ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5112/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 91 din 2 martie 2010 a admis acțiunea formulată de reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Muncii, a anulat decizia nr. 291 din 13 octombrie 2009 emisă de pârâtă și a dispus repunerea reclamantului în funcția deținută anterior, aceea de director coordonator adjunct în domeniul relațiilor de muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Maramureș, obligând totodată pârâta să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, aferente funcției începând cu data de 13 octombrie 2009 și până la reîncadrarea în funcție.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, prin Ordinul din 15 mai 2009 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, reclamantul a fost numit în funcția de director a cărei exercitare s-a efectuat în baza contractului de management nr. PP/2009, semnat de ministrul de resort pe o perioadă de 4 ani, începând cu data de 25 mai 2009 și a cărei modificare se putea realiza prin act adițional, cu acordul ambelor părți, iar ulterior, prin decizia nr. 291 din 13 octombrie 2009 a Inspectoratului General de Stat din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, s-a decis revocarea reclamantului din această funcție, prin încetarea contractului de management, începând cu data de 14 octombrie 2009. În raport de această situație de fapt instanța a apreciat că ordinul de încetare a contractului de management al reclamantului a fost emis fără să existe o justificare a unui caz concret care să ducă la încetarea acestuia, dintre cele enumerate de art. 9 din contract și fără să existe motivare în drept a măsurii, în conținut făcându-se numai referire la O.U.G.

nr. 105/2009. În consecință, s-a constatat că actul administrativ atacat este nelegal, fiind adoptat cu încălcarea clauzelor prevăzute în contractul de management, cu consecințele ce decurg de aici. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii. S-a invocat în recurs excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, apreciindu-se că în speță Inspecția Muncii ca emitent al actului este singura care are calitate procesuală pasivă. Recursul este întemeiat și va fi admis. Examinând motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Decizia în litigiu nr. 291/2009 a fost emisă de Inspecția Muncii.

Conform Anexei nr. 2 din H.G. nr. 11/2009 coroborate cu art. 1 din Legea nr. 108/1999 republicată, Inspecția Muncii este organ de specialitate al administrației publice centrale având personalitate juridică. Prin urmare aceasta poate sta în instanță în nume propriu, având calitate procesuală pasivă și nu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Dealtfel, prin întâmpinarea depusă la fond, Ministerul a invocat această excepție, precizând că Inspecția Muncii în calitate de emitent al actului și vis-a-vis de dispozițiile legale mai sus invocate este singura instituție cu calitate procesuală pasivă în acest litigiu. Curtea de Apel a respins această excepție, fapt consemnat în practicaua sentinței civile nr. 91/2010, apreciind că Inspecția Muncii se află în organizarea Ministerului Muncii, și prin urmare nu poate sta în proces ca parte de sine stătătoare.

Față de aceste considerente, de motivele de recurs invocate referitoare la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, și în raport de prevederile legale de care am făcut mai sus vorbire, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în cauză parte este doar Inspecția Muncii, organ cu personalitate juridică și calitate procesuală, cât și emitent al actului în litigiu. Așa fiind, se va admite recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe care va soluționa pricina în contradictoriu cu Inspecția Muncii și nu cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței civile nr. 91 din 2 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2010.