ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2805/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2805/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința civilă nr. 647 din 9 decembrie
2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și
fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, a admis excepția lipsei
plângerii prealabile și pe cale de consecință a respins ca inadmisibilă cererea
de suspendare a Deciziei nr. 290 din 13 octombrie 2009 emisă de Inspecția
Muncii din cadrul pârâtului, formulată de reclamanta B.M.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța de fond a reținut că reclamanta a arătat că prin decizia nr.
290 din 13 octombrie 2009, Inspectorul General de
Stat a decis ca,
începând cu data de 14 octombrie 2009, să înceteze
contractul său de management nr.
66 din 25 mai
2009, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 105/2009, contract încheiat în baza
Ordinul
nr. 930 din 25 mai 2009, prin care a fost numită în funcția de director
coordonator al Inspectoratului Teritorial de Muncă Maramureș.
Reclamanta, considerând nulă și nelegală
decizia nr. 290 din 13 octombrie 2009, a formulat plângere prealabilă, conform
art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei
și Protecției Sociale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca
nefondată a acțiunii reclamantei, admiterea excepției lipsei competenței
materiale a Curții de Apel Cluj, a excepției lipsei calității procesuale pasive
a ministerului precum și a excepției lipsei procedurii prealabile.
Instanța de fond a mai reținut că,
în cauză, cererea de suspendare a fost formulată de către reclamantă în
contradictoriu cu „Inspecția Muncii din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și
Protecției Sociale" - prin urmare cu emitentul deciziei, astfel că a
respins excepția lipsei calității
procesuale
pasive. Instanța a apreciat că există o anumită deficiență de
formulare
cu privire la indicarea pârâtului din cererea de suspendare, dar din modul de
redactare rezultă în mod cert că are calitate de pârât Inspecția Muncii. Mai
mult examinând decizia nr. 290 din 13 octombrie 2009, instanța a constatat că aceasta
poartă antetul „Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Inspecția
Muncii", reclamanta indicând exact această denumire. Ori invocarea
propriei culpe pentru respingerea cererii părții adverse nu poate fi primită.
î
n ceea ce privește excepția lipsei procedurii
prealabile instanța a reținut că reclamanta a depus la dosarul cauzei plângerea
prealabilă, dar nu a făcut
dovada că
această plângere a fost transmisă pârâtului, deși a fost citată cu acesta
mențiune,
motiv pentru care a admis excepția lipsei plângerii prealabile, respingând
acțiunea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri,
reclamanta B.M. a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică,
întrucât a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale, instanța de fond
neținând seama de probele administrate, existente la dosar.
Recursul este fondat și va fi admis.
Examinând actele dosarului și
motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Curtea de Apel a respins ca fiind
inadmisibilă cererea de suspendare a deciziei nr. 290/2009, emisă de
intimata-pârâtă, apreciind că deși recurenta-reclamantă a depus la dosar
plângerea prealabilă nu a făcut dovada că aceasta a fost transmisă pârâtului.
Din examinarea actelor dosarului,
rezultă fără posibilitate de tăgadă că într-adevăr la fila 4 a dosarului de fond, B.M. a formulat plângere prealabilă fondată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004,
art. 7 împotriva Deciziei nr. 290/2009 emisă de Inspecția Muncii, plângere
expediată către autoritatea administrativă la 14 octombrie 2009.
Dealtfel, recurentei-reclamante i
s-a și răspuns la plângerea prealabilă de către intimată, răspuns înregistrat
sub nr. 1740 din 18 noiembrie 2009 și anexat la dosarul de recurs.
Față de aceste considerente, Înalta
Curte de Casație și Justiție constată că recurenta a îndeplinit condițiile
prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care va admite
recursul declarat și va casa sentința atacată cu trimitere spre rejudecare la
aceeași instanță, urmând ca odată cu cercetarea fondului să fie avute în vedere
toate aspectele invocate de recurentă în acțiunea inițială privind suspendarea
Deciziei nr. 290/2009, în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de B.M. împotriva
sentinței civile nr. 647 din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre
rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 mai
2010.