ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3002/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4061 din 20 noiembrie 2009, Curte de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A.

având ca obiect anularea Ordinului nr. 70010 din 24 august 2009. Totodată a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 70010 din 24 august 2009. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: 1. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de autoritatea pârâtă, s-a constatat că aceasta este neîntemeiată, deoarece reclamantul a respectat prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că a îndeplinit procedura prealabilă prin cererea nr. 10959 din 25 august 2009 înregistrată la pârâtă, prin care se solicita anularea ordinului de eliberare din funcția de director coordonator adjunct al D.S.V.S.A. Ilfov. 2. Referitor la cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 70010 din 24 august 2009, instanța de fond a observat că în speță nu sunt îndeplinite cele două condiții cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv „cazul bine justificat” și „paguba iminentă”.

Astfel, în ceea ce privește prima condiție, curtea de apel a constatat că prin semnarea contractului de management reclamantul a fost de acord cu toate clauzele contractuale inserate în acesta, inclusiv cu cele referitoare la condițiile de încetare a contractului de management, care este asimilat contractului individual de muncă. În acest sens, s-a reținut că încetarea contractului de management din inițiativa angajatorului a avut temeiul în prevederile art. 6 pct. A lit. c) din contractul de management, precum și în Nota de control nr. 182 din 24 august 2009 întocmită de Corpul de control al Președintelui, secretar de stat al A.N.S.V.S.A., astfel încât nu există o îndoială serioasă asupra legalității actului contestat.

Cu privire la condiția iminenței producerii unei pagube, s-a constatat că simpla menționare a neîncasării drepturilor salariale aferente funcției deținute nu duce la justificarea iminenței producerii unei pagube, cu atât mai mult cu cât reclamantul exercită în prezent funcția publică de execuție de consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta I de salarizare în cadrul D.S.V.S.A. Ilfov. 3. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că potrivit art. III alin. (12) din O.U.G. nr. 37/2009 funcționarii publici și personalul încadrat în regim contractual în sistemul public, care vor fi numiți în condițiile alin. (4), li se suspendă de drept raporturile de serviciu, respectiv raporturile de muncă avute anterior numirii, pe durata executării contractului de management, iar potrivit art. III alin. (7) din același act normativ, contractul de management este asimilat contractului individual de muncă și conferă titularului vechime în muncă și specialitate.

În acest context legal, instanța de fond a apreciat că solicitările reclamantului întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, nu sunt incidente speței, reclamantul având suspendată de drept calitatea de funcționar public și supunându-se prevederilor Codului muncii. A mai constatat prima instanță că reclamantului i-a fost acordat dreptul de a opta pentru o funcție publică vacantă, i-a fost acordat preaviz, a fost numit în funcția publică pentru care a optat în scris, asigurându-i-se astfel dreptul la salariu și carieră, a promovat evaluarea organizată de pârâtă în vederea noilor posturi de natură contractuală, astfel încât orice susținere a reclamantului în sensul nerespectării prevederilor legale de către pârâtă este neîntemeiată.

Cu privire la motivele de nulitate absolută a Ordinului nr. 70010 din 24 august 2009, Curtea a reținut că astfel cum rezultă din dispozițiile art. 2 alin. (1) din Contractul de management nr. 122 din 25 mai 2009, funcția reclamantului era una de conducere, iar pârâtă în calitate de angajator, putea să procedeze la inserarea clauzei referitoare la perioada de probă, astfel cum aceasta a fost stabilită de legiuitor prin art. 31 alin. (1) C. muncii, pe o perioadă de 90 de zile calendaristice. S-a mai reținut și că prevederile art. 61 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 nu sunt incidente speței, în care se discută despre o funcție contractuală și nici dispozițiile H.G. nr. 611/2008 care se referă la organizarea perioadei de stagiu și evaluarea funcționarilor publici debutanți, în condițiile în care reclamantului i-a fost suspendată de drept calitatea de funcționar public.

S-a mai reținut că la momentul emiterii ordinului atacat, reclamantul se afla în interiorul perioadei de probă prevăzute de art. 4 alin. (2) din Contractul de management, iar în preambulul ordinului atacat s-a menționat nota de control nr. 182 din 24 august 2009 prin care s-a constatat o serie de deficiențe în managementul reclamantului, în calitatea acestuia de director coordonator adjunct al D.S.V.S.A. Ilfov, făcându-se aplicarea art. 31 alin. (4) 1 din Legea nr. 53/2003. Pe acest aspect, a concluzionat prima instanță că și susținerile reclamantului privind neîndeplinirea condițiilor de fond sunt neîntemeiate.

Referitor la critica adusă de reclamant în sensul că nu i s-a transmis un exemplar al Notei de control, instanța de fond a apreciat că pârâta a procedat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor de interes public și secretele de serviciu, nota de control fiind enumerată printre informațiile considerate secret de serviciu în anexa nr. 3 a Ordinului A.N.S.V.S.A. nr. 37 din 22 februarie 2005. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M.G., criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs, s-a arătat în esență: - Instanța de fond a pronunțat soluția prin încălcarea competentei altei instanțe.

Astfel, constatând că raporturile dintre parți sunt de natura contractuală, instanța trebuia să-si decline competenta în favoarea Tribunalului București, la o secție specializată în litigii de muncă. - În mod eronat instanța de fond a constatat inexistența calității recurentului de funcționar public. Nicio dispoziție din O.U.G. nr. 37/2009 nu prevede că pe durata executării contractului de management persoana încadrată pierde calitatea de funcționar public. Funcția de director coordonator adjunct este o funcție publică și nu de natură contractuală. Se arată că numirea recurentului în funcția de director coordonator adjunct sanitar veterinar al D.S.V.S.A. Ilfov a avut loc prin ordin al președintelui A.N.S.V.S.A.

