ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5151/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5151/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Situația de fapt.
Prin decizia nr. 601 din
24 aprilie 2009, directorul general al A.P.I.A. a dispus desființarea funcției publice
de conducere de director executiv la Centrul județean Maramureș din cadrul A.P.I.A.,
ocupată prin numire în funcție ca urmare a promovării concursului de către reclamantul
U.I.F.
Decizia nr. 601 din 24
aprilie 2009 a fost întemeiată pe dispozițiile art. III alin. (1) din O.U.G.
nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice,
potrivit cărora "funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile
încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor
publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației
publice centrale prin unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în și anexa
la ordonanță și care fac parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia
se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia”.
La data de 4 mai 2009,
reclamantul U.I.F. a formulat, în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 și
art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/ 1999, plângere prealabilă împotriva deciziei
nr. 601/2009, prin care a solicitat autorității emitente revocarea în totalitate
a acestui act, pe care l-a apreciat profund netemeinic și nelegal.
Totodată, prin acțiunea
înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios, administrativ
și fiscal, la data de 4 mai 2009, reclamantul U.I.F. a solicitat suspendarea deciziei
nr. 601 din 24 aprilie 2009 emisă de către Directorul General al A.P.I.A. București,
până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anularea actului administrativ,
iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor
de judecată, în măsura opunerii la admiterea cererii de suspendare.
Soluția instanței de
fond.
Prin sentința civilă
nr. 224/2009 din 19 mai 2009 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, și de contencios,
administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul U.I.F. în contradictoriu
cu pârâta A.P.I.A. și a dispus suspendarea executării deciziei din 24 aprilie 2009
emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anularea
actului administrativ.
Pentru a hotărî astfel,
Curtea de Apel, a reținut, în esență, faptul că în cauză sunt întrunite condițiile
ce trebuie îndeplinite pentru admisibilitatea cererii de suspendare a executării
actului administrativ, în cadrul procedurii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,
respectiv atât existența cazului bine justificat, cât și existența iminenței producerii
unei pagube.
În ceea ce privește existența
cazului bine justificat instanța a constatat că la o analiză sumară a argumentelor
reclamantului pot fi reținute o serie de elemente de natură să inducă o îndoială
serioasă asupra legalității actului administrativ atacat, în acest sens instanța
apreciind ca relevante următoarele aspecte: „faptul că prin O.U.G. nr. 37/2009 în
art. III alin. (1) se dispune desființarea anumitor funcții publice sau funcții
publice specifice ori posturi încadrate în regim contractual, care conferă calitatea
de conducător al serviciilor publice deconcentrate iar Centrul județean Maramureș
al A.P.I.A. nu constituie un serviciu public deconcentrat al ministerelor sau a
altor organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale;
faptul că decizia atacată și a cărei suspendare se solicită nu este semnată de emitentul
actului; și faptul că funcția de conducere deținută de reclamant nu este o funcție
publică dintre cele vizate de prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 37/2009, cât timp
noua funcție de director coordonator al unui atare serviciu public - care practic
ar urma să înlocuiască pretinsa funcție desființată prin ordonanță - va implica
un raport juridic contractual ce urmează a se încheia între directorul coordonator
și ministru, instanța deducând din aceasta că în mod eronat au fost interpretate
de către emitentul actului administrativ prevederile O.U.G. nr. 37/2009.
În ceea ce privește cea
de a doua condiție, cea privind existența iminenței producerii unei pagube, instanța
de fond a reținut, în esență, faptul că actul administrativ în cauză este de natură
să afecteze grav drepturi fundamentale precum dreptul la muncă, dreptul la protecția
socială a muncii și dreptul la un nivel de trai decent, fiind apt a produce un important
prejudiciu material dar și moral reclamantului, care se impune a fi evitat prin
suspendarea executării acestei decizii.
În finalul motivelor expuse
de instanța de fond în argumentarea soluției adoptate, acesta a arătat că suspendarea
executării actului administrativ unilateral atacat în cauză se impune a fi dispusă
atât din perspectiva îndeplinirii cerințelor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
cât și datorită faptului că aceasta ar veni în acord cu recomandarea adoptată la
13 septembrie 1998 de Comitetul de miniștri din cadrul Consiliului Europei referitoare
la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentințe,
pârâta A.P.I.A. a declarat recurs pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ.
3.1. Intimatul-reclamant
nu a dovedit că există vreun motiv de nelegalitate a deciziei nr. 601 din 24
aprilie 2000 ce ar putea induce o serioasă îndoială în privința legalității acesteia.
