ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 233/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2862 din 30 septembrie 2013, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a acțiunii prin care reclamantul N.V., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.T., solicita reintegrarea în funcția de director al D.J.T.

Dâmbovița și repararea pagubei constând în plata drepturilor salariale aferente perioadei 23 iulie 2009 - 27 aprilie 2010. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, că în speță, față de împrejurarea că pârâta este autoritate publică centrală, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 . Prin sentința nr. 254 din 11 noiembrie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că drepturile solicitate de reclamant își au temeiul în raportul de serviciu al reclamantului, funcționar public, cu autoritatea publică pârâtă, ceea ce atrage competența de judecată a tribunalului, indiferent de rangul autorității, conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 135 C. proc. civ. Verificând cauza, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Obiectul acțiunii formulate de reclamant îl constituie reintegrarea în funcția de director al Direcției Județene pentru Tineret Dâmbovița și plata unor drepturi salariale. Reclamantul are, deci, calitatea de funcționar public iar obiectul cauzei îl constituie raportul de serviciu al acestuia cu autoritatea publică pârâtă . Conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „ Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.

Dispozițiile legale citate stabilesc, așadar, în favoarea tribunalelor o plenitudine de competență materială în soluționarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, fără a face distincție după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local. Așa fiind, urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul N.V. în contradictoriu cu intimatul M.T.S. în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2014.