ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4114/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4114/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea formulată, la data de
14 decembrie 2009, B.N. a chemat în judecat C.N.P.D.A.S., solicitând
suspendarea executării Ordinului nr. 1473/2009 prin care pârâta a dispus
încetarea contractului de management pentru funcția de director coordonator
adjunct la C.J.P. Vrancea, post în care reclamantul a fost numit prin Ordinul nr.
1314/2009.
În motivarea acțiunii, reclamantul a
arătat că ordinul atacat este nelegal și netemeinic, fiind îndeplinite
cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea
executării până la soluționarea fondului litigiului.
Prin sentința nr. 18 din 19 ianuarie
2010, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis
cererea și a dispus suspendarea executării până la soluționarea pe fond a
cauzei.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța a reținut că există puternice îndoieli cu privire legalitatea actului,
ceea ce constituie un caz bine justificat și de asemenea, s-a demonstrat
iminența pagubei prin punerea reclamantului în imposibilitatea de a mai realiza
venituri.
Împotriva sentinței a declarat
recurs pârâta C.N.P.D.A.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că actul
normativ în baza căruia a fost înființată funcția de director coordonator
adjunct la C.J.P. Vrancea – O.U.G. nr. 37/2009, a fost declarată
neconstituțională, astfel încât nu mai există temei legal pentru repunerea
reclamantului în respectiva funcție de conducere și deci nici pentru a se
dispune suspendarea executării ordinului de încetare a raporturilor de
serviciu.
S-a mai arătat că, urmare a
declarării neconstituționalității și a O.U.G. nr. 105/2009, funcția de director
coordonator adjunct nu mai există, iar actele emise în baza celor două
ordonanțe de urgență, printre care ordinele și contractul de management
referitoare la reclamant au încetat de drept.
Pârâta a invocat și neîndeplinirea
celor două cerințe prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, neregăsindu-se
nici cazul bine justificat și nici prevenirea unei pagube iminente.
Analizând actele și lucrările
dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304
1
C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și
a se dispune modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de suspendare
a executării ca neîntemeiate.
Astfel, instanța de fond a admis în
mod greșit cererea de suspendare a executării, reținând îndeplinirea
condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit textului de lege
susmenționat, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube
iminente, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului
administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Nici din motivarea acțiunii și nici
din înscrisurile aflate la dosar, nu rezultă întrunirea cerințelor necesare
pentru admiterea măsurii provizorii a suspendării executării.
Astfel, funcția publică deținută de
reclamant, de director coordonator adjunct la C.J.P. Vrancea, a fost înființată
prin O.U.G. nr. 37/2009, act normativ declarat neconstituțional prin decizia nr.
1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale. În consecință, încetând
efectele tuturor actelor subsecvente emise în baza ordonanței și ordinul de
numire a reclamantului în funcția de conducere susmenționată este lipsit de
efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție.
De menționat că, pronunțând decizia nr.
410/2010, Curtea Constituțională a reținut că, începând cu data de 28 februarie
2010, continuă să-și producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, în forma
existentă anterior modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009,
act normativ declarat de asemenea, neconstituțional.
În raport de modificările legislative
intervenite, întrucât funcția deținută de reclamant s-a desființat, se constată
că nu este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat pentru a se
putea dispune suspendarea executării ordinului contestat.
De asemenea, nici cea de-a doua
cerință nu este îndeplinită, nefiind demonstrată nici iminența producerii unei
pagube pentru reclamant, nici perturbarea gravă a funcționării autorității
publice.
Față de cele expuse mai sus, Curtea
va admite recursul și va modifica sentința, în sensul respingerii cererii de
suspendare a executării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta C.N.P.D.A.S.
împotriva sentinței nr. 18/ F din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată în sensul
că respinge, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării formulată de
reclamantul B.N.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 6 octombrie 2010.