ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4368/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare

în judecată

Prin cererea înregistrată

la 12 noiembrie 2009 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul P.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

A.N.A.F., suspendarea ordinului nr. 985 din 22 mai 2009 emis de pârâtă, prin care

a fost eliberat din funcția publică de conducere de director executiv adjunct al

D.G.F.P. Dâmbovița.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a arătat că există un caz bine justificat, în sensul prevederilor

art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ordinul atacat

fiind întemeiat pe O.U.G. nr. 37/2009, declarată neconstituțională prin Decizia

nr. 1257 din octombrie 2009 a Curții Constituționale, în acest context ilegalitatea

actului administrativ atacat, act emis în baza O.U.G. nr. 37/2009, fiind extremă

și incontestabilă.

Reclamantul mai arătat

că iminența unei pagube este ilustrată de afectarea iremediabilă a carierei sale

profesionale și pierderile pecuniare provocate de ordinul atacat. Totodată, reclamantul

a arătat că a efectuat plângerea prealabilă în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ.

În drept reclamantul și-a

întemeiat cererea pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ.

b) Întâmpinarea depusă

în cauză

La 11 decembrie 2009 pârâta

A.N.A.F. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii formulate de

reclamant ca neîntemeiată.

A arătat pârâta că reclamantul

nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute expres

de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv

cazul bine justificat și existența iminenței unei pagube.

În ceea ce privește prima

condiție, respectiv cazul bine justificat, reclamantul își motivează îndeplinirea

acesteia pe faptul că ordinul atacat se întemeiază pe o ordonanță de urgență a guvernului

declarată neconstituțională. Motivele invocate de reclamant pentru a dovedi cazul

bine justificat sunt eronate, atâta vreme cât O.U.G. nr. 37/2009 era în vigoare

la data emiterii Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 985 din 22 mai 2009, deci

legală și aplicabilă. Până la anularea de către o instanță judecătorească, actul

administrativ se bucură de prezumția de legalitate. În caz contrar, s-ar anticipa

soluția ce va fi dată pe fondul cauzei, ajungându-se propriu-zis la o prejudecare

a fondului, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

A mai arătat pârâta că

reclamantul nu este în situația producerii unei pagube iminente, Ordinul Președintelui

A.N.A.F. nr. 985/2009 nereflectând altceva decât opțiunea reclamantului pentru ocuparea

funcției de șef serviciu-consilier clasa I superior treapta I în cadrul Serviciului

colectare și executare silită persoane juridice la A.F.P. Târgoviște, ca urmare

a desființării funcției publice de conducere de director executiv adjunct – Activitatea

de inspecție fiscală din cadrul D.G.F.P. Dâmbovița.

fond

Prin sentința civilă

nr. 15 din 22 ianuarie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantului și a suspendat executarea

Ordinului nr. 985 din 22 mai 2009 emis de pârâta A.N.A.F. până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a cererii de anulare a acestui ordin, cerere ce constituia obiectul

cauzei nr. 1028/42/2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea a apreciat că, față de considerentele Deciziei nr. 1257 din octombrie

2009 a Curții Constituționale prin care a fost declarată neconstituțională O.U.G.

nr. 37/2009, există împrejurări de natură sa creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ, acest lucru constituind așadar un caz bine justificat,

în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește paguba

iminentă, curtea a reținut că executarea ordinului, prin care este eliberat reclamantul

din funcția publică de conducere, este de natură să producă acesteia un prejudiciul

material viitor și previzibil, prin lipsirea sa de drepturile de care acesta ar

beneficia în virtutea funcției de conducere în care a fost numit și din care s-a

dispus eliberarea sa.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs pârâta A.N.A.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

și s-a considerat că, în mod greșit, instanța de fond a reținut îndeplinirea celor

două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Referitor la cazul bine

justificat, s-a apreciat că susținerile intimatului-reclamant privind motivele de

nulitate și nelegalitate a ordinului nr. 985 din 22 mai 2009 nu pot fi primite sub

pretextul că se tinde la înfățișarea cazului bine justificat pentru că prezenta

cauză nu are ca obiect stabilirea legalității actului administrativ, iar până la

anularea de către o instanță judecătorească, actul administrativ se bucură de prezumția

de legalitate.

Mai mult, au fost invocate

prevederile art. 147 alin. (4) din Constituția României în temeiul cărora, de la

data publicării Deciziilor Curții Constituționale în M. Of. al României, acestea

sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, iar eliberarea din funcție

a reclamantului s-a făcut atunci când prevederile O.U.G. nr. 37/2009 erau în vigoare

și constituționale.

În ceea ce privește cea

de-a doua condiție, respectiv cea a pagubei iminente, s-a solicitat să se constate

că intimatul-reclamant nici nu face dovada pricinuirii unei pagube materiale pentru

că ordinul atacat reflectă opțiunea intimatului-reclamant pentru ocuparea funcției

de șef serviciu la A.F.P. Târgoviște.

recurs

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii aflate

pe rolul instanței de fond l-a constituit suspendarea Ordinului nr. 985 din 22

mai 2009 emis de A.N.A.F. prin care reclamantul P.G. a fost eliberat din funcția

publică de director executiv adjunct al D.G.F.P. Dâmbovița.

În fața instanței de recurs

chiar recurenta a arătat că cererea ce a avut ca obiect anularea Ordinului nr.

985 din 22 mai 2009 al A.N.A.F. a fost soluționată prin sentința civilă nr. 280

din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, irevocabilă prin decizia nr. 2901 din 02 iunie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Având în vedere că în

prezenta cauză se solicită suspendarea executării unui ordin până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare și cum această acțiune a fost soluționată

irevocabil, recurenta nu mai are intere în soluționarea prezentului recurs.

Interesul reprezintă o

condiție generală de exercitare a acțiunii civile fiind tocmai folosul practic pe

care-l urmărește cel care promovează acțiunea.

Condiția interesului se

verifică nu numai la introducerea cererii și ea trebuie îndeplinită pe toată durata

procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea

unei căi de atac nu mai prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea,

acea formă procedurală este lipsită de interes.

Cum în speță, așa cum

am arătat, nu mai există un interes pentru că acțiunea în anulare a fost soluționată

irevocabil, recursul declarat va fi respins ca lipsit de interes.

Fiind soluționat prin

constatarea lipsei de interes nu vor mai fi analizate motivele de recurs invocate.

În baza art. 312 C. proc.

civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins

ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 15 din 22 ianuarie 2010 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de

interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2010.