ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2184/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data

de 31 iulie 2009, M.O.M. a chemat în judecată Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale, solicitând anularea Ordinului nr. 385 din 23

aprilie 2009 prin care s-a dispus desființarea funcției publice de

conducere de director executiv la D.M.P.S. Maramureș, precum și

încetarea raportului de serviciu al reclamantului prin eliberarea din acea

funcție, la data expirării termenului de preaviz.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că prin ordinul atacat, emis în baza O.U.G. nr. 37/2009, s-a

urmărit doar înlăturarea sa din funcția de director executiv,

întrucât subsecvent desființării acestui post, pârâtul a dispus

înființarea unui post identic, atât din perspectiva atribuțiilor

specifice funcției, cât și condițiilor de ocupare, încălcându-se

astfel dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici.

La data de 28 octombrie 2009, reclamantul

și-a completat acțiunea, solicitând anularea Ordinului nr. 1435 din

15 iulie 2009 prin care s-a constatat desființarea postului ocupat de M.O.M.,

încetarea raportului de serviciu în funcția publică de director

executiv și transferul în interesul public al funcționarului public

respectiv, consilier clasa I grad profesional superior, treapta de salarizare 1

la Serviciul public asistență socială din cadrul Direcției

de Muncă și Protecție Socială Maramureș.

Reclamantul a cerut totodată și

obligarea pârâtului la plata unei sume echivalente cu veniturile pe care le-ar

fi obținut ca director executiv începând cu data expirării termenului

de preaviz.

Prin sentința civilă nr. 597

din 19 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus

anularea Ordinului nr. 385 din 23 aprilie 2009.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut în esență nelegalitatea

ordinului atacat, întrucât actul normativ în baza căruia a fost emis,

respectiv Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009, a fost declarat

neconstituțională prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale.

De asemenea, instanța a constatat

că, prin emiterea actului administrativ pârâtul a încălcat

prevederile art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, precum și ale art.

65 C. muncii.

Împotriva sentinței au declarat

recurs atât reclamantul M.O.M., cât și pârâtul Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În recursul său, reclamantul a

invocat nepronunțarea instanței asupra cererii completatoare,

respectiv anularea Ordinului nr. 1435/2009 și plata drepturilor salariale

la care era îndreptățit.

Pârâtul a criticat hotărârea,

întrucât a dispus anularea Ordinului nr. 385/2009, ignorând faptul că

actul a fost emis în executarea dispozițiilor prevăzute imperativ în

O.U.G. nr. 37/2009, potrivit cărora s-a dispus desființarea

funcțiilor publice specifice și a posturilor încadrate în regim

contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor

publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale

administrației publice centrale din unitățile administrativ

teritoriale.

Pârâtul a arătat și faptul

că instanța nu a avut în vedere nici împrejurarea că reclamantul

și-a dat acordul pentru transferul său în funcția de consilier

la serviciul public asistență socială, astfel încât

acțiunea a rămas fără obiect.

De asemenea, pârâtul a invocat

prevederile O.U.G. nr. 105/2009, prin care s-a decis că sunt și

rămân desființate funcțiile publice prevăzute în O.U.G. nr.

37/2009, ale cărei dispoziții au fost declarate

neconstituționale.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că doar

recursul formulat de reclamant este întemeiat, urmând a fi admis și a se

dispune casarea în parte a sentinței atacate.

Astfel, întrucât instanța a omis

să soluționeze cererea completatoare prin care reclamantul solicita

anularea Ordinului nr. 1435/2009 și plata unor drepturi salariale, Curtea

va dispune trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță a

celor două capete de acțiune formulate la data de 28 octombrie 2009.

Recursul declarat de pârât apare ca

nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare.

Ordinul nr. 385 din 23 aprilie 2009 prin

care s-a dispus desființarea funcției publice de conducere de

director executiv al D.M.P.S. Maramureș și încetarea raportului de

serviciu al reclamantului a fost emis

ope legis

, în executarea art. III

alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009.

În timpul soluționării cauzei,

prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 Curtea Constituțională a

declarat neconstituțională Legea de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009

privind unele măsuri de îmbunătățire a

activității administrației publice, din analiza considerentelor

deciziei rezultând că viciul neconstituționalității

afectează însuși actul normativ aprobat prin această lege, ce

constituie conținutul normativ al legii.

Deciziile Curții

Constituționale privind admiterea unei excepții de

neconstituționalitate sunt de imediată aplicare, cu consecința

înlăturării prevederilor declarate neconstituționale din

sistemul normativ, deciziile fiind definitive și obligatorii, cu efecte

erga

omnes

, textele neconstituționale pierzându-și eficiența.

De menționat că, ulterior

pronunțării sentinței atacate, prin decizia nr. 1629 din 3

decembrie 2009, Curtea Constituțională a declarat

neconstituțională și O.U.G. nr. 105/2009, precizându-se în

considerente că, potrivit deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009, la

adoptarea O.U.G. nr. 37/2009 au fost încălcate prevederile art. 15 din

Constituție, precum și statutul juridic al funcției publice de

conducere reglementat prin Legea nr. 188/1999.

Ordinul nr. 385/2009 prin care s-a dispus

încetarea raportului de serviciu al reclamantului din funcția publică

de conducere deținută, reprezintă un act nelegal, fiind emis în

executarea unor dispoziții legale declarate neconstituționale, prima

instanță făcând astfel o corectă aplicare a

dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit

cărora persoana vătămată într-un drept al său poate

introduce acțiune în contencios administrativ având ca obiect prejudiciile

cauzate prin ordonanțe neconstituționale și anularea actelor

administrative emise în baza acestora.

Referitor la opțiunea reclamantului

de a fi transferat într-o altă funcție publică, aceea de

consilier, acceptul dat a fost impus de desființarea funcției de

conducere de director executiv, măsură dispusă prin O.U.G. nr.

37/2009 prin încălcarea Constituției, context în care apare ca

lipsită de relevanță acceptarea funcției de execuție

la o dată când nu exista posibilitatea de a continua raportul de

funcție inițial.

În consecință, criticile

formulate de pârât apar ca neîntemeiate, desființarea postului de director

executiv deținut de reclamant fiind lipsită de efecte juridice prin

declararea ca neconstituționale a ambelor ordonanțe de

urgență.

Față de cele expuse mai sus,

Curtea va respinge recursul declarat de pârât ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.O.M. împotriva sentinței civile nr. 597 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

Casează

sentința atacată în parte și trimite cauza spre rejudecare la

aceeași instanță pentru soluționarea cererii completatoare

având ca obiect anularea Ordinului nr. 1435 din 15 iulie 2009 emis de ministrul

muncii, familiei și protecției sociale și plata drepturilor

salariale.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge

recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale împotriva aceleiași sentințe civile, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 aprilie 2010.