ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2048/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 29 iulie 2010

reclamanta T.D.S. a chemat în judecată Autoritatea Națională Sanitară Veterinară

și pentru Siguranța Alimentelor, solicitând anularea Ordinului nr. 69605 din 23

aprilie 2009 prin care s-a dispus eliberarea din funcția de director executiv adjunct

al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Timiș.

S-a cerut de asemenea,

reintegrarea pe postul deținut anterior și obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri

reprezentând diferența dintre drepturile salariale ce i s-ar fi cuvenit potrivit

funcției de conducere și sumele încasate pentru postul de execuție ocupat după emiterea

ordinului, de consilier asistent.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a învederat că ordinul atacat a fost emis în baza O.U.G. nr. 37/2009,

urmare a desființării funcției publice de conducere de director executiv adjunct

și că, în perioada 25 mai 2009 - 6 mai 2010 a ocupat succesiv funcția de director

coordonator adjunct, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009 inițial

și respectiv, O.U.G. nr. 105/2009, ulterior.

Reclamanta a precizat

că de la data de 6 mai 2010 a reluat activitatea în funcția publică de execuție

de consilier asistent, grad profesional inferior celui ocupat până la 23 aprilie

2009, pârâta refuzând să dea curs Deciziilor Curții Constituționale prin care, în

urma declarării neconstituționalității atât a legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009,

cât și a O.U.G. nr. 105/2009, s-a statuat că începând cu 28 februarie 2010, continuă

să-și producă efectele Legea nr. 188/1999 inclusiv asupra conducerilor serviciilor

publice deconcentrate.

Prin sentința civilă

nr. 540 din 8 decembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea, reținând în esență că plângerea prealabilă a fost

promovată, abia la 31 mai 2010, cu depășirea termenului legal de 6 luni, ceea ce

echivalează cu omisiunea de parcurgere a procedurii administrative prevăzute de

art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta T.D.S., criticând-o pentru nelegalitate.

Astfel, reclamanta a arătat

că instanța de fond a reținut în mod eronat necesitatea parcurgerii procedurii prealabile,

acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr.

554/2004, text ce prevede posibilitatea sesizării directe a instanței de judecată

în limita unui termen de 1 an de la data publicării deciziei prin care a fost declarată

neconstituțională ordonanța de guvern vătămătoare.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivul invocat și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și

a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Astfel, instanța de fond

a reținut în mod greșit inadmisibilitatea acțiunii în raport de data formulării

plângerii administrative prealabile, fără a observa că în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 9 alin. (4) și (5) Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestor prevederi,

acțiunea având ca obiect anularea actelor administrative emise în baza unei ordonanțe

a Guvernului României, declarate neconstituționale, poate fi introdusă direct la

instanța de contencios administrativ în limitele unui termen de decădere de 1 an,

calculat de la data publicării deciziei de declarare a neconstituționalității în

M. Of., în situația în care Decizia Curții Constituționale este urmarea unei excepții

ridicate în altă cauză.

Or, Decizia nr. 1257 din

7 octombrie 2009 a Curții Constituționale prin care s-a constatat ca fiind neconstituțională

legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 a fost publicată în M. Of. nr. 758/6.11.2009,

astfel încât sesizarea instanței de contencios administrativ la data de 29 iulie

2010 a avut loc în cadrul termenului legal de 1 an.

În consecință, sentința

atacată va fi casată, urmând ca instanța de trimitere să procedeze la soluționarea

fondului cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de T.D.S. împotriva sentinței nr. 540 din 8 decembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara,

secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 aprilie

2011.