în parte a sentinței atacate. Astfel, întrucât instanța a omis să soluționeze cererea completatoare prin care reclamantul solicita anularea Ordinului nr. 1435/2009 și plata unor drepturi salariale, Curtea va dispune trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță a celor două capete de acțiune formulate la data de 28 octombrie 2009. Recursul declarat de pârât apare ca nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Ordinul nr. 385 din 23 aprilie 2009 prin care s-a dispus desființarea funcției publice de conducere de director executiv al D.M.P.S. Maramureș și încetarea raportului de serviciu al reclamantului a fost emis ope legis , în executarea art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009. În timpul soluționării cauzei, prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 Curtea Constituțională a declarat neconstituțională Legea de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, din analiza considerentelor deciziei rezultând că viciul neconstituționalității afectează însuși actul normativ aprobat prin această lege, ce constituie conținutul normativ al legii.

Deciziile Curții Constituționale privind admiterea unei excepții de neconstituționalitate sunt de imediată aplicare, cu consecința înlăturării prevederilor declarate neconstituționale din sistemul normativ, deciziile fiind definitive și obligatorii, cu efecte erga omnes , textele neconstituționale pierzându-și eficiența. De menționat că, ulterior pronunțării sentinței atacate, prin decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională și O.U.G. nr. 105/2009, precizându-se în considerente că, potrivit deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009, la adoptarea O.U.G. nr. 37/2009 au fost încălcate prevederile art. 15 din Constituție, precum și statutul juridic al funcției publice de conducere reglementat prin Legea nr. 188/1999.

Ordinul nr. 385/2009 prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului din funcția publică de conducere deținută, reprezintă un act nelegal, fiind emis în executarea unor dispoziții legale declarate neconstituționale, prima instanță făcând astfel o corectă aplicare a dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său poate introduce acțiune în contencios administrativ având ca obiect prejudiciile cauzate prin ordonanțe neconstituționale și anularea actelor administrative emise în baza acestora. Referitor la opțiunea reclamantului de a fi transferat într-o altă funcție publică, aceea de consilier, acceptul dat a fost impus de desființarea funcției de conducere de director executiv, măsură dispusă prin O.U.G.

nr. 37/2009 prin încălcarea Constituției, context în care apare ca lipsită de relevanță acceptarea funcției de execuție la o dată când nu exista posibilitatea de a continua raportul de funcție inițial. În consecință, criticile formulate de pârât apar ca neîntemeiate, desființarea postului de director executiv deținut de reclamant fiind lipsită de efecte juridice prin declararea ca neconstituționale a ambelor ordonanțe de urgență. Față de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat de pârât ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.O.M. împotriva sentinței civile nr. 597 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată în parte și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru soluționarea cererii completatoare având ca obiect anularea Ordinului nr. 1435 din 15 iulie 2009 emis de ministrul muncii, familiei și protecției sociale și plata drepturilor salariale. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva aceleiași sentințe civile, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2010.