ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1842/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1842/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 539/44/2010, reclamantul G.C.
a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.I. revocarea actului de constatare
înregistrată sub nr. 7/11/2010 emisă la 31 martie 2010 motivat de faptul că
acesta este netemeinic și nelegal.
În motivarea acțiunii
s-a arătat că, la data de 8 ianuarie 2010, în cadrul S.A.N.I. s-a înregistrat
sesizarea nr. 7/II/2010 prin care C.J.P. Vrancea prin directorul său
coordonator a adus la cunoștință situația reclamantului G.C. care din luna mai
2009 și până în prezent exercita funcția de director coordonator al C.J.P.
Vrancea și în aceiași perioadă exercita și funcția de consilier județean în
cadrul C.J. Vrancea, astfel că s-a apreciat că în asemenea situații există o
incompatibilitate în sensul prevederilor O.U.G. nr. 105/2009.
S-a mai susținut că
actul atacat nu îndeplinește condițiile prevăzute imperativ de art. 8 alin. (3)
din Legea nr. 144/2007, art. 3 lit. a) din Legea nr. 677/2001, temeiul de drept
fiind incomplet, lipsind obiecțiunile și explicațiile persoanei la care se
referă.
Totodată, a precizat
reclamantul că actul atacat este netemeinic, acesta neaflându-se într-o stare
de incompatibilitate datorită faptului că a deținut simultan funcția de
director coordonator la C.J.P. Vrancea și cea de consilier județean în cadrul C.J.
Vrancea având în vedere prevederile O.U.G. nr. 37/2009, Legii nr. 188/1999 și
Legii nr. 53/2003 precum și prevederile Constituției și C.A.D.O.
Prin sentința nr. 153
din 3 iunie 2010, Curtea de Apel Galați a admis acțiunea formulată de
reclamantul G.C., a anulat actul de constatare nr. 7/II/2010 întocmit de A.N.I.
– I.I.
Pentru a pronunța
această soluție, s-au reținut următoarele.
Potrivit prevederilor
art. 9 alin. (3) din Legea nr. 144/2007, actul de constatare trebuie să
cuprindă printre altele, obiecțiile și explicațiile persoanei la care se
referă.
Analizând actul de
constatare nr. 7/II/2010 întocmit de A.N.I., Curtea a constatat că acesta nu
cuprinde aceste mențiuni prevăzute în mod obligatoriu de lege, necesare în
vederea exercitării controlului judiciar, neputându-se verifica în concret
apărările invocate de reclamant la momentul respectiv, în actul de constatare
nefăcându-se nici o precizare cu privire la acest aspect.
În concluzie, Curtea
a apreciat că actul atacat este lovit de nulitate.
Împotriva sentinței
pronunțată de Curtea de Apel Galați a declarat recurs A.N.I.
În motivarea recursului
său întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc.
civ., pârâta A.N.I., a arătat, în esență, următoarele:
- Hotărârea este nelegală
și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Arată recurentul că
reclamantul - intimat a fost înștiințat despre verificările efectuate, în
temeiul art. 5 alin. (8
1
) din Legea nr. 144/2007, înștiințare
primită de reclamant la data de 23 februarie 2010.
Procesul – verbal de
audiere, întocmit de inspecția de integritate consemnează numai starea de fapt în
privința persoanei verificate și anume că a deținut funcția de director
coordonator, nicidecum vreo obiecție a intimatului – reclamant. Aceste obiecțiuni
nu au existat așa încât, actul de constatare nu a avut ce menționa.
Analizând cererea de
recurs, normele legale incidente, prevăzute de art. 304
1
C. proc.
civ., Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
Prin Actul de
constatare nr. 7/11/2010 emis, la data de 31 martie 2010, de către A.N.I. s-a
concluzionat că reclamantul G.C. a încălcat prevederile art. 94 alin. (2) lit. a)
din Legea nr. 161/2003, aflându-se în stare de incompatibilitate începând cu
data de 26 mai 2009 până la data de 2 decembrie 2009, deoarece a deținut
simultan funcția de director coordonator la C.J.P. Vrancea și cea de consilier
județean în cadrul C.J. Vrancea.
Instanța de fond în
mod eronat a apreciat că actul este lovit de nulitate, întrucât nu cuprinde mențiunile
obligatorii privind obiecțiunile reclamantului și apărările concrete ale acestuia
pentru a se putea exercita controlul judiciar .
Potrivit art. 9 alin.
(3) din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.I.