și, respectiv, eliberarea din funcție tot prin ordin al acestuia, ori numirea într-o funcție publică este specifică funcționarului public. Instanța de fond a fost în eroare cu privire la interpretarea prev. art. 3 pct. 7 din O.U.G. nr. 37/2009 conform cărora „contractul de management este asimilat contractului individual de munca și conferă titularului vechimea în munca și în specialitate”. Dispozițiile art. 3 alin. (11) din O.U.G. nr. 37/2009 nu se referă la încetarea raporturilor de serviciu ale persoanelor numite ulterior în funcțiile prevăzute la alin. (3) în conformitate cu prev. alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2009, ci la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă ale persoanelor care ocupau anterior funcțiile prevăzute de alin. (1) ce urmau să fie desființate.

- Arată recurentul că având în vedere calitatea sa indubitabilă de funcționar public, rezultă că raporturile de serviciu cu intimata pârâtă sunt supuse dispozițiilor Legii nr. 188/1999. Ordinul nr. 70010 din 24 august 2009 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția publică de director coordonator adjunct sanitar veterinar al D.S.V.A. Ilfov este netemeinic și nelegal, fiind emis cu nerespectarea condițiilor de fond și de formă. Clauza privind perioada de probă prevăzută la art. 4 alin. (2) din contractul de management nr. 123 din 25 mai 2009 este lovită de nulitate absolută. În ceea ce privește nota de control nr. 182 din 24 august 2009 menționata în preambulul ordinului contestat și prin care au fost constatate o serie de deficiente în managementul recurentului în calitate de director coordonator adjunct sanitar veterinar al D.S.V.A.

Ilfov, acest fapt ar fi putut conduce la încetarea contractului în condițiile prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. b) sau c) din contractul de management, și nu pentru motivul prevăzut de art. 31 alin. (4) din Legea nr. 53/2003. De asemenea, a considerat recurentul că nota nu putea să aibă caracter secret decât pentru terți, nu și pentru părți. Pârâta A.N.S.V.S.A. a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. Analizând cererea de recurs, prin prisma motivelor invocate, a normelor legale incidente în cauză, precum și în conformitate cu art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată. - În ceea ce privește încălcarea competentei altei instanțe se reține că acest motiv este nefondat.

Obiectul contestației îl reprezintă anularea Ordinului nr. 70010 din 24 august 2009 emis de A.N.S.V.S.A. și având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și calificarea ca autoritate publică centrală a emitentului actului administrativ contestat, acțiunea în anularea acestui act administrativ formulată în conformitate cu art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atrage competenta instanței de contencios administrativ. - Referitor la calitatea de funcționar public a recurentului, instanța de fond a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor art. III alin. (12) din O.U.G. nr. 37/2009, în sensul că funcționarilor publici li se suspendă de drept raporturile de serviciu pe durata executării contractului de management, așa cum este situația recurentului reclamant.

Funcția de director coordonator al A.N.S.V.S.A. este o funcție contractuală în conformitate cu art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 37/2009. Așa cum a arătat și intimatul A.N.S.V.S.A., chiar dacă numirea recurentului reclamant s-a făcut printr-un ordin specific funcțiilor publice pentru exercitarea în cazul directorilor executivi a acestei funcții publice, acest ordin este urmat de încheierea unui contract de management. În mod corect, instanța de fond a reținut că în urma reorganizării în conformitate cu O.U.G. nr. 37/2009 au rezultat posturi de natura contractuală, așa cum sunt clasificate posturile de director coordonator adjunct, acestea nu au fost transformate, ci au fost desființate în conformitate cu art. 3 alin. (1) din O.U.G.

nr. 37/2009. - În ceea ce privește normele legale incidente exercitării contractului de management, având în vedere art. III alin. (7) din O.U.G. nr. 37/2009 care prevede asimilarea contractului de management cu contractul individual de muncă, rezultă că funcționarul public (suspendat pe durata exercitării contractului de management) se supune prevederilor Codului Muncii (Legea nr. 53/2000). Motivul de nulitate absolută invocat de recurentul reclamant în ceea ce privește perioada de probă, nu poate fi primit în raport cu disp. art. 31 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, aplicabile situației recurentului cu precizarea că verificarea aptitudinilor profesionale este opozabilă și reclamantului în exercitarea contractului de management.

În acest sens, art. 4 alin. (2) din contractul de management prevede o perioadă de probă conform prevederilor Legii nr. 53/2003. Potrivit art. 31 alin. (4) 1 din Legea nr. 53/2003, contractul individual de munca pe durată sau la sfârșitul perioadei de probă se dispune numai printr-o notificare scrisă. În acest sens se constată că intimata a emis notificarea nr. 8007 din 24 august 2009 prin care a comunicat recurentului că începând cu data de 24 august 2008 îi încetează contractul de management. Nu este fondat nici motivul arătat de recurent privind necomunicarea notei de control, deoarece este menționată ca secret de serviciu, acest document fiind menționat în anexa nr. 3 din Ordinul A.N.S.V.S.A.

nr. 37 din 22 februarie 2005 privind informațiile de interes public și secretele de serviciu. Pentru că recurentul reclamant să pretindă luarea la cunoștință despre nota de control-secret de serviciu, acesta trebuia să facă dovada deținerii autorizației necesare în acest sens. Funcția recurentului reclamant de director coordonator adjunct fiind desființată, acesta optând pentru o funcție publică vacantă-respectiv consilier clasa I, gradul superior, treapta I de salarizare, în cadrul D.S.V.S.A. Ilfov. În raport de cele reținute mai sus, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente motive care să atragă modificarea sau casarea sentinței atacate, astfel că, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.G., împotriva sentinței civile nr. 4061 din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.