Instanța de fond a reținut
în mod greșit faptul că Centrul Județean A.P.I.A. Maramureș nu constituie un serviciu
deconcentrat al ministerelor sau a altor organe ale administrației publice centrale
din unitățile administrativ-teritoriale, câtă vreme, conform anexei prevăzută în
art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 A.P.I.A. este nominalizată expres în lista
cuprinzând serviciile publice deconcentrate.
Actul administrativ a
cărui suspendare s-a cerut a fost emis în executarea legii.
Instanța de fond a arătat
în mod eronat că funcția de conducere deținută de reclamant nu este o funcție publică
din cele vizate de prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 37/2009, neexistând nicio contradicție
între funcția de director executiv și cea de director coordonator, astfel încât
funcția de director coordonator să nu o poată înlocui pe cea de director executiv.
Postul de director executiv
este distinct de acela al directorului coordonator care presupune exercitarea funcției
în baza unui contract de management încheiat cu ordonatorul principal de credite
pe o perioadă de maximum 4 luni, însă acest lucru nu presupune imposibilitatea vizării
funcției de director executiv de prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 37/2009.
3.2. Intimatul-reclamant
nu a dovedit iminența prejudiciului suferit ca urmare a executării actului administrativ
atacat.
Pierderea drepturilor
de natură salarială nu s-a produs întrucât recurenta a pus la dispoziția intimatului
un alt post care a fost acceptat de către acesta.
O.U.G. nr. 37/2009 a urmărit
realizarea interesului general public, decizia atacată beneficiază de prezumția
de legalitate, iar nesemnarea actului atrage nulitatea relativă ce poate fi acoperită
până la primul termen de judecată în recurs.
Întâmpinarea formulată
de intimatul-reclamant U.I.F.
4.1. Intimatul a solicitat,
în principal, respingerea recursului ca rămas fără obiect, având în vedere faptul
că la 9 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, a admis acțiunea de fond, a anulat
decizia nr. 601/2009, iar măsura suspendării s-a prelungit de drept până la soluționarea
definitivă și irevocabilă a cauzei chiar dacă nu sa solicitat suspendarea în temeiul
art. 15 din Legea nr. 554/2004.
4.2. În subsidiar, intimatul
a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fiind îndeplinite condițiile impuse
de art. 14 din Legea contenciosului administrativ.
II. Considerentele instanței
de recurs.
Recursul formulat nu
este rămas fără obiect, deoarece admiterea acțiunii de instanța de fond nu determină
suspendarea de drept a executării actului administrativ atacat în temeiul art. 15
din Legea nr. 554/2004 fără o cerere în acest sens.
Recursul este nefondat,
iar pronunțarea Curții de Apel Cluj în sensul admiterii acțiunii și anulării deciziei
din 24 aprilie 2009 poate fi considerată ca fiind încă un argument în sensul îndeplinirii
condiției cazului bine justificat, alături de cele deja evidențiate în sentința
recurată.
S-a creat astfel o
serioasă îndoială asupra legalității deciziei din 24 aprilie 2009 prin care s-a
desființat funcția publică de director executiv la Centrul Județean Maramureș din
cadrul A.P.I.A. și a încetat raportul de serviciu al intimatului-reclamant.
Există o contradicție
evidentă între prevederile O.U.G. nr. 37/2009, prin faptul că serviciile deconcentrate
nu fac obiectul acestui act normativ și se înființează un post similar de natura
celui desființat.
Un alt element de natură
să creeze o serioasă îndoială asupra legalității deciziei este lipsa semnăturii
emitentului actului, analiza felului nulității invocate putându-se realiza numai
odată cu soluționarea fondului cauzei.
Și critica referitoare
la îndeplinirea condiției pagubei iminente este nefondată.
Nu are relevanță împrejurarea
că intimatul a acceptat un alt post, condiția se analizează cu referire la emiterea
deciziei de încetare a raporturilor de serviciu ale acestuia, la lipsirea de drepturile
salariale cuvenite, la prejudiciul moral suferit și nu în ultimul rând la managementul
autorității publice în discuție.
Referirea instanței de
fond la prevederile recomandării a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului
Europei nu are legătură cu motivele de recurs invocate și întemeiate pe dispozițiile
art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Față de acestea, urmează
ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3)
din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună respingerea recursului
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de A.P.I.A. împotriva sentinței civile nr. 224 din 19 mai 2009 a Curții de Apel
Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 noiembrie 2009.