ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 709/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul P.D. a chemat în judecată pe pârâta A.P.I.A., solicitând anularea procesul-verbal de constatare încheiat de pârâtă și înregistrat sub nr. 21282/29 iunie 2011, precum și exonerarea de la plata sumei de 9.671,87 lei 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență Prin sentința nr. 1972 din 17 mai 2012, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, reținând, în esență, că pârâta este autoritate publică centrală, fiind incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la rangul autorității publice emitente a actului contestat.

Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 331 din 4 octombrie 2012, a admis excepția de necompetență materială a instanței, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Pentru a pronunța această soluție, curte de apel a reținut că litigiul are ca obiect un act administrativ-fiscal care privește o sumă sub valoarea de 500.000 lei, astfel că, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența revine tribunalului, ca instanță de contencios administrativ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Conform celor expuse anterior, reclamantul a învestit instanța cu o acțiune în contencios administrativ având ca obiect anularea procesului-verbal întocmit de pârâta A.P.I.A. , prin care a fost stabilită în sarcina reclamantului o creanță fiscală în cuantum de 9.671,87 lei.

În interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: 1. criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat; 2. criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 lei, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ. În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ care privește o creanță fiscală - în sumă totală de 9.671,87 lei - conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine, în speță, secției de contencios administrativ și fiscal, a Tribunalului Dâmbovița.

2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul P.D. în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A. , în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2013.