ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3349/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 4131 din 7 octombrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței nr. 1355 din 31 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se soluționa pe fond excepția de nelegalitate. Pentru a se pronunța astfel, Înalta Curte de Casație si Justiție a reținut că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cerută oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

Astfel, excepția de nelegalitate, utilizată în fapt ca un mijloc de apărare într-un proces, având drept scop soluționarea cauzei fără a se ține cont de actul contestat este admisibilă în ce privește actul administrativ unilateral cu caracter normativ, pentru că legiuitorul nu distinge între actele administrative individuale și cele normative, ambele categorii aparținând sferei largi a actelor administrative unilaterale, sens în care sunt și dispozițiile art. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 554/2004. La soluția pronunțată, a fost avută în vedere și practica constantă în acest sens. Cu ocazia rejudecării, Prin sentința civilă nr. 36 din data de 5 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a pct. 1.4 lit. c) alin. (3) teza 3 din Anexa 1 la H.G.

nr. 250/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: În analiza legalității textului invocat, a constatat că nu se încalcă principiul legalității, iar în privința susținerilor reclamanților în sensul că prevederile acestui act normativ creează inechități între diverse categorii de persoane, dobânditori ai dreptului de proprietate asupra construcției cu trecerea în proprietatea statului a terenului prin aplicarea Legii nr. 58/1974, încălcând prevederile art. 16 și 53 din Constituția României, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, aceștia aduc interpretări asupra dispozițiilor din Norma metodologică, prin raportare la speța de fond, în care au contestat dispoziția emisă de Primarul municipiului București prin care a fost respinsă notificarea întrucât terenul în cauză nu face obiectul Legii nr. 10/2001, or această analiză urmează a fi făcută de instanța civilă învestită cu acțiunea în anulare.

Împrejurarea că prin norma metodologică nu se face precizarea „persoana îndreptățită - proprietar al terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului”, nu înseamnă că se creează inechități în acordarea drepturilor persoanelor îndreptățite, respectiv se creează discriminări și posibilitatea interpretării, textul art. 1 din lege, folosind termenul de persoană îndreptățită, norma interpretativă preluându-l ca atare, art. 3 alin. (1) lit. a) – c) definind clar noțiunea de „persoane îndreptățite”. Instanța de fond a mai reținut că textul în cauză nu contravine nici prevederilor art. 6 alin (1) din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanții M.T. și E.T.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 299 și următoarele C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat că soluția instanței de fond vine în contradicție cu reglementările în vigoare, respectiv cu art. 1 din Legea nr. 10/2001 care stabilește domeniul de aplicare al acestei legi și care nu cuprinde în categoria preluărilor abuzive și trecerea în proprietatea statului a terenului în baza Legii nr. 58/1974, în acest sens venind și dispozițiile art. 1 pct. 1.4 lit. c) din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003.

În opinia recurenților, îndepărtarea normelor a căror nelegalitate au invocat-o se impune pentru eliminarea discriminării și inechității create în recunoașterea și acordarea dreptului de proprietate persoanelor ce au dobândit în același mod proprietatea, dar din cauza unor situații independente de voința lor se găsesc în poziții diferite, nebeneficiind de aceleași drepturi urmare unor dispoziții prevăzute de legiuitor în diverse acte normative. Prin întâmpinare, intimatul G.R. a apreciat ca temeinică și legală sentința recurată. Examinând cauza, atât prin prisma criticilor aduse de recurenți cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat.

Rejudecând cauza în fond, după casarea dispusă prin decizia nr. 4131 din 7 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, instanța de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București a analizat excepția de nelegalitate a pct. 1.4. lit. c) (3) teza 3 din H.G. nr. 250/2007 privind aprobarea Normei Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 prin raportare la prevederile legale considerate de reclamanți a fi încălcate respectiv art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și art. 16 și 53 din Constituția României. Nelegalitatea normei mai înainte amintită a fost invocată pe calea excepției prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pe parcursul judecării căii de atac a apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1182 din 30 iunie 2008 prin care secția a IV-a civilă a Tribunalului București a respins contestația formulată de T.M.

și T.E. împotriva Dispoziției nr. 9958/2008 a Primarului General al Municipiului București de respingere a notificării privind restituirea în natură a terenului din București cu motivarea că nu face obiectul Legii nr. 10/2001.

În mod corect, examinând concordanța normei metodologice (pct. 1.4 care vizează soluții privind cazul unor acte normative emise sub imperiul Constituției din 1965 sau al anumitor situații juridice conexe, prin care s-au preluat imobile, lit. c), Legea nr. 58/1974, teza III) cu actul normativ cu forță juridică superioară, judecătorul fondului a observat că această normă a fost emisă în interpretarea art. 1 alin. (1) - (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, că ea nu contravine prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora prin imobile (în sensul acestei legi) se înțeleg terenurile cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții.

Instanța a remarcat că susținerile în sensul că se creează inechități între diverse categorii de persoane, dobânditori ai dreptului de proprietate asupra construcției, cu trecerea în proprietatea statului a terenului prin aplicarea Legii nr. 58/1974 și că se încalcă art. 16 (egalitatea în drepturi) și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) din Constituția României, precum și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, reprezintă de fapt interpretarea dată de reclamanți dispoziției din Norma metodologică prin raportare la speță pe fondul cauzei, mai exact la respingerea notificării deoarece terenul în litigiu nu face obiectul Legii nr. 10/2001. Concluzia justă a fost aceea că o astfel de interpretare revine numai instanței civile, respectiv instanței care soluționează apelul declarat împotriva sentinței civile privind cererea în anularea dispoziției nr. 9954/2008 a Primarului General al Municipiului București.

În acest context, Înalta Curte constată că dezlegarea dată de instanța de contencios administrativ excepției de nelegalitate este corectă și legală și văzând dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.M. și T.E. împotriva sentinței civile nr. 36 din 5 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2010.