ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4746/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 25 ianuarie

2010, reclamantul O.G.C.D. a chemat în judecată Autoritatea Națională Sanitară Veterinară

și pentru Siguranța Alimentelor, solicitând anularea Ordinului din 2 octombrie 2009,

reintegrarea în funcția de director coordonator adjunct sanitar veterinar al Direcției

Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Timiș, precum și obligarea pârâtei

la plata drepturilor salariale cuvenite.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că, începând din 25 iunie 2009 a exercitat funcția publică

de manager - director coordonator adjunct, prin Ordinul din 2 octombrie 2009 pârâta

dispunând în mod abuziv eliberarea sa din funcție.

În acest sens, reclamantul

a invocat nelegalitatea actului, emis în timp ce el se afla în concediu medical,

precum și motive de ordin formal, actul nefiind motivat și nefiind precedat de o

notificare scrisă.

Prin sentința civilă

nr. 175 din 24 martie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea și a dispus reintegrarea reclamantului în funcția de

director coordonator adjunct sanitar veterinar și obligarea pârâtei la achitarea

drepturilor salariale, a indemnizației de conducere și a sporurilor cuvenite, de

la data de 2 octombrie 2009 și până la reintegrarea în funcție.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că ordinul atacat nu cuprinde motivele pentru care

s-a dispus eliberarea din funcție a reclamantului și a fost emis în perioada când

acesta era în incapacitate de muncă. De asemenea, instanța a constatat că notificarea

prin care s-a adus la cunoștință reclamantului încetarea contractului de management

a fost emisă la aceeași dată cu ordinul de eliberare din funcție, contravenind prevederilor

art. 31 alin. (4

1

) C. muncii.

Instanța a mai arătat

că, urmare a dispoziției de anulare a actului administrativ, se impune și înlăturarea

efectelor produse ulterior emiterii, respectiv repunerea părților în situația anterioară,

prin reintegrarea reclamantului în funcție și plata drepturilor bănești cuvenite.

Împotriva sentinței a

declarat recurs Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat

că instanța a ignorat împrejurarea că atât O.U.G. nr. 37/2009 în baza căreia reclamantul

a fost numit în funcție, cât și O.U.G. nr. 105/2009, act normativ prin care s-a

dispus încetarea contractului de management, au fost declarate neconstituționale

de către Curtea Constituțională, efectul fiind desființarea funcțiilor nou înființate,

de director coordonator și director coordonator adjunct.

Pârâta a mai arătat că

în mod eronat s-a reținut că ordinul a cărui anulare s-a dispus este nemotivat,

deși, cu toate că nu există obligativitatea legală de motivare, actul conține referiri

la situația de fapt și temeiul legal avut în vedere.

Printr-un alt motiv de

recurs s-a menționat că eliberarea reclamantului din funcție s-a făcut cu respectarea

dispozițiilor legale, la data de 2 octombrie 2009 acesta fiind în perioada de probă,

iar instituția pârâtă nefiind informată despre intervenirea cazului de incapacitate

temporară de muncă.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și

a se dispune casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, pentru considerentele

ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, potrivit art.

8 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept

recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral,

nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă, poate sesiza instanța de

contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte

a actului, repararea pagubei cauzate și eventual, reparații pentru daune morale.

În cauză, deși reclamantul

a solicitat prin acțiune, ca prim și principal capăt de cerere, anularea Ordinului

din 2 octombrie 2009 prin care a fost eliberat din funcția de conducere, solicitare

menținută și cu ocazia dezbaterilor pe fondul litigiului, instanța nu s-a pronunțat

asupra acestei cereri, în minută și în dispozitivul sentinței fiind soluționate

doar petitele accesorii, reintegrarea în funcție și respectiv, plata drepturilor

bănești.

Din actele dosarului rezultă

că pe rolul Curții de Apel Timișoara s-a mai înregistrat un dosar nr. 1296/59/2009

- cu același obiect, în care însă reclamantul a renunțat la judecată (încheierea

din 25 februarie 2010).

În consecință, Curtea

constată că instanța de fond nu a cercetat și soluționat cererea principală constând

în anularea actului administrativ atacat, motiv pentru care va admite recursul,

va casa sentința recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare.

În raport de soluția dată

cauzei, Curtea nu va analiza și motivele invocate în recursul declarat de pârâtă,

ce urmează a fi avute în vedere de instanța de trimitere, la rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Autoritatea Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva sentinței

nr. 175 din 24 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 noiembrie 2010.