ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3649/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, reclamantul R.C. a solicitat în contradictoriu cu

pârâții I.M. și M.M., F.P.S. suspendarea executării deciziei nr. 288 din 13

octombrie 2009 până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că decizia atacată este nelegală, întrucât nu este motivată în fapt și

în drept, a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 188/1999

în perioada în care acesta se afla în incapacitate temporară de muncă, iar

dispozițiile O.U.G. nr. 105/2009, în temeiul căreia s-a emis decizia,

reglementează de fapt producerea în continuare a efectelor contractelor de

management aflate în derulare și nu încetarea acestor contracte.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta

I.M. a invocat inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile,

iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

De asemenea, pârâtul M.M., F.P.S. a

formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale

pasive, lipsei procedurii prealabile și netimbrării.

Prin sentința nr. 3692 din 11

decembrie 2009, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 459 din 26

ianuarie 2010, Curtea de Apel București a respins excepțiile lipsei procedurii

prealabile și a lipsei calității procesuale pasive, a admis cererea formulată

de reclamantul R.C. în contradictoriu cu pârâții I.M. și M.M., F.P.S. și a

dispus suspendarea executării deciziei nr. 288 din 13 octombrie 2009 până la

pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această sentința,

Curtea a reținut, în esență, că excepția lipsei procedurii prealabile nu este

întemeiată, dovada efectuării acesteia fiind depusă la dosar.

În ceea ce privește excepția lipsei

calității procesuale pasive, instanța de fond a reținut că și aceasta este

neîntemeiată, având în vedere că prin decizia atacată s-a dispus și încetarea

contractului de management nr. 64 din 25 mai 2009, contract ce este încheiat cu

M.M., F.P.S. în calitate de angajator.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a

reținut că reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator adjunct

în baza O.U.G. nr. 37/2009, iar în baza O.U.G. nr. 105/2009 a fost emisă

decizia prin care s-a dispus încetarea contractului de management începând cu

data de 14 octombrie 2009.

S-a reținut în considerentele

sentinței atacate că este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine

justificat întrucât dispozițiile art. VIII din O.U.G. nr. 105/2009 prevăd că la

data intrării în vigoare a ordonanței, contractele de management aflate în

derulare își produc efectele până la data expirării termenului pentru care au

fost încheiate, în această situație aflându-se reclamantul.

De asemenea, instanța de fond a

constatat că este îndeplinită și condiția prevăzută art. 2 alin. (1) lit. ș)

din Legea nr. 554/2004, cu referire la „paguba iminentă” având în vedere că lipsirea

reclamantului de veniturile salariale constituie un prejudiciu material și

previzibil în sensul dispozițiilor legale menționate.

Împotriva Sentinței nr. 459 din 26

ianuarie 2010 a Curții de Apel București a declarat recurs pârâtul M.M., F.P.S.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând ca temei legal

dispozițiile art. 304

1

și 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs recurentul

aduce, în esență, următoarele critici sentinței atacate:

- în mod greșit instanța de fond a

soluționat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât este

evident faptul că emitentul deciziei contestate este I.M., instituție publică

cu personalitate juridică ce poate sta în instanță în nume propriu și care are

în cauza dedusă judecății calitate procesuală pasivă;

- reclamantul deși avea

obligativitatea achitării taxei de timbru conform prevederilor Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare,

în mod eronat prima instanță a apreciat că acțiunea dedusă judecății este

scutită de taxa de timbru și a restituit această taxă;

- instanța de fond în mod greșit nu

a observat că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă cu M.M., F.P.S.;

- în mod eronat prima instanță a

dispus suspendarea Deciziei nr. 288/2009 fără a ține seama de faptul că O.U.G. nr.

37/2009 care a stat la baza contractului de management a fost abrogat expres

prin O.U.G. nr. 105/2009.

Au fost depuse la dosar Deciziile nr.

376 din 9 februarie 2010 și 744 din 12 aprilie 2010 ale I.M. privind

suspendarea Deciziei nr. 288/2009 până la pronunțarea instanței de fond și

acordarea drepturilor salariale corespunzătoare funcției pe care a fost

reîncadrat reclamantul conform Legii nr. 330/2009.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de probele administrate în

cauză, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat pentru

considerentele ce urmează a fi expuse.

Critica referitoare la greșita

soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a M.M., F.P.S. este

fondată.

După cum se constată, intimatul - reclamant

a solicitat suspendarea Deciziei nr. 288 din 13 octombrie 2009 emisă de I.M.

Potrivit Anexei 2 lit. a) pct. 5

cap. II din H.G. nr. 11/2009 privind organizarea și funcționarea M.M., F.P.S.

cu modificările și completările ulterioare, coroborată cu art. 1 alin. (2) din

Legea nr. 108/1999, republicată, pentru înființarea și organizarea I.M. și cu art.

1 alin. (2) din Anexa nr. 1 a H.G. nr. 1377/2009, privind aprobarea

Regulamentului de organizare și funcționare a I.M., precum și pentru stabilirea

unor măsuri cu caracter organizatoric, aceasta din urmă este un organ de

specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică care

poate sta în instanță în nume propriu.

Cum I.M. este emitenta Deciziei nr. 288/2009

a cărei suspendare se solicită și nu M.M., F.P.S. este evident că numai aceasta

are calitate procesuală pasivă în cauză.

Prin urmare, în mod greșit instanța

de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.M., F.P.S.

În consecință, având în vedere

considerentele expuse cât și prevederile art. 312 alin. (1) teza I C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința

recurată și va respinge cererea formulată de reclamant împotriva M.M., F.P.S.

ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Urmare a constatării lipsei

calității procesuale pasive a M.M., F.P.S. și a respingerii acțiunii față de

acest pârât, examinarea celorlalte critici este de prisos.

De altfel, sentința recurată este

legală și temeinică cu atât mai mult cu cât emitenta Deciziei nr. 288/2009 a

cărei suspendare s-a solicitat nu a formulat recurs, iar instanța nu a

identificat motive de ordine publică care pot fi invocate și din oficiu, astfel

că vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.M., F.P.S.

împotriva Sentinței civile nr. 459 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată,

în sensul că respinge cererea reclamantului față de M.M., F.P.S. pentru lipsa

calității procesuale pasive.

Menține celelalte dispozițiile ale

sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 septembrie 2010