ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5151/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Situația de fapt. Prin decizia nr. 601 din 24 aprilie 2009, directorul general al A.P.I.A. a dispus desființarea funcției publice de conducere de director executiv la Centrul județean Maramureș din cadrul A.P.I.A., ocupată prin numire în funcție ca urmare a promovării concursului de către reclamantul U.I.F. Decizia nr. 601 din 24 aprilie 2009 a fost întemeiată pe dispozițiile art. III alin. (1) din O.U.G.

nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, potrivit cărora "funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale prin unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în și anexa la ordonanță și care fac parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia”. La data de 4 mai 2009, reclamantul U.I.F. a formulat, în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 și art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/ 1999, plângere prealabilă împotriva deciziei nr. 601/2009, prin care a solicitat autorității emitente revocarea în totalitate a acestui act, pe care l-a apreciat profund netemeinic și nelegal.

Totodată, prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios, administrativ și fiscal, la data de 4 mai 2009, reclamantul U.I.F. a solicitat suspendarea deciziei nr. 601 din 24 aprilie 2009 emisă de către Directorul General al A.P.I.A. București, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anularea actului administrativ, iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în măsura opunerii la admiterea cererii de suspendare. 2. Soluția instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 224/2009 din 19 mai 2009 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, și de contencios, administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul U.I.F.

în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A. și a dispus suspendarea executării deciziei din 24 aprilie 2009 emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anularea actului administrativ. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel, a reținut, în esență, faptul că în cauză sunt întrunite condițiile ce trebuie îndeplinite pentru admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ, în cadrul procedurii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv atât existența cazului bine justificat, cât și existența iminenței producerii unei pagube. În ceea ce privește existența cazului bine justificat instanța a constatat că la o analiză sumară a argumentelor reclamantului pot fi reținute o serie de elemente de natură să inducă o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat, în acest sens instanța apreciind ca relevante următoarele aspecte: „faptul că prin O.U.G.

nr. 37/2009 în art. III alin. (1) se dispune desființarea anumitor funcții publice sau funcții publice specifice ori posturi încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate iar Centrul județean Maramureș al A.P.I.A. nu constituie un serviciu public deconcentrat al ministerelor sau a altor organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale; faptul că decizia atacată și a cărei suspendare se solicită nu este semnată de emitentul actului; și faptul că funcția de conducere deținută de reclamant nu este o funcție publică dintre cele vizate de prevederile art. 3 din O.U.G.

nr. 37/2009, cât timp noua funcție de director coordonator al unui atare serviciu public - care practic ar urma să înlocuiască pretinsa funcție desființată prin ordonanță - va implica un raport juridic contractual ce urmează a se încheia între directorul coordonator și ministru, instanța deducând din aceasta că în mod eronat au fost interpretate de către emitentul actului administrativ prevederile O.U.G. nr. 37/2009. În ceea ce privește cea de a doua condiție, cea privind existența iminenței producerii unei pagube, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că actul administrativ în cauză este de natură să afecteze grav drepturi fundamentale precum dreptul la muncă, dreptul la protecția socială a muncii și dreptul la un nivel de trai decent, fiind apt a produce un important prejudiciu material dar și moral reclamantului, care se impune a fi evitat prin suspendarea executării acestei decizii.

În finalul motivelor expuse de instanța de fond în argumentarea soluției adoptate, acesta a arătat că suspendarea executării actului administrativ unilateral atacat în cauză se impune a fi dispusă atât din perspectiva îndeplinirii cerințelor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cât și datorită faptului că aceasta ar veni în acord cu recomandarea adoptată la 13 septembrie 1998 de Comitetul de miniștri din cadrul Consiliului Europei referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă. 3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe, pârâta A.P.I.A. a declarat recurs pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 3.1. Intimatul-reclamant nu a dovedit că există vreun motiv de nelegalitate a deciziei nr. 601 din 24 aprilie 2000 ce ar putea induce o serioasă îndoială în privința legalității acesteia.

Instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că Centrul Județean A.P.I.A. Maramureș nu constituie un serviciu deconcentrat al ministerelor sau a altor organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, câtă vreme, conform anexei prevăzută în art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 A.P.I.A. este nominalizată expres în lista cuprinzând serviciile publice deconcentrate. Actul administrativ a cărui suspendare s-a cerut a fost emis în executarea legii. Instanța de fond a arătat în mod eronat că funcția de conducere deținută de reclamant nu este o funcție publică din cele vizate de prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 37/2009, neexistând nicio contradicție între funcția de director executiv și cea de director coordonator, astfel încât funcția de director coordonator să nu o poată înlocui pe cea de director executiv.

Postul de director executiv este distinct de acela al directorului coordonator care presupune exercitarea funcției în baza unui contract de management încheiat cu ordonatorul principal de credite pe o perioadă de maximum 4 luni, însă acest lucru nu presupune imposibilitatea vizării funcției de director executiv de prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 37/2009. 3.2. Intimatul-reclamant nu a dovedit iminența prejudiciului suferit ca urmare a executării actului administrativ atacat. Pierderea drepturilor de natură salarială nu s-a produs întrucât recurenta a pus la dispoziția intimatului un alt post care a fost acceptat de către acesta. O.U.G. nr. 37/2009 a urmărit realizarea interesului general public, decizia atacată beneficiază de prezumția de legalitate, iar nesemnarea actului atrage nulitatea relativă ce poate fi acoperită până la primul termen de judecată în recurs.

4. Întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant U.I.F. 4.1. Intimatul a solicitat, în principal, respingerea recursului ca rămas fără obiect, având în vedere faptul că la 9 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, a admis acțiunea de fond, a anulat decizia nr. 601/2009, iar măsura suspendării s-a prelungit de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei chiar dacă nu sa solicitat suspendarea în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004. 4.2. În subsidiar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din Legea contenciosului administrativ. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul formulat nu este rămas fără obiect, deoarece admiterea acțiunii de instanța de fond nu determină suspendarea de drept a executării actului administrativ atacat în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 fără o cerere în acest sens.

2. Recursul este nefondat, iar pronunțarea Curții de Apel Cluj în sensul admiterii acțiunii și anulării deciziei din 24 aprilie 2009 poate fi considerată ca fiind încă un argument în sensul îndeplinirii condiției cazului bine justificat, alături de cele deja evidențiate în sentința recurată. 3. S-a creat astfel o serioasă îndoială asupra legalității deciziei din 24 aprilie 2009 prin care s-a desființat funcția publică de director executiv la Centrul Județean Maramureș din cadrul A.P.I.A. și a încetat raportul de serviciu al intimatului-reclamant. Există o contradicție evidentă între prevederile O.U.G. nr. 37/2009, prin faptul că serviciile deconcentrate nu fac obiectul acestui act normativ și se înființează un post similar de natura celui desființat.

Un alt element de natură să creeze o serioasă îndoială asupra legalității deciziei este lipsa semnăturii emitentului actului, analiza felului nulității invocate putându-se realiza numai odată cu soluționarea fondului cauzei. 4. Și critica referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente este nefondată. Nu are relevanță împrejurarea că intimatul a acceptat un alt post, condiția se analizează cu referire la emiterea deciziei de încetare a raporturilor de serviciu ale acestuia, la lipsirea de drepturile salariale cuvenite, la prejudiciul moral suferit și nu în ultimul rând la managementul autorității publice în discuție. Referirea instanței de fond la prevederile recomandării a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei nu are legătură cu motivele de recurs invocate și întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Față de acestea, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.P.I.A. împotriva sentinței civile nr. 224 din 19 mai 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2009.