ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5112/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 91 din 2 martie 2010 a admis acțiunea

formulată de reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Muncii, a anulat

decizia nr. 291 din 13 octombrie 2009 emisă de pârâtă și a dispus repunerea reclamantului

în funcția deținută anterior, aceea de director coordonator adjunct în domeniul

relațiilor de muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Maramureș, obligând

totodată pârâta să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate,

majorate și reactualizate, aferente funcției începând cu data de 13 octombrie 2009

și până la reîncadrarea în funcție.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut că, prin Ordinul din 15 mai 2009 al Ministerului Muncii, Familiei

și Protecției Sociale, reclamantul a fost numit în funcția de director a cărei exercitare

s-a efectuat în baza contractului de management nr. PP/2009, semnat de ministrul

de resort pe o perioadă de 4 ani, începând cu data de 25 mai 2009 și a cărei modificare

se putea realiza prin act adițional, cu acordul ambelor părți, iar ulterior, prin

decizia nr. 291 din 13 octombrie 2009 a Inspectoratului General de Stat din cadrul

Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, s-a decis revocarea reclamantului

din această funcție, prin încetarea contractului de management, începând cu data

de 14 octombrie 2009.

În raport de această situație

de fapt instanța a apreciat că ordinul de încetare a contractului de management

al reclamantului a fost emis fără să existe o justificare a unui caz concret care

să ducă la încetarea acestuia, dintre cele enumerate de art. 9 din contract și fără

să existe motivare în drept a măsurii, în conținut făcându-se numai referire la

O.U.G. nr. 105/2009.

În consecință, s-a constatat

că actul administrativ atacat este nelegal, fiind adoptat cu încălcarea clauzelor

prevăzute în contractul de management, cu consecințele ce decurg de aici.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale criticând-o

ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.

S-a invocat în recurs

excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției

Sociale, apreciindu-se că în speță Inspecția Muncii ca emitent al actului este singura

care are calitate procesuală pasivă.

Recursul este întemeiat

și va fi admis.

Examinând motivele de

recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Decizia în litigiu

nr. 291/2009 a fost emisă de Inspecția Muncii.

Conform Anexei nr. 2 din

H.G. nr. 11/2009 coroborate cu art. 1 din Legea nr. 108/1999 republicată, Inspecția

Muncii este organ de specialitate al administrației publice centrale având personalitate

juridică.

Prin urmare aceasta poate

sta în instanță în nume propriu, având calitate procesuală pasivă și nu Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Dealtfel, prin întâmpinarea

depusă la fond, Ministerul a invocat această excepție, precizând că Inspecția Muncii

în calitate de emitent al actului și vis-a-vis de dispozițiile legale mai sus invocate

este singura instituție cu calitate procesuală pasivă în acest litigiu.

Curtea de Apel a respins

această excepție, fapt consemnat în practicaua sentinței civile nr. 91/2010, apreciind

că Inspecția Muncii se află în organizarea Ministerului Muncii, și prin urmare nu

poate sta în proces ca parte de sine stătătoare.

Față de aceste considerente,

de motivele de recurs invocate referitoare la calitatea procesuală pasivă a Ministerului

Muncii, Familiei și Protecției Sociale, și în raport de prevederile legale de care

am făcut mai sus vorbire, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în cauză

parte este doar Inspecția Muncii, organ cu personalitate juridică și calitate procesuală,

cât și emitent al actului în litigiu.

Așa fiind, se va admite

recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Se va casa sentința atacată

și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe care va soluționa pricina

în contradictoriu cu Inspecția Muncii și nu cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței civile

nr. 91 din 2 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 noiembrie 2010.