ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1809/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr.

4753 din 25 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VllI-a de

contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă,

excepția de nelegalitate formulată de reclamanta

SC S.D. SRL, în contradictoriu cu pârâtul C.C., reținând, în esență, că actul

administrativ a cărui nelegalitate este invocată pe calea excepției, respectiv

Decizia

nr. 224 din 19 decembrie 2005 emisă de autoritatea pârâtă, a fost contestat și

pe cale principală, acțiunea având ca obiect anularea aceluiași act fiind

soluționată irevocabil.

Împotriva

acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs

reclamanta, reiterând argumentele de nelegalitate a actului contestat invocate

în fața primei instanțe, fără a aduce vreo critică sentinței atacate.

Examinând

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Obiectul

acțiunii formulate în cauză îl constituie „excepția de nelegalitate a Deciziei nr.

224 din 19 decembrie 2005 a C.C.”, act administrativ ce a mai făcut obiectul

unei acțiuni directe a reclamantei, cererea de anulare formulată de aceasta

fiind respinsă prin sentința nr. 3253/2006 a aceleiași instanțe, rămasă

irevocabilă prin decizia nr. 2615/2008 a instanței supreme.

Potrivit art. 4

alin. (l) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,

„Legalitatea unui act administrativ unilateral cu

caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată

oricând în cadrul unui proces, pe cale de

excepție, din oficiu sau la

cererea părții interesate. In acest caz, instanța, constatând că de actul

administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin

încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă

cauza”.

Or, în speță,

nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile legale citate privind

admisibilitatea excepției de nelegalitate, întrucât, pe de o parte, actul

administrativ a cărui nelegalitate se invocă a fost, deja, atacat pe cale

principală, acțiunea având ca obiect anularea lui fiind respinsă, așa cum s-a

arătat și, pe de altă parte, însăși excepția de nelegalitate ce face obiectul

analizei de față a fost formulată printr-o acțiune directă iar nu pe cale

incidentală „în cadrul unui proces”, potrivit legii; actul respectiv nu este,

așadar, unul incident cauzei, de care să depindă soluționarea unui litigiu pe

fond, ci constituie chiar obiectul judecății.

În consecință,

constatându-se că excepția de nelegalitate invocată de reclamanta SC S.D. SRL

nu întrunește condițiile de admisibilitate, va fi respins, ca nefondat,

recursul declarat de aceasta, menținându-se sentința atacată, ca fiind

temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC S.D. SRL împotriva sentinței nr. 4753 din 25

noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VllI-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 25 martie 2011.