ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3131/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 242 din 10 noiembrie 2009, a admis cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 1039/2009, formulată de reclamantul A.C., în contradictoriu cu pârâta C.N.P.D.A.S. și, pe cale de consecință a dispus suspendarea actului administrativ susmenționat, prin care s-a dispus revocarea mandatului reclamantului, de director coordonator adjunct în cadrul C.J.P. Vrancea, până la soluționarea pe fond a pricinii.

În acest sens instanța a reținut că, în cauză, s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, precum și faptul că sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 14 din aceeași lege, respectiv existența cazului bine justificat și a pagubei iminente, în accepțiunea dată acestor noțiuni prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) și t). Astfel, prima instanță a constatat că există puternice îndoieli cu privire la legalitatea actului contestat, pornind chiar de la premisa revocării unilaterale a unui contract bilateral, cum este cazul în speță, iar afectarea dreptului la muncă al reclamantului și imposibilitatea obținerii veniturilor salariale din funcția deținută sunt de natură a-i produce acestuia un prejudiciu viitor și sigur, fără a fi necesară dovedirea lui.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta invocând inadmisibilitatea cererii de suspendare cu motivarea că acesta nu mai produce efecte juridice și prin urmare, nefiind un act administrativ cu executare în timp nu îi produce intimatului un prejudiciu prin executarea sa. S-a mai susținut că, în condițiile în care Ordinul nr. 1039/2009 a fost emis cu respectarea prevederilor legale în vigoare, respectiv cele ale O.U.G. nr. 105/2009, în speță nu există motive de îndoială puternică asupra legalității acestui act administrativ, cu atât mai mult cu cât, în măsura în care dorea să ocupe în continuare acest post intimatul avea posibilitatea să participe la concursul organizat de recurentă, cu respectarea prevederilor ordonanței de urgență menționate.

Recurenta a apreciat, de asemenea, că intimatul nu a făcut dovada producerii unui prejudiciu material viitor și previzibil și nici a perturbării previzibile grave a funcționării C.J.P. Vrancea în contextul în care a susținut că, potrivit practicii judiciare, dreptul funcționarului public la carieră și stabilitate nu reprezintă un drept fundamental, imposibil de modificat prin intervenție legislativă. Recursul este nefondat. Cu privire la excepția invocată, Curtea constată că, prin raportare la acțiunea în anulare a actului administrativ, raționamentul recurentei pârâte este complet lipsit de fundament juridic, pe de o parte pentru că Legea nr. 554/2004 nu face distincție între tipurile de acte administrative ce pot face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ și, pe de altă parte, întrucât, ca regulă generală, întoarcerea executării este o consecință firească a desființării unui act juridic deja executat.

Pe fond, Curtea apreciază că în prezenta cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat și prevenirea producerii pagube iminente. Primul vizează faptul că temeiul juridic al emiterii ordinului contestat, respectiv O.U.G. nr. 105/2009, a fost declarat neconstituțional prin decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2005, pronunțată de Curtea Constituțională, determinând îndoieli serioase asupra efectelor ordinului contestat sub aspectul legalității. Al doilea privește faptul că nu au fost respectate aparent dispozițiile art. 9 din Contractul de management care a încetat înainte de termen fără a fi îndeplinite condițiile art. 8 din O.U.G.

nr. 105/2009. Condiția existenței unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 este îndeplinită în prezenta cauză deoarece intimatul, prin punerea în executare a dispozițiilor ordinului contestat este lipsit de salariu, paguba constând în pierderea drepturilor salariale, fiind previzibilă și putând fi evitată prin suspendarea, până la pronunțarea instanței de fond, a actului administrativ. Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.P.D.A.S. împotriva sentinței civile nr. 242 din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.