ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 709/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

în judecată

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul P.D.

a chemat în judecată pe pârâta

A.P.I.A., solicitând

anularea

procesul-verbal de constatare încheiat de pârâtă și înregistrat

sub nr. 21282/29 iunie 2011, precum și exonerarea de la plata sumei de 9.671,87

lei

generat conflictul negativ de competență

Prin sentința nr. 1972

din 17 mai 2012, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Ploiești, reținând, în esență, că pârâta este

autoritate publică centrală, fiind incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 referitoare la rangul autorității publice emitente a actului

contestat.

Învestită cu

soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Ploiești, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 331 din

4 octombrie 2012, a admis excepția de necompetență materială a instanței, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit

conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație

și Justiție pentru soluționarea conflictului. Pentru a pronunța această

soluție, curte de apel a reținut că litigiul are ca obiect un act

administrativ-fiscal care privește o sumă sub valoarea de 500.000 lei, astfel

că, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența revine

tribunalului, ca instanță de contencios administrativ.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta

Curte

constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20, art. 21 și art. 22 alin. (3) C.

proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul

cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

1.

Argumente de fapt și de drept relevante

Conform

celor expuse anterior, reclamantul a învestit instanța cu o acțiune în

contencios administrativ având ca obiect anularea procesului-verbal întocmit de

pârâta

A.P.I.A.

, prin care a fost stabilită în

sarcina reclamantului o creanță fiscală în cuantum de 9.671,87 lei.

În

interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în

jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter

unitar, că aceste dispoziții

instituie două criterii de determinare a competenței

materiale a instanței de fond, după cum urmează:

poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității

centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;

stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei

vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă

litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite,

contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește

în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru

departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de

500.000 lei, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a

actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.

În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui

act administrativ care privește o creanță fiscală - în sumă totală de

9.671,87 lei

- conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în

funcție de criteriul valoric și revine, în speță, secției de contencios

administrativ și fiscal, a Tribunalului Dâmbovița.

2.

Temeiul legal al regulatorului de competență

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte

va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul P.D. în contradictoriu cu pârâta

A.P.I.A.

, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 februarie 2013.