ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3002/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3002/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4061

din 20 noiembrie 2009, Curte de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată

excepția inadmisibilității și a respins ca

neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul M.G., în

contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A. având ca obiect anularea Ordinului nr.

70010 din 24 august 2009. Totodată a respins ca neîntemeiată cererea

de suspendare a executării Ordinului nr. 70010 din 24 august 2009.

Pentru a hotărî astfel, instanța

de fond a reținut următoarele:

inadmisibilității acțiunii invocată de autoritatea

pârâtă, s-a constatat că aceasta este neîntemeiată, deoarece

reclamantul a respectat prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în

sensul că a îndeplinit procedura prealabilă prin cererea nr. 10959

din 25 august 2009 înregistrată la pârâtă, prin care se solicita

anularea ordinului de eliberare din funcția de director coordonator

adjunct al D.S.V.S.A. Ilfov.

executării Ordinului nr. 70010 din 24 august 2009, instanța de fond a

observat că în speță nu sunt îndeplinite cele două

condiții cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

respectiv „cazul bine justificat” și „paguba iminentă”. Astfel, în

ceea ce privește prima condiție, curtea de apel a constatat că

prin semnarea contractului de management reclamantul a fost de acord cu toate

clauzele contractuale inserate în acesta, inclusiv cu cele referitoare la condițiile

de încetare a contractului de management, care este asimilat contractului

individual de muncă. În acest sens, s-a reținut că încetarea

contractului de management din inițiativa angajatorului a avut temeiul în

prevederile art. 6 pct. A lit. c) din contractul de management, precum și

în Nota de control nr. 182 din 24 august 2009 întocmită de Corpul de

control al Președintelui, secretar de stat al A.N.S.V.S.A., astfel încât

nu există o îndoială serioasă asupra legalității

actului contestat.

Cu privire la condiția iminenței

producerii unei pagube, s-a constatat că simpla menționare a

neîncasării drepturilor salariale aferente funcției deținute nu

duce la justificarea iminenței producerii unei pagube, cu atât mai mult cu

cât reclamantul exercită în prezent funcția publică de

execuție de consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta I de

salarizare în cadrul D.S.V.S.A. Ilfov.

instanță a reținut că potrivit art. III alin. (12) din

O.U.G. nr. 37/2009 funcționarii publici și personalul încadrat în

regim contractual în sistemul public, care vor fi numiți în

condițiile alin. (4), li se suspendă de drept raporturile de

serviciu, respectiv raporturile de muncă avute anterior numirii, pe durata

executării contractului de management, iar potrivit art. III alin. (7) din

același act normativ, contractul de management este asimilat contractului

individual de muncă și conferă titularului vechime în muncă

și specialitate.

În acest context legal, instanța de

fond a apreciat că solicitările reclamantului întemeiat pe

dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor

publici, nu sunt incidente speței, reclamantul având suspendată de

drept calitatea de funcționar public și supunându-se prevederilor

Codului muncii.

A mai constatat prima instanță

că reclamantului i-a fost acordat dreptul de a opta pentru o funcție

publică vacantă, i-a fost acordat preaviz, a fost numit în

funcția publică pentru care a optat în scris, asigurându-i-se astfel

dreptul la salariu și carieră, a promovat evaluarea organizată

de pârâtă în vederea noilor posturi de natură contractuală,

astfel încât orice susținere a reclamantului în sensul nerespectării

prevederilor legale de către pârâtă este neîntemeiată.

Cu privire la motivele de nulitate

absolută a Ordinului nr. 70010 din 24 august 2009, Curtea a reținut

că astfel cum rezultă din dispozițiile art. 2 alin. (1) din

Contractul de management nr. 122 din 25 mai 2009, funcția reclamantului

era una de conducere, iar pârâtă în calitate de angajator, putea să

procedeze la inserarea clauzei referitoare la perioada de probă, astfel

cum aceasta a fost stabilită de legiuitor prin art. 31 alin. (1) C.

muncii, pe o perioadă de 90 de zile calendaristice. S-a mai reținut

și că prevederile art. 61 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 nu

sunt incidente speței, în care se discută despre o funcție

contractuală și nici dispozițiile H.G. nr. 611/2008 care se

referă la organizarea perioadei de stagiu și evaluarea

funcționarilor publici debutanți, în condițiile în care

reclamantului i-a fost suspendată de drept calitatea de funcționar

public.

