ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6117/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții S.D., C.D., F.S., H.I., B.A., L.P., T.V. și L.G. au invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (2) lit. a) din Instrucțiunile pentru aplicarea prevederilor Cap. IV „măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare” din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și cu Fondul Monetar Internațional, aprobate prin Ordinul nr. 1730/2009 al ministrului muncii, familiei și protecției sociale, în dosarul nr. 859/30/2010 al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâții Ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Ministerul Administrației și Internelor și Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor.

În motivare, reclamanții arată că art. 3 alin. (2) lit. a) din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul 1740 din 20 noiembrie 2009 emis de Ministrul muncii, familiei și protecției sociale sunt nelegale pentru că au adăugat la prevederile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 329/2009, prevăzând că se integrează în sistemele neintegrate sistemului public de pensii și pensionarii proveniți din cadrele militare. Aceste reglementări administrative au inclus în categoria pensionarilor care intră sub incidența Legii nr. 329/2009 și care, deci, nu pot cumula pensia cu salariul și pensionarii proveniți din cadrele militare, cum este cazul reclamanților, contrar prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, în vigoare la data emiterii acestor instrucțiuni, potrivit cărora polițiștii pensionari pot cumula pensia cu salariul realizat, indiferent de nivelul salariului respectiv.

Or, prin Legea nr. 329/2009 nu a fost abrogat art. 26 alin. (2) din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, această lege fiind abrogată expres ulterior prin art. 196 lit. e) din Legea nr. 263/2010. Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale a invocat excepția inadmisibilității cererii. Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 315 din 14 iulie 2011 a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată de reclamanți, reținând reiterându-se că cererea acestora nu se încadrează în prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată prin Legea nr. 262/2007.

Astfel, reține instanța, Instrucțiunile pentru aplicarea prevederilor cap. IV din Legea nr. 329/2009, au fost aprobate prin Ordinul nr. 1730/2009 emis de Ministerul Muncii și constituie un act administrativ normativ pentru că reglementează raporturi juridice cu caracter personal. Or, pentru a putea face obiectul excepției de nelegalitate, actul administrativ trebuie să fie cu caracter unilateral și să fie individual, condiții neîndeplinite în cauza dedusă judecății. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică au declarat recurs reclamanții S.D., C.D., F.S., H.I., B.A., L.P., T.V. și L.G.

Recurenții au susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (2) lit. a) din Instrucțiunile pentru aplicarea prevederilor cap. IV din Legea nr. 329/2009, aprobate prin Ordinul nr. 1730/2009, pe considerentul că potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 pot fi contestate pe cale de excepție numai actele administrative individuale iar nu și cele normative așa cum este cazul în speță. În sprijinul acestei critici, recurenții arată că practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, din ultima perioadă este în sensul că pot fi atacate pe calea excepției de nelegalitate reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004 și actele administrative cu caracter normativ.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea, constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Într-adevăr, conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”.

Acest text trebuie, însă, interpretat în corelare directă cu alin. (2) al aceluiași articol, potrivit căruia „În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ”, în care legiuitorul nu diferențiază între actele administrative cu caracter individual și actele administrative cu caracter normativ. De asemenea, conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, actele administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de legalitate, nu numai pe calea excepției de nelegalitate, dar chiar și pe calea acțiunii directe.

Rezultă, așadar, din coroborarea textelor de lege citate, că excepția de nelegalitate a unui act administrativ normativ, indiferent de data emiterii acestuia în raport cu data apariției Legii nr. 554/2004, este admisibilă, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la prevederile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ contestat. Pentru considerentele arătate, recursul va fi admis iar sentința atacată va fi casată, cauza urmând să fie trimisă la aceeași instanță, pentru rejudecarea excepției de nelegalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.D., C.D., F.S., H.I., B.A., L.P., T.V. și L.G. împotriva sentinței civile nr. 315 din 14 iulie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2011.