ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1170/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 135 din 26 mai

2008, Curtea de Apel Ploiești a admis în parte acțiunea completată și precizată

formulată de reclamantul C.D. în contradictoriu cu pârâta G.N.M.; a anulat

decizia nr. 13 din 14 ianuarie 2008 și decizia nr. 202 din 16 ianuarie 2008

emise de Comisarul General al G.N.M.; a repus pe reclamant în funcția publică

de conducere de comisar-șef al Comisariatului Județean Dâmbovița; a respins

cererea de suspendare a executării deciziilor nr. 13/2008 și 2002/2008 emise de

Comisarul General al G.N.M., ca neîntemeiată și a luat act că reclamantul nu a

solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut în esență că, prin decizia nr. 223 din 15 august 2003,

reclamantul a fost reîncadrat în funcția publică de comisar-șef clasa I gradul

S în cadrul Comisariatului Județean Dâmbovița, atribuțiile sale fiind cele

stabilite prin fișa postului din 3 octombrie 2005 și cea suplimentară din 14

mai 2007, la momentul reîncadrării în această funcție G.N.M. era organizată și

funcționa conform H.G. nr. 297/2003, modificată prin H.G. nr. 761/ 2003.

La data de 14

ianuarie 2008, Comisarul general al G.N.M., a cărei organizare și funcționare

este reglementată prin H.G. nr. 1224/2007, emite

decizia nr. 13 din 14 ianuarie 2008, prin care C.D. este eliberat din

funcția publică

de conducere de comisar-șef din cadrul Comisariatului

Județean Dâmbovița, cu respectarea dreptului de preaviz de 30 de zile

calendaristice, temeiul de drept al măsurii fiind art. 99 alin. (1) lit. b),

alin. (3) și (5) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul

funcționarilor publici, iar prin adresa nr. 207

din 14 ianuarie 2008 s-a comunicat reclamantului

lista funcțiilor

publice vacante, solicitându-i-se să opteze pentru unul din aceste posturi.

Potrivit

deciziei nr. 202 din 16 ianuarie 2008, emise de Comisarul general al G.N.M.,

reclamantul coordonează activitatea Comisariatului Județean Dâmbovița până la

ocuparea prin concurs a funcției publice specifice de conducere vacante de

comisar-șef, iar prin decizia nr. 689 din 25 ianuarie 2008 a aceluiași emitent C.D.

a fost numit în funcția publică specifică de execuție de comisar clasa I, grad

profesional superior, treapta I de salarizare la același comisariat județean,

stabilindu-se și drepturile salariale de care beneficiază, ulterior fiind numit

temporar în funcția de comisar-șef al Comisariatului Județean Dâmbovița până la

ocuparea postului prin concurs, conform deciziei nr. 962 din 28 februarie 2008.

Toate aceste

decizii au fost emise de Comisarul general al G.N.M întrucât prin H.G. nr. 1224/2007

au fost desființate comisariatele regionale de medii și, totodată, posturile de

comisar-șef, iar temeiul eliberării din funcției a lui C.D., prevăzut în

decizia nr. 13/2008 este art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (3) și (5) din

Legea nr. 188/1999, republicată, privind Statutul funcționarilor publici.

Întrucât prin

emiterea celor 2 decizii reclamantul a fost vătămat în drepturile sale, Curtea

constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 8 și art. 18 din Legea

contenciosului administrativ, cu modificările ulterioare, urmând să anulez cele

2 decizii, cu consecința repunerii lui C.D. în funcția publică d conducere de

comisar-șef al Comisariatului Județean Dâmbovița.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării deciziilor nr. 13/2008

și nr. 202/2008 emise de Comisarul general al G.N.M., se reține că potrivit

art. 14 din legea contenciosului administrativ, o persoană vătămată poate să

ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunțarea asupra fondului, admisibilitatea

unei astfel de cereri fiind condiționată de dovedirea a două cerințe, respectiv

cazuri bine justificate și prevenirea unei pagube iminente, ce sunt definite

prin art. 2 lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs pârâta G.N.M., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că decizia a cărei anulare se solicită, a fost emisă în

temeiul legii, ca urmare a aprobării H.G. nr. 1224/2007 pentru organizarea și

funcționarea G.N.M., care abrogă H.G. nr. 440/2005.

Astfel, H.G.

nr. 1224/2007 reglementează noua structură organizatorică a G.N.M.,

Comisariatele regionale și Comisariatele județene din subordinea celor

regionale organizate ca servicii au fost desființate.

Comisariatul

județean Dîmbovița, în noua structură, are personalitate juridică, condus de un

Comisar Șef, asimilat Directorului executiv, ordonator terțiar de credite,

entitate superioară Comisariatului județean Dîmbovița, serviciu în cadrul

Comisariatului regional, în vechea structură, desființată.

În noua funcție

de conducere, Comisarul Șef are cu totul alte atribuții față de cele avute prin

legea veche, când funcția de Comisar Șef era asimilată cu cea de Șef de

serviciu.

Prin urmare,

dacă reclamantul ar fi fost numit în noua funcție, total diferită și în același

timp superioară celei vechi, acest lucru ar fi fost echivalentul unei promovări

prin numire într-o funcție publică superioară, fapt care este în mod expres

interzis de lege. Promovarea într-o funcție publică superioară nefiind posibilă

decât prin participarea la un concurs pentru ocuparea funcției respective.

Examinând

cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum

și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin O.U.G. nr.

107 din 10 octombrie 2007 s-a modificat art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 17/2005

pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administrației publice

centrale.

O.U.G. nr. 107/2007 a desființat comisariatele

regionale, astfel

încât G.N.M. trebuia să funcționeze la nivel central prin Comisariatul

General și avea în subordine 41 de comisariate județene, Comisariatul

municipiului București și Rezervația Biosferei Delta Dunării.

O.U.G. nr. 107

din 10 octombrie 2007 a fost respinsă prin Legea nr. 235 din 31 octombrie 2008,

publicată în M.Of. nr. 747 din 5 noiembrie 2008.

Prin legea de

respingere a ordonanței de urgență nu au fost respectate prevederile art. 115

alin. (8) din Constituția României, conform cărora „prin legea de aprobare sau

de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire

la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței”.

În speță, se

pune probleme efectelor produse de Legea nr. 235/2008 prin care a fost respinsă

ordonanța de urgență.

În prezent,

H.G. nr. 1224/2007 emisă în baza O.U.G. nr. 107/2007 nu mai poate produce

efecte juridice.

La rândul lor,

deciziile emise în baza H.G. nr. 1224/2007 nu mai au suport legal.

Conform art. 4

alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele

de tehnică legislativă, un act normativ nu mai poate produce efecte

juridice,

după abrogarea actului normativ superior în baza căruia a fost emis.

În

cauza de față O.U.G. nr. 107/2007 nu a fost abrogată, însă

a fost respinsă în Parlament. Efectele respingerii

unei ordonanțe de

urgentă sunt identice cu cele ale abrogării actului

normativ.

În

prezent, este în vigoare O.U.G. nr. 17/2005 care organizează G.N.M. în

Comisariate Regionale și Comisariate Județene, astfel încât nu se mai justifică

emiterea

deciziei nr. 24 din 14 ianuarie

2008 prin care intimatul-reclamant a

fost eliberat din funcția de

Comisar șef.

Este adevărat că regula în

vederea anulării unui act administrativ individual este aceea a analizării

motivului de anulare în momentul emiterii actului.

Nu pot fi ignorate însă nici cauzele intervenite după emiterea

actului administrativ, în

timpul cât acesta este în vigoare.

În ipoteza în care actul

administrativ normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ

individual nu mai este în vigoare este firesc ca și acest din urmă act să fie

anulat.

Aceasta este și

opinia doctrinei, a se vedea de exemplu: Antonie Iorgovan, „Tratat de drept

administrativ”, vol.

II

ed.4, pag. 82- 83; Curierul juridic nr. 11/2008, pag. 38-44.

Mai mult,

conform prevederilor art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de

tehnică legislativă, în cazul abrogării unei dispoziții sau a unui act normativ

se repune în vigoare actul normativ inițial, dacă este vorba de o ordonanță de

Guvern care a fost respinsă prin lege de către Parlament.

Prin O.U.G.

nr.107/2007 s-a prevăzut modificarea alin. (1) al art. 2 din O.U.G. nr. 17/2005,

iar conform art. 59 din Legea nr. 24/2000 modificarea unui act normativ este

admisă dacă nu se

afectează concepția

generală ori caracterul unitar al acestui act sau

dacă nu privește

întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în cauză; în caz contrar actul

se înlocuiește cu o nouă reglementare, urmând să fie în întregime abrogat.

Se poate observa astfel că O.U.G. nr. 107/2007 nu a respectat

normele de tehnică

legislativă, deoarece a modificat cea mai mare

parte a reglementării referitoare la organizarea G.N.M.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de G.N.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de G.N.M.

împotriva sentinței civile nr. 135 din 26 mai 2008 a Curții de Apel Pitești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

martie 2009.