S-a mai reținut că la momentul

emiterii ordinului atacat, reclamantul se afla în interiorul perioadei de

probă prevăzute de art. 4 alin. (2) din Contractul de management, iar

în preambulul ordinului atacat s-a menționat nota de control nr. 182 din

24 august 2009 prin care s-a constatat o serie de deficiențe în

managementul reclamantului, în calitatea acestuia de director coordonator

adjunct al D.S.V.S.A. Ilfov, făcându-se aplicarea art. 31 alin. (4)

1

din Legea nr. 53/2003.

Pe acest aspect, a concluzionat prima

instanță că și susținerile reclamantului privind

neîndeplinirea condițiilor de fond sunt neîntemeiate.

Referitor la critica adusă de

reclamant în sensul că nu i s-a transmis un exemplar al Notei de control,

instanța de fond a apreciat că pârâta a procedat în conformitate cu

dispozițiile Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor

de interes public și secretele de serviciu, nota de control fiind

enumerată printre informațiile considerate secret de serviciu în

anexa nr. 3 a Ordinului A.N.S.V.S.A. nr. 37 din 22 februarie 2005.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul M.G., criticând sentința pentru netemeinicie

și nelegalitate în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, s-a

arătat în esență:

- Instanța de fond a

pronunțat soluția prin încălcarea competentei altei

instanțe. Astfel, constatând că raporturile dintre parți sunt de

natura contractuală, instanța trebuia să-si decline competenta

în favoarea Tribunalului București, la o secție specializată în litigii

de muncă.

- În mod eronat instanța de fond a

constatat inexistența calității recurentului de funcționar

public.

Nicio dispoziție din O.U.G. nr. 37/2009

nu prevede că pe durata executării contractului de management

persoana încadrată pierde calitatea de funcționar public.

Funcția de director coordonator adjunct este o funcție publică

și nu de natură contractuală.

Se arată că numirea

recurentului în funcția de director coordonator adjunct sanitar veterinar

al D.S.V.S.A. Ilfov a avut loc prin ordin al președintelui A.N.S.V.S.A. și,

respectiv, eliberarea din funcție tot prin ordin al acestuia, ori numirea

într-o funcție publică este specifică funcționarului

public.

Instanța de fond a fost în eroare cu

privire la interpretarea prev. art. 3 pct. 7 din O.U.G. nr. 37/2009 conform

cărora „contractul de management este asimilat contractului individual de

munca și conferă titularului vechimea în munca și în specialitate”.

Dispozițiile art. 3 alin. (11) din O.U.G.

nr. 37/2009 nu se referă la încetarea raporturilor de serviciu ale

persoanelor numite ulterior în funcțiile prevăzute la alin. (3) în conformitate

cu prev. alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2009, ci la încetarea raporturilor de

serviciu, respectiv a raporturilor de muncă ale persoanelor care ocupau

anterior funcțiile prevăzute de alin. (1) ce urmau să fie

desființate.

- Arată recurentul că

având în vedere calitatea sa indubitabilă de funcționar public, rezultă

că raporturile de serviciu cu intimata pârâtă sunt supuse

dispozițiilor Legii nr. 188/1999. Ordinul nr. 70010 din 24 august 2009

prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția publică de director

coordonator adjunct sanitar veterinar al D.S.V.A. Ilfov este netemeinic și

nelegal, fiind emis cu nerespectarea condițiilor de fond și de

formă.

Clauza privind perioada de

probă prevăzută la art. 4 alin. (2) din contractul de management

nr. 123 din 25 mai 2009 este lovită de nulitate absolută.

În ceea ce privește nota de

control nr. 182 din 24 august 2009 menționata în preambulul ordinului

contestat și prin care au fost constatate o serie de deficiente în managementul

recurentului în calitate de director coordonator adjunct sanitar veterinar al D.S.V.A.

Ilfov, acest fapt ar fi putut conduce la încetarea contractului în condițiile

prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. b) sau c) din contractul de

management, și nu pentru motivul prevăzut de art. 31 alin. (4) din

Legea nr. 53/2003.

De asemenea, a considerat recurentul

că nota nu putea să aibă caracter secret decât pentru

terți, nu și pentru părți.

Pârâta A.N.S.V.S.A. a formulat

întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acestuia ca

nefondat.

Analizând cererea de recurs, prin

prisma motivelor invocate, a normelor legale incidente în cauză, precum

și în conformitate cu art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că aceasta este nefondată.

- În ceea ce privește

încălcarea competentei altei instanțe se reține că acest

motiv este nefondat. Obiectul contestației îl reprezintă anularea

Ordinului nr. 70010 din 24 august 2009 emis de A.N.S.V.S.A. și având în vedere

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și calificarea

ca autoritate publică centrală a emitentului actului administrativ

contestat, acțiunea în anularea acestui act administrativ formulată

în conformitate cu art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atrage competenta

instanței de contencios administrativ.

- Referitor la calitatea de

funcționar public a recurentului, instanța de fond a făcut o

corectă interpretare a dispozițiilor art. III alin. (12) din O.U.G.

nr. 37/2009, în sensul că funcționarilor publici li se suspendă

de drept raporturile de serviciu pe durata executării contractului de

management, așa cum este situația recurentului reclamant.

Funcția de director coordonator al A.N.S.V.S.A. este o funcție

contractuală în conformitate cu art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 37/2009.

Așa cum a arătat și intimatul

A.N.S.V.S.A., chiar dacă numirea recurentului reclamant s-a făcut

printr-un ordin specific funcțiilor publice pentru exercitarea în cazul

directorilor executivi a acestei funcții publice, acest ordin este urmat

de încheierea unui contract de management.

În mod corect, instanța de fond

a reținut că în urma reorganizării în conformitate cu O.U.G. nr.

37/2009 au rezultat posturi de natura contractuală, așa cum sunt

clasificate posturile de director coordonator adjunct, acestea nu au fost

transformate, ci au fost desființate în conformitate cu art. 3 alin. (1)

din O.U.G. nr. 37/2009.

- În ceea ce privește normele

legale incidente exercitării contractului de management, având în vedere

art. III alin. (7) din O.U.G. nr. 37/2009 care prevede asimilarea contractului

de management cu contractul individual de muncă, rezultă că

funcționarul public (suspendat pe durata exercitării contractului de

management) se supune prevederilor Codului Muncii (Legea nr. 53/2000).

Motivul de nulitate absolută

invocat de recurentul reclamant în ceea ce privește perioada de

probă, nu poate fi primit în raport cu disp. art. 31 alin. (1) din Legea

nr. 53/2003, aplicabile situației recurentului cu precizarea că

verificarea aptitudinilor profesionale este opozabilă și reclamantului

în exercitarea contractului de management.

În acest sens, art. 4 alin. (2) din

contractul de management prevede o perioadă de probă conform

prevederilor Legii nr. 53/2003.

Potrivit art. 31 alin. (4)

1

din Legea nr. 53/2003, contractul individual de munca pe durată sau la

sfârșitul perioadei de probă se dispune numai printr-o notificare

scrisă.

În acest sens se constată

că intimata a emis notificarea nr. 8007 din 24 august 2009 prin care a

comunicat recurentului că începând cu data de 24 august 2008 îi

încetează contractul de management.

Nu este fondat nici motivul

arătat de recurent privind necomunicarea notei de control, deoarece este

menționată ca secret de serviciu, acest document fiind menționat

în anexa nr. 3 din Ordinul A.N.S.V.S.A. nr. 37 din 22 februarie 2005 privind

informațiile de interes public și secretele de serviciu. Pentru

că recurentul reclamant să pretindă luarea la

cunoștință despre nota de control-secret de serviciu, acesta

trebuia să facă dovada deținerii autorizației necesare în acest

sens.

Funcția recurentului reclamant

de director coordonator adjunct fiind desființată, acesta optând

pentru o funcție publică vacantă-respectiv consilier clasa I,

gradul superior, treapta I de salarizare, în cadrul D.S.V.S.A. Ilfov.

În raport de cele reținute mai

sus, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente motive

care să atragă modificarea sau casarea sentinței atacate, astfel

că, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.G.,

împotriva sentinței civile nr. 4061 din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.