ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 565/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 54 din 3 martie 2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta J.M.D. în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A., având ca obiect anularea deciziei nr. 739 din 18 aprilie 2008, emisă de aceasta. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia amintită s-a dispus de către pârâtă măsura acordării preavizului și de asemenea a eliberării din funcția publică de director al A.P.I.A. Centrul Județean Brăila. Apreciază reclamanta că decizia atacată este lovită de nulitate absolută, întrucât cele dispuse prin aceasta nu au la bază motivele de fapt care să justifice o asemenea măsură.

Mai arată reclamanta că decizia contestată este dată cu încălcarea dispozițiilor prevăzute în art. 61, art. 62 alin. (2) C. muncii. De asemenea a mai susținut reclamanta că pârâta nu a inserat în conținutul deciziei criticate posibilitatea atacării ei în fața instanțelor judecătorești și nici termenul de contestare a acesteia. Prin soluția pronunțată de Curtea de Apel Galați s-au avut în vedere următoarele argumente. Măsura eliberării reclamantei din funcție a fost pe deplin justificată de modificările structurale și funcționale ale instituției în care și-a desfășurat activitatea. Se mai reține că modificările au fost dispuse prin O.U.G. nr. 93/2008 în sensul că centrele județene sun conduse de directori executivi numiți prin decizie a directorului general, aceștia având în același timp și calitatea de ordonatori terțiari de credite pentru fondurile de la bugetul de stat.

Astfel reține Curtea, reclamanta a optat anterior producerii efectelor deciziei contestate pentru ocuparea unui alt post, de execuție, participând la concursul organizat în acest scop. Împotriva sentinței nr. 54 din 3 martie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantă J.M.D. solicitând în principal admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii, cu consecința anulării deciziei nr. 739 din 18 aprilie 2009 emisă de A.P.I.A.

În motivele de recurs se critică soluția instanței de fond sub două aspecte: lipsa motivării și hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii; hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, deoarece decizia atacată trebuia analizată atât sub aspect formal, cât și sub aspectul respectării dispozițiilor legii pe care chiar intimata și-a întemeiat apărarea. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente. Potrivit art. 261 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea instanței de fond trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților.

Acest text a consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., rolul textului fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele superioare. De altfel, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului (vezi cauza Albina împotriva României, cauza Gheorghe împotriva României) subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și arată că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă.

A nu motiva o hotărâre și a nu prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile reclamatei, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei. Un alt argument care atrage casarea sentinței recurate, îl constituie faptul că judecătorul fondului a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 93/2008, act normativ care nu a făcut obiect de dezbatere în cadrul procesului dedus judecății. O.U.G. nr. 93/2008 modifică și completează Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, astfel că dispozițiile legale prevăzute în acest act normativ nu-și găsesc aplicabilitatea în prezenta cauză. Prin urmare motivarea sumară și confuză a prezentei hotărâri judecătorești echivalează cu nemotivarea hotărârii, care trebuie desființată în baza art. 304 pct. 7. De aceea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul declarat, va fi casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de J.M.D. împotriva sentinței nr. 54 din 3 martie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2010.