ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3508/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3508/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 20 iunie 2024
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/2023, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945 -1989, acțiune în contencios administrativ împotriva refuzului nejustificat al pârâtului de a-i răspunde la petiția înregistrată la pârât la data de 20.10.2022, solicitând obligarea pârâtului la plata amenzilor pentru fiecare zi de întârziere, până la formularea răspunsului legal.
În fapt, prin cererea înregistrată la data de 