„Actul de constatare trebuie să cuprindă
data și locul
întocmirii, numele, prenumele și calitatea celui care îl întocmește, numele,
prenumele și alte date de identificare a persoanei la care se referă,
obiecțiile și explicațiile acestora, numele, prenumele și calitatea persoanelor
care asistă la constatare sau reprezintă persoana supusă verificării,
obiecțiile și explicațiile acestora, descrierea amănunțită a celor constatate,
precum și măsurile luate, mențiunile prevăzute de lege pentru cazurile
speciale, semnătura celui care face constatarea și a celorlalte persoane
prezente, după caz”.
Rezultă
din textul normativ invocat faptul că se menționează și obiecțiunile și explicațiile
persoanei verificate, însă dacă acestea nu există, în mod firesc acestea nu se menționează
în nota de constatare.
Reclamantul
- intimat nu a pretins că s-ar fi apărat în vreun fel sau a dat explicații care
nu au fost menționate în actul de constatare și nu poate exista în acest sens
un control judiciar.
- Se
reține că potrivit înscrisurilor depuse la dosar precum și propriile declarații
ale reclamantului, așa cum rezultă din procesul – verbal de audiere că acesta a
deținut începând cu data de 26 mai 2009 până la data de 2 decembrie 2009
simultan funcția de director coordonator la C.J.P. Vrancea cât și cea de
consilier județean în cadrul C.J. Vrancea.
Potrivit
art. 94 din Legea nr. 161/2003 (1)„ Calitatea
de
funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție publică
decât cea în care a fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate publică.
(2)
Funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte
activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează:
în
cadrul autorităților sau instituțiilor publice;
- În
ceea ce privește susținerea reclamantului că O.U.G.
nr.
37/2009 a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții
Constituționale
nr.
1629
din 3 decembrie 2009, se apreciază că nu această împrejurare nu este de natură
a modifica „starea de incompatibilitate”, arătată în actul de constatare.
Acest
lucru este cu atât mai evident cu cât Ordinul prin care reclamantului i-a
încetat contractul de management a fost suspendat prin sentința civilă
nr.
244 din 10 noiembrie 2009 până la pronunțarea instanței
de fond în dosarul
nr.
1512/2009
al Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.
Reclamantul
în procesul – verbal de audiere, personal a consemnat că la data de 26 martie 2010,
se afla în concediu medical, situație confirmată de angajatorul C.N.P.A.S.,
care a arătat că raportul de muncă
respectiv
contractul de management al reclamantului se prelungește cu perioada de
concediu medical.
Numirea
reclamantului în calitate de manager s-a făcut
la
data de 26 mai 2008, sub imperiul O.U.G.
nr.
37/2009.
În
ceea ce privește perioada 26 mai 2009 – 6 octombrie 2009, existau prevederile
art.
III
alin. (
9)
din O.U.G.
nr.
37/2009, în sensul că
„persoanelor care ocupă funcții dintre cele prevăzute la
alin.
(3) li se aplică prevederile
art.
70, 71, 79, 94 - 98 și 111 – 114 din Cartea I, titlul IV
din Legea
nr.
161/2003 privind unele
măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice.
Pentru
perioada ulterioară datei de
6
octombrie 2009 până la 2 decembrie 2009 sub imperiul
art.
IV
alin.
(9)
și (2)
din O.U.G.
nr.
105/2009 se prevede:
(9)
Pe perioada executării contractului de management, persoanelor care ocupă
funcții dintre cele prevăzute la
alin.
(3)
li se aplică prevederile
art. 70
,
71, 79,
art.
94 – art. 96 și
art.
111 – art. 114 din Legea
nr.
161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenței în exercitarea demnităților publice”
De
asemenea, în conformitate cu
art.
88
alin. (
1) din Legea
nr.
161/2003, funcția de consilier local sau consilier județean
este incompatibilă între altele cu calitatea de funcționar public sau angajat
cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local sau
județean respectiv și al prefecturii din județul respectiv.
Rezultă
din cele prezentate mai sus că reclamantul în calitate de director coordonator
– manager al C.J.P. Vrancea în perioada 26 mai 2009 până la 2 decembrie 2009, se
afla într-o stare de incompatibilitate deținând și calitatea de consilier
județean
în cadrul C.J. Vrancea, situație expres prevăzută de
art.
94,
alin. (
2)
lit.
a) din Legea
nr.
161/2003.
Concluzionând,
se constată deci că instanța de fond a făcut o greșită aplicare și interpretare
a prevederilor legii, pronunțând o sentință nelegală și netemeinică, care atrage
incidența
art.
304
pct.
9 C. proc. civ., astfel că se va admite recursul, se va
modifica sentința atacată, în sensul că se va respinge acțiunea reclamantului,
ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de A.N.I. împotriva sentinței nr. 153 din 3 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința
atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului G.C. ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 29 martie 2011.