ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3719/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

1.

Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială, și

de contencios administrativ, reclamantul T.M., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A.,

a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 70.120/2009 emis de A.N.S.V.S.A.

București prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția pe care o ocupa în

cadrul D.S.V.S.A. Prahova, respectiv

aceea

de director coordonator adjunct (sanitar veterinar).

S-a mai solicitat

suspendarea aplicabilității aceluiași ordin și în ceea ce privește încetarea

contractului de management nr. 130 din 25 mai 2009, încheiat între reclamant și

A.N.S.V.S.A., suspendarea aducerii la îndeplinire de către D.J.R.U. din cadrul

A.N.S.V.S.A. București și de către D.S.V.S.A. Prahova a Ordinului nr. 70.120/2009

și menținerea efectelor produse de Ordinul nr. 69.849/2009 și de contractul de

management nr. 130 din 25 mai 2009, până la pronunțarea unei hotărâri

definitive și irevocabile privind anularea pe calea acțiunii în justiție a

tuturor efectelor produse de Ordinul nr. 70.120/2009, cu cheltuieli de

judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că, la data de 19 mai 2009, a participat la un

concurs pentru ocuparea postului de director coordonator adjunct

(sanitar-veterinar) la D.S.V.S.A. Prahova și în urma analizării proiectului de

management și a răspunsurilor date, a fost declarat admis. Astfel, s-a emis

Ordinul nr. 69.849/2009 de către pârâta A.N.S.V.S.A. București, în baza căruia

s-a încheiat pe o perioadă de 4 ani contractul de management nr. 130 din 25 mai

2009 și în baza celor două acte a devenit, pe o perioadă de 4 ani, director

coordonator adjunct la D.S.V.S.A. Prahova.

Reclamantul

a susținut că Ordinul nr. 70.120/2009 al președintelui A.N.S.V.S.A. București,

este nelegal considerând că măsurile luate sunt de natură politică,

încălcându-se art. 41 alin. (1), potrivit căruia dreptul la muncă nu poate fi

îngrădit. S-au mai încălcat și dispozițiile art. 5 alin. (2) C. muncii, care

statuează cu rang de principiu, principiul nediscriminării, în sensul că orice

discriminare, directă sau indirectă, față de un salariat, bazată inclusiv pe criterii

de apartenență politică sau activitate sindicală este interzisă.

Prin

întâmpinarea formulată, pârâta A.N.S.V.S.A. a invocat excepția inadmisibilității

cererii de suspendare a executării

Ordinului nr. 70120/2009 pentru neîndeplinirea

procedurii plângerii

prealabile conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin

sentința nr. 246 din 30 noiembrie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității

cererii și a admis în parte acțiunea reclamantului T.M., în sensul suspendării executării

Ordinului nr. 70120/2009 emis de A.N.S.V.S.A. București până la soluționarea irevocabilă

pe fond a cauzei.

Prin aceeași

hotărâre a fost respins capătul de cerere privind menținerea efectelor produse de

Ordinul nr. 69849/2009 a A.N.S.V.S.A. București.

Pentru a se

pronunța astfel, prima instanță, a reținut, astfel cum reiese din

considerentele sentinței, următoarele:

În ceea ce

privește excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâtă, instanța a

constatat că potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 din aceeași lege, înainte

de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care

se consideră vătămată într-un drept al său printr-un act normativ individual

trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 zile de la

data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Arată

instanța că, în cazul de față, reclamantul a formulat plângere prealabilă

împotriva ordinului respectiv în termen de 30 de zile de la comunicarea sa,

respectiv la 28 noiembrie 2009, actul administrativ fiind emis în data de 2 noiembrie

2009.

Pe de altă

parte, procedura suspendării reprezintă o măsură provizorie până la

soluționarea irevocabilă pe fond a cauzei. Ca atare, reclamantul a făcut dovada

că s-a adresat cu plângere prealabilă A.N.S.V., care a respins-o ca atare.

În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a constatat că p

rin Ordinul 69849/2009 al aceleiași

autorități, cu data de 25 mai 2009, aceeași persoană a fost angajată pe o

perioadă determinată de maxim 4 ani pe funcția

respectivă, încheindu-se contractul de management nr. 130 din 25 mai 2009.

Potrivit art.

11 alin. (1) lit. b) din acest act, contractul încetează la inițiativa

președintelui A.N.S.V.S.A., în cazul evaluării directorului ca necorespunzător.

S-a constatat

că reclamantul este medic veterinar primar și că are suficientă experiență în

activitatea de conducere și în calitate de medic veterinar.

Concluzionează

instanța arătând că în atare situație, având în vedere perioada scurtă de la

încadrarea în funcție și până la eliberarea acesteia, precum și experiența sa

managerială se creează o îndoială asupra legalității ordinului în discuție,

situație ce se va clarifica odată cu judecarea fondului.

Cu privire

la paguba iminentă, prin eliberarea sa din funcție, pe baza calificativului

„necorespunzător”, se pune semnul de întrebare cu privire la competența

profesională a reclamantului și la o eventuală reîncadrare într-o altă unitate.

recurs înfățișate de pârâta - recurentă A.N.S.V.S.A.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a promovat recurs pârâta A.N.S.V.S.A.

