ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 565/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 54 din 3 martie 2009, Curtea de Apel Galați, secția

contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată

acțiunea formulată de reclamanta J.M.D. în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A.,

având ca obiect anularea deciziei nr. 739 din 18 aprilie 2008, emisă de

aceasta.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia

amintită s-a dispus de către pârâtă măsura acordării

preavizului și de asemenea a eliberării din funcția publică

de director al A.P.I.A. Centrul Județean Brăila.

Apreciază

reclamanta că decizia atacată este lovită de nulitate

absolută, întrucât cele dispuse prin aceasta nu au la bază motivele

de fapt care să justifice o asemenea măsură.

Mai

arată reclamanta că decizia contestată este dată cu

încălcarea dispozițiilor prevăzute în art. 61, art. 62 alin. (2)

C. muncii.

De

asemenea a mai susținut reclamanta că pârâta nu a inserat în

conținutul deciziei criticate posibilitatea atacării ei în fața

instanțelor judecătorești și nici termenul de contestare a

acesteia.

Prin

soluția pronunțată de Curtea de Apel Galați s-au avut în

vedere următoarele argumente.

Măsura

eliberării reclamantei din funcție a fost pe deplin justificată

de modificările structurale și funcționale ale instituției

în care și-a desfășurat activitatea.

Se

mai reține că modificările au fost dispuse prin O.U.G. nr. 93/2008

în sensul că centrele județene sun conduse de directori executivi

numiți prin decizie a directorului general, aceștia având în

același timp și calitatea de ordonatori terțiari de credite

pentru fondurile de la bugetul de stat.

Astfel

reține Curtea, reclamanta a optat anterior producerii efectelor deciziei

contestate pentru ocuparea unui alt post, de execuție, participând la

concursul organizat în acest scop.

Împotriva

sentinței nr. 54 din 3 martie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs

reclamantă J.M.D. solicitând în principal admiterea recursului, casarea

sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe, iar în subsidiar admiterea recursului,

modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii, cu

consecința anulării deciziei nr. 739 din 18 aprilie 2009 emisă

de A.P.I.A.

În

motivele de recurs se critică soluția instanței de fond sub

două aspecte: lipsa motivării și hotărârea cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii; hotărârea

pronunțată este nelegală și netemeinică, deoarece

decizia atacată trebuia analizată atât sub aspect formal, cât și

sub aspectul respectării dispozițiilor legii pe care chiar intimata

și-a întemeiat apărarea.

După

examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în

cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele

considerente.

Potrivit art. 261 alin. (1) C.

proc. civ., hotărârea instanței de fond trebuie să

cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate

susținerile părților.

Acest text a consacrat principiul

potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar

nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art. 304

pct. 7 C. proc. civ., rolul textului fiind acela de a se asigura o bună

administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul

judiciar de către instanțele superioare.

De altfel, chiar Curtea Europeană a

Drepturilor Omului (vezi cauza Albina împotriva României, cauza Gheorghe

împotriva României) subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri

îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și arată că dreptul la un proces echitabil nu

poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților

sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația

de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și

elementelor de probă.

A nu motiva o hotărâre și a nu

prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile

reclamatei, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.

Un alt argument care atrage casarea

sentinței recurate, îl constituie faptul că judecătorul fondului

a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 93/2008, act normativ care nu a

făcut obiect de dezbatere în cadrul procesului dedus judecății.

O.U.G. nr. 93/2008 modifică și

completează Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul

sănătății, astfel că dispozițiile legale

prevăzute în acest act normativ nu-și găsesc aplicabilitatea în

prezenta cauză.

Prin

urmare motivarea sumară și confuză a prezentei hotărâri

judecătorești echivalează cu nemotivarea hotărârii, care

trebuie desființată în baza art. 304 pct. 7.

De aceea, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ., raportat la

art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul declarat, va fi

casată sentința atacată și trimisă cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de J.M.D.

împotriva sentinței nr. 54 din 3 martie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 4 februarie 2010.