ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4368/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond a) Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la 12 noiembrie 2009 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., suspendarea ordinului nr. 985 din 22 mai 2009 emis de pârâtă, prin care a fost eliberat din funcția publică de conducere de director executiv adjunct al D.G.F.P. Dâmbovița. În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că există un caz bine justificat, în sensul prevederilor art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ordinul atacat fiind întemeiat pe O.U.G.

nr. 37/2009, declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din octombrie 2009 a Curții Constituționale, în acest context ilegalitatea actului administrativ atacat, act emis în baza O.U.G. nr. 37/2009, fiind extremă și incontestabilă. Reclamantul mai arătat că iminența unei pagube este ilustrată de afectarea iremediabilă a carierei sale profesionale și pierderile pecuniare provocate de ordinul atacat. Totodată, reclamantul a arătat că a efectuat plângerea prealabilă în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. În drept reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. b) Întâmpinarea depusă în cauză La 11 decembrie 2009 pârâta A.N.A.F.

a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată. A arătat pârâta că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute expres de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv cazul bine justificat și existența iminenței unei pagube. În ceea ce privește prima condiție, respectiv cazul bine justificat, reclamantul își motivează îndeplinirea acesteia pe faptul că ordinul atacat se întemeiază pe o ordonanță de urgență a guvernului declarată neconstituțională. Motivele invocate de reclamant pentru a dovedi cazul bine justificat sunt eronate, atâta vreme cât O.U.G. nr. 37/2009 era în vigoare la data emiterii Ordinului Președintelui A.N.A.F.

nr. 985 din 22 mai 2009, deci legală și aplicabilă. Până la anularea de către o instanță judecătorească, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate. În caz contrar, s-ar anticipa soluția ce va fi dată pe fondul cauzei, ajungându-se propriu-zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004. A mai arătat pârâta că reclamantul nu este în situația producerii unei pagube iminente, Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 985/2009 nereflectând altceva decât opțiunea reclamantului pentru ocuparea funcției de șef serviciu-consilier clasa I superior treapta I în cadrul Serviciului colectare și executare silită persoane juridice la A.F.P. Târgoviște, ca urmare a desființării funcției publice de conducere de director executiv adjunct – Activitatea de inspecție fiscală din cadrul D.G.F.P.

Dâmbovița. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 15 din 22 ianuarie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantului și a suspendat executarea Ordinului nr. 985 din 22 mai 2009 emis de pârâta A.N.A.F. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de anulare a acestui ordin, cerere ce constituia obiectul cauzei nr. 1028/42/2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a apreciat că, față de considerentele Deciziei nr. 1257 din octombrie 2009 a Curții Constituționale prin care a fost declarată neconstituțională O.U.G.

nr. 37/2009, există împrejurări de natură sa creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, acest lucru constituind așadar un caz bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește paguba iminentă, curtea a reținut că executarea ordinului, prin care este eliberat reclamantul din funcția publică de conducere, este de natură să producă acesteia un prejudiciul material viitor și previzibil, prin lipsirea sa de drepturile de care acesta ar beneficia în virtutea funcției de conducere în care a fost numit și din care s-a dispus eliberarea sa. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta A.N.A.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și s-a considerat că, în mod greșit, instanța de fond a reținut îndeplinirea celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Referitor la cazul bine justificat, s-a apreciat că susținerile intimatului-reclamant privind motivele de nulitate și nelegalitate a ordinului nr. 985 din 22 mai 2009 nu pot fi primite sub pretextul că se tinde la înfățișarea cazului bine justificat pentru că prezenta cauză nu are ca obiect stabilirea legalității actului administrativ, iar până la anularea de către o instanță judecătorească, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate. Mai mult, au fost invocate prevederile art. 147 alin. (4) din Constituția României în temeiul cărora, de la data publicării Deciziilor Curții Constituționale în M. Of. al României, acestea sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, iar eliberarea din funcție a reclamantului s-a făcut atunci când prevederile O.U.G.

nr. 37/2009 erau în vigoare și constituționale. În ceea ce privește cea de-a doua condiție, respectiv cea a pagubei iminente, s-a solicitat să se constate că intimatul-reclamant nici nu face dovada pricinuirii unei pagube materiale pentru că ordinul atacat reflectă opțiunea intimatului-reclamant pentru ocuparea funcției de șef serviciu la A.F.P. Târgoviște. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Obiectul cererii aflate pe rolul instanței de fond l-a constituit suspendarea Ordinului nr. 985 din 22 mai 2009 emis de A.N.A.F. prin care reclamantul P.G.

a fost eliberat din funcția publică de director executiv adjunct al D.G.F.P. Dâmbovița. În fața instanței de recurs chiar recurenta a arătat că cererea ce a avut ca obiect anularea Ordinului nr. 985 din 22 mai 2009 al A.N.A.F. a fost soluționată prin sentința civilă nr. 280 din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin decizia nr. 2901 din 02 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Având în vedere că în prezenta cauză se solicită suspendarea executării unui ordin până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare și cum această acțiune a fost soluționată irevocabil, recurenta nu mai are intere în soluționarea prezentului recurs.

Interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a acțiunii civile fiind tocmai folosul practic pe care-l urmărește cel care promovează acțiunea. Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii și ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac. În măsura în care promovarea unei căi de atac nu mai prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes. Cum în speță, așa cum am arătat, nu mai există un interes pentru că acțiunea în anulare a fost soluționată irevocabil, recursul declarat va fi respins ca lipsit de interes. Fiind soluționat prin constatarea lipsei de interes nu vor mai fi analizate motivele de recurs invocate.

În baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 15 din 22 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2010.