Prin motivele de recurs dezvoltate,

autoritatea recurentă, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ. și solicitând modificarea numai în parte a sentinței recurate,

în sensul respingerii și a cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 70120/2009, a susținut în esență următoarele:

- în mod eronat prima instanță a

respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare invocată de autoritatea

recurentă, în condițiile în care procedura prealabilă nu a fost realizată,

astfel cum se prevede în cuprinsul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

republicată, argumentul instanței de fond în sensul că reclamantul a adresat plângerea

prealabilă la data de 28 noiembrie 2009, fiind irelevant câtă vreme aceasta s-a

realizat ulterior datei la care s-a solicitat suspendarea executării actului

administrativ atacat;

- persoana vătămată nu se poate adresa

mai întâi instanței de contencios administrativ cu solicitarea de suspendare a

unui act administrativ în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și

numai după aceea să formuleze plângere prealabilă, cum în mod neîntemeiat a

reținut instanța de fond;

- pe fondul cererii soluția

instanței de fond este și lipsită de temei legal întrucât s-a dispus suspendarea

executării Ordinului nr. 70120/2009 emis de A.N.S.V.S.A. până la soluționarea irevocabilă

a cauzei, contrar textului de lege ce stipulează posibilitatea adoptării unei astfel

de măsuri numai până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare;

- în mod eronat prima instanță a

reținut îndeplinirea și a celorlalte condiții impuse de art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, republicată, respectiv a cazului bine justificat și a

pagubei iminente, câtă vreme, în sensul prevăzut de lege nici una dintre cerințe

nu a fost dovedită;

- ordinul a cărui suspendare s-a

dispus a fost emis cu respectarea întocmai a dispozițiilor legii astfel că

aspectele sumare reținute de instanța de fond nu sunt de natură a crea o

îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat, după cum nici

condiția pagubei iminente nu a fost îndeplinită.

instanței de recurs

Recursul este fondat.

Înalta Curte, examinând sentința atacată

în raport de prevederile legale incidente, față de probele administrate și prin

prisma criticilor recurentei - pârâte, reține că este incident motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitor la greșita aplicare a legii,

astfel că în temeiul art. 312 C. proc. civ., se impune admiterea recursului și

modificarea sentinței atacate în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a cererii

de suspendare formulată de reclamantul T.M., în considerarea celor în

continuare arătate.

Prin Ordinul nr. 70120/2009 emis de Președintele

A.N.S.V.S.A. s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția de director

coordonator adjunct al D.S.V.S.A. Prahova, începând cu data de 2 octombrie 2009,

cu aceeași dată fiind încetat și contractul de management nr. 130 din 25 mai 2009

încheiat cu aceeași autoritate.

Măsura dispusă s-a întemeiat pe

îndeplinirea necorespunzătoare de către reclamant a obligațiilor prevăzute de

lege și urmare a evaluării profesionale, cu calificativul nesatisfăcător, ceea

ce potrivit art. 11 din contractul de management atrăgea posibilitatea încetării

contractului, respectiv eliberarea angajatului din funcția deținută.

Reclamantul intimat și-a întemeiat

cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 70120/2009, înregistrată la

data de 3 noiembrie 2009 pe rolul Curții de Apel Ploiești, pe prevederile art. 14

din Legea nr. 554/2004.

Art. 14 din Legea nr. 554/2004,

republicată reglementează un caz de suspendare a executării actului

administrativ, la cerere, dispusă de instanța de judecată, pe parcursul etapei

procedurii prealabile administrative.

Textul de lege arătat prevede expres

că suspendarea executării actului administrativ unilateral, cum este și cazul

Ordinului nr. 70120/2009, poate fi dispusă numai în ipoteza îndeplinirii cumulative

a condițiilor stipulate, respectiv cazul bine justificat și necesitatea prevenirii

unei pagube iminente, cărora li se adaugă și o condiție de ordin procedural și

anume aceea ca reclamantul să facă dovada declanșării prealabile a procedurii administrative.

Această condiție rezultă din

interpretarea prevederii cuprinse în textul de lege arătat, potrivit cu care,

persoana vătămată, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Raportat la cele învederate, Înalta

Curte reține că sunt întemeiate criticile pârâtei recurente în sensul că reclamantul

- intimat, contrar celor arătate de prima instanță, nu a îndeplinit această cerință

legală.

Sesizarea autorității emitente, la

data de data de 28 noiembrie 2010, ulterior înregistrării cererii de chemare în

judecată, la 2 noiembrie 2010 nu satisface exigența textului de lege arătat.

Așa fiind, cerința imperativă, de ordin

procedural, nu poate fi apreciată ca fiind îndeplinită în cauză.

În condițiile în care, potrivit textului

de lege arătat, cerințele prevăzute se cer a fi îndeplinite cumulativ, Înalta

Curte apreciază că și numai acest motiv este suficient pentru a se dispune admiterea

recursului și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii

acțiunii de suspendare a reclamantului - intimat, fără a se mai impune cercetarea

celorlalte motive de recurs.

Nu mai puțin însă, cu titlu subsidiar,

Înalta Curte reține, raportat la considerentele hotărârii dar și la probatoriile

sumare administrate în cauză că nici cu privire la celelalte două condiții nu au

fost prezentate elementele de fapt care să contureze existența unei îndoieli

puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act

administrativ.

În fine, nu lipsită de relevanță în

acest sens este și împrejurarea că printr-o hotărâre definitivă, dar nu și

irevocabilă (sentința nr. 53 din 1 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal) depusă cu ocazia judecării

recursului, a fost respinsă acțiunea de fond a reclamantului privind anularea Ordinului

nr. 70120/2009.

Față de toate cele mai sus arătate,

în temeiul art. 312 C. proc. civ., cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

se va admite recursul de față și urmare modificării hotărârii pronunțate de prima

instanță se va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamantul

- intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta A.N.S.V.S.A.

împotriva sentinței nr. 246 din 30 ianuarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ.

Modifică în tot sentința atacată în

sensul că respinge, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de reclamantul

T.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 septembrie 2010.