ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3719/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială, și de contencios administrativ, reclamantul T.M., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A., a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 70.120/2009 emis de A.N.S.V.S.A. București prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția pe care o ocupa în cadrul D.S.V.S.A. Prahova, respectiv aceea de director coordonator adjunct (sanitar veterinar). S-a mai solicitat suspendarea aplicabilității aceluiași ordin și în ceea ce privește încetarea contractului de management nr. 130 din 25 mai 2009, încheiat între reclamant și A.N.S.V.S.A., suspendarea aducerii la îndeplinire de către D.J.R.U.

din cadrul A.N.S.V.S.A. București și de către D.S.V.S.A. Prahova a Ordinului nr. 70.120/2009 și menținerea efectelor produse de Ordinul nr. 69.849/2009 și de contractul de management nr. 130 din 25 mai 2009, până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile privind anularea pe calea acțiunii în justiție a tuturor efectelor produse de Ordinul nr. 70.120/2009, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, la data de 19 mai 2009, a participat la un concurs pentru ocuparea postului de director coordonator adjunct (sanitar-veterinar) la D.S.V.S.A. Prahova și în urma analizării proiectului de management și a răspunsurilor date, a fost declarat admis. Astfel, s-a emis Ordinul nr. 69.849/2009 de către pârâta A.N.S.V.S.A.

București, în baza căruia s-a încheiat pe o perioadă de 4 ani contractul de management nr. 130 din 25 mai 2009 și în baza celor două acte a devenit, pe o perioadă de 4 ani, director coordonator adjunct la D.S.V.S.A. Prahova. Reclamantul a susținut că Ordinul nr. 70.120/2009 al președintelui A.N.S.V.S.A. București, este nelegal considerând că măsurile luate sunt de natură politică, încălcându-se art. 41 alin. (1), potrivit căruia dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. S-au mai încălcat și dispozițiile art. 5 alin. (2) C. muncii, care statuează cu rang de principiu, principiul nediscriminării, în sensul că orice discriminare, directă sau indirectă, față de un salariat, bazată inclusiv pe criterii de apartenență politică sau activitate sindicală este interzisă.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta A.N.S.V.S.A. a invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 70120/2009 pentru neîndeplinirea procedurii plângerii prealabile conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Prin sentința nr. 246 din 30 noiembrie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității cererii și a admis în parte acțiunea reclamantului T.M., în sensul suspendării executării Ordinului nr. 70120/2009 emis de A.N.S.V.S.A. București până la soluționarea irevocabilă pe fond a cauzei. Prin aceeași hotărâre a fost respins capătul de cerere privind menținerea efectelor produse de Ordinul nr. 69849/2009 a A.N.S.V.S.A.

București. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, a reținut, astfel cum reiese din considerentele sentinței, următoarele: În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâtă, instanța a constatat că potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 din aceeași lege, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său printr-un act normativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia. Arată instanța că, în cazul de față, reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva ordinului respectiv în termen de 30 de zile de la comunicarea sa, respectiv la 28 noiembrie 2009, actul administrativ fiind emis în data de 2 noiembrie 2009. Pe de altă parte, procedura suspendării reprezintă o măsură provizorie până la soluționarea irevocabilă pe fond a cauzei.

Ca atare, reclamantul a făcut dovada că s-a adresat cu plângere prealabilă A.N.S.V., care a respins-o ca atare. În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a constatat că p rin Ordinul 69849/2009 al aceleiași autorități, cu data de 25 mai 2009, aceeași persoană a fost angajată pe o perioadă determinată de maxim 4 ani pe funcția respectivă, încheindu-se contractul de management nr. 130 din 25 mai 2009. Potrivit art. 11 alin. (1) lit. b) din acest act, contractul încetează la inițiativa președintelui A.N.S.V.S.A., în cazul evaluării directorului ca necorespunzător. S-a constatat că reclamantul este medic veterinar primar și că are suficientă experiență în activitatea de conducere și în calitate de medic veterinar.

Concluzionează instanța arătând că în atare situație, având în vedere perioada scurtă de la încadrarea în funcție și până la eliberarea acesteia, precum și experiența sa managerială se creează o îndoială asupra legalității ordinului în discuție, situație ce se va clarifica odată cu judecarea fondului. Cu privire la paguba iminentă, prin eliberarea sa din funcție, pe baza calificativului „necorespunzător”, se pune semnul de întrebare cu privire la competența profesională a reclamantului și la o eventuală reîncadrare într-o altă unitate. 2. Motivele de recurs înfățișate de pârâta - recurentă A.N.S.V.S.A. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a promovat recurs pârâta A.N.S.V.S.A. Prin motivele de recurs dezvoltate, autoritatea recurentă, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

și solicitând modificarea numai în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii și a cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 70120/2009, a susținut în esență următoarele: - în mod eronat prima instanță a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare invocată de autoritatea recurentă, în condițiile în care procedura prealabilă nu a fost realizată, astfel cum se prevede în cuprinsul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată, argumentul instanței de fond în sensul că reclamantul a adresat plângerea prealabilă la data de 28 noiembrie 2009, fiind irelevant câtă vreme aceasta s-a realizat ulterior datei la care s-a solicitat suspendarea executării actului administrativ atacat; - persoana vătămată nu se poate adresa mai întâi instanței de contencios administrativ cu solicitarea de suspendare a unui act administrativ în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și numai după aceea să formuleze plângere prealabilă, cum în mod neîntemeiat a reținut instanța de fond; - pe fondul cererii soluția instanței de fond este și lipsită de temei legal întrucât s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 70120/2009 emis de A.N.S.V.S.A.

până la soluționarea irevocabilă a cauzei, contrar textului de lege ce stipulează posibilitatea adoptării unei astfel de măsuri numai până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare; - în mod eronat prima instanță a reținut îndeplinirea și a celorlalte condiții impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată, respectiv a cazului bine justificat și a pagubei iminente, câtă vreme, în sensul prevăzut de lege nici una dintre cerințe nu a fost dovedită; - ordinul a cărui suspendare s-a dispus a fost emis cu respectarea întocmai a dispozițiilor legii astfel că aspectele sumare reținute de instanța de fond nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat, după cum nici condiția pagubei iminente nu a fost îndeplinită.

3. Considerentele și soluția instanței de recurs Recursul este fondat. Înalta Curte, examinând sentința atacată în raport de prevederile legale incidente, față de probele administrate și prin prisma criticilor recurentei - pârâte, reține că este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitor la greșita aplicare a legii, astfel că în temeiul art. 312 C. proc. civ., se impune admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a cererii de suspendare formulată de reclamantul T.M., în considerarea celor în continuare arătate. Prin Ordinul nr. 70120/2009 emis de Președintele A.N.S.V.S.A. s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția de director coordonator adjunct al D.S.V.S.A.

Prahova, începând cu data de 2 octombrie 2009, cu aceeași dată fiind încetat și contractul de management nr. 130 din 25 mai 2009 încheiat cu aceeași autoritate. Măsura dispusă s-a întemeiat pe îndeplinirea necorespunzătoare de către reclamant a obligațiilor prevăzute de lege și urmare a evaluării profesionale, cu calificativul nesatisfăcător, ceea ce potrivit art. 11 din contractul de management atrăgea posibilitatea încetării contractului, respectiv eliberarea angajatului din funcția deținută. Reclamantul intimat și-a întemeiat cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 70120/2009, înregistrată la data de 3 noiembrie 2009 pe rolul Curții de Apel Ploiești, pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată reglementează un caz de suspendare a executării actului administrativ, la cerere, dispusă de instanța de judecată, pe parcursul etapei procedurii prealabile administrative. Textul de lege arătat prevede expres că suspendarea executării actului administrativ unilateral, cum este și cazul Ordinului nr. 70120/2009, poate fi dispusă numai în ipoteza îndeplinirii cumulative a condițiilor stipulate, respectiv cazul bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente, cărora li se adaugă și o condiție de ordin procedural și anume aceea ca reclamantul să facă dovada declanșării prealabile a procedurii administrative.

Această condiție rezultă din interpretarea prevederii cuprinse în textul de lege arătat, potrivit cu care, persoana vătămată, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Raportat la cele învederate, Înalta Curte reține că sunt întemeiate criticile pârâtei recurente în sensul că reclamantul - intimat, contrar celor arătate de prima instanță, nu a îndeplinit această cerință legală. Sesizarea autorității emitente, la data de data de 28 noiembrie 2010, ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată, la 2 noiembrie 2010 nu satisface exigența textului de lege arătat.

Așa fiind, cerința imperativă, de ordin procedural, nu poate fi apreciată ca fiind îndeplinită în cauză. În condițiile în care, potrivit textului de lege arătat, cerințele prevăzute se cer a fi îndeplinite cumulativ, Înalta Curte apreciază că și numai acest motiv este suficient pentru a se dispune admiterea recursului și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii de suspendare a reclamantului - intimat, fără a se mai impune cercetarea celorlalte motive de recurs. Nu mai puțin însă, cu titlu subsidiar, Înalta Curte reține, raportat la considerentele hotărârii dar și la probatoriile sumare administrate în cauză că nici cu privire la celelalte două condiții nu au fost prezentate elementele de fapt care să contureze existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

În fine, nu lipsită de relevanță în acest sens este și împrejurarea că printr-o hotărâre definitivă, dar nu și irevocabilă (sentința nr. 53 din 1 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal) depusă cu ocazia judecării recursului, a fost respinsă acțiunea de fond a reclamantului privind anularea Ordinului nr. 70120/2009. Față de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul de față și urmare modificării hotărârii pronunțate de prima instanță se va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamantul - intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.N.S.V.S.A. împotriva sentinței nr. 246 din 30 ianuarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de reclamantul T.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2010.