ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1809/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 4753 din 25 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VllI-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate formulată de reclamanta SC S.D. SRL, în contradictoriu cu pârâtul C.C., reținând, în esență, că actul administrativ a cărui nelegalitate este invocată pe calea excepției, respectiv Decizia nr. 224 din 19 decembrie 2005 emisă de autoritatea pârâtă, a fost contestat și pe cale principală, acțiunea având ca obiect anularea aceluiași act fiind soluționată irevocabil. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, reiterând argumentele de nelegalitate a actului contestat invocate în fața primei instanțe, fără a aduce vreo critică sentinței atacate.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Obiectul acțiunii formulate în cauză îl constituie „excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 224 din 19 decembrie 2005 a C.C.”, act administrativ ce a mai făcut obiectul unei acțiuni directe a reclamantei, cererea de anulare formulată de aceasta fiind respinsă prin sentința nr. 3253/2006 a aceleiași instanțe, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2615/2008 a instanței supreme. Potrivit art. 4 alin. (l) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

In acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza”. Or, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile legale citate privind admisibilitatea excepției de nelegalitate, întrucât, pe de o parte, actul administrativ a cărui nelegalitate se invocă a fost, deja, atacat pe cale principală, acțiunea având ca obiect anularea lui fiind respinsă, așa cum s-a arătat și, pe de altă parte, însăși excepția de nelegalitate ce face obiectul analizei de față a fost formulată printr-o acțiune directă iar nu pe cale incidentală „în cadrul unui proces”, potrivit legii; actul respectiv nu este, așadar, unul incident cauzei, de care să depindă soluționarea unui litigiu pe fond, ci constituie chiar obiectul judecății.

În consecință, constatându-se că excepția de nelegalitate invocată de reclamanta SC S.D. SRL nu întrunește condițiile de admisibilitate, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de aceasta, menținându-se sentința atacată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.D. SRL împotriva sentinței nr. 4753 din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VllI-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2011.