ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2048/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 29 iulie 2010 reclamanta T.D.S. a chemat în judecată Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, solicitând anularea Ordinului nr. 69605 din 23 aprilie 2009 prin care s-a dispus eliberarea din funcția de director executiv adjunct al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Timiș. S-a cerut de asemenea, reintegrarea pe postul deținut anterior și obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri reprezentând diferența dintre drepturile salariale ce i s-ar fi cuvenit potrivit funcției de conducere și sumele încasate pentru postul de execuție ocupat după emiterea ordinului, de consilier asistent.

În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat că ordinul atacat a fost emis în baza O.U.G. nr. 37/2009, urmare a desființării funcției publice de conducere de director executiv adjunct și că, în perioada 25 mai 2009 - 6 mai 2010 a ocupat succesiv funcția de director coordonator adjunct, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009 inițial și respectiv, O.U.G. nr. 105/2009, ulterior. Reclamanta a precizat că de la data de 6 mai 2010 a reluat activitatea în funcția publică de execuție de consilier asistent, grad profesional inferior celui ocupat până la 23 aprilie 2009, pârâta refuzând să dea curs Deciziilor Curții Constituționale prin care, în urma declarării neconstituționalității atât a legii de aprobare a O.U.G.

nr. 37/2009, cât și a O.U.G. nr. 105/2009, s-a statuat că începând cu 28 februarie 2010, continuă să-și producă efectele Legea nr. 188/1999 inclusiv asupra conducerilor serviciilor publice deconcentrate. Prin sentința civilă nr. 540 din 8 decembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, reținând în esență că plângerea prealabilă a fost promovată, abia la 31 mai 2010, cu depășirea termenului legal de 6 luni, ceea ce echivalează cu omisiunea de parcurgere a procedurii administrative prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta T.D.S., criticând-o pentru nelegalitate.

Astfel, reclamanta a arătat că instanța de fond a reținut în mod eronat necesitatea parcurgerii procedurii prealabile, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004, text ce prevede posibilitatea sesizării directe a instanței de judecată în limita unui termen de 1 an de la data publicării deciziei prin care a fost declarată neconstituțională ordonanța de guvern vătămătoare. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivul invocat și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Astfel, instanța de fond a reținut în mod greșit inadmisibilitatea acțiunii în raport de data formulării plângerii administrative prealabile, fără a observa că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (4) și (5) Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestor prevederi, acțiunea având ca obiect anularea actelor administrative emise în baza unei ordonanțe a Guvernului României, declarate neconstituționale, poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ în limitele unui termen de decădere de 1 an, calculat de la data publicării deciziei de declarare a neconstituționalității în M. Of., în situația în care Decizia Curții Constituționale este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză. Or, Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale prin care s-a constatat ca fiind neconstituțională legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 a fost publicată în M. Of. nr. 758/6.11.2009, astfel încât sesizarea instanței de contencios administrativ la data de 29 iulie 2010 a avut loc în cadrul termenului legal de 1 an.

În consecință, sentința atacată va fi casată, urmând ca instanța de trimitere să procedeze la soluționarea fondului cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de T.D.S. împotriva sentinței nr. 540 din 8 decembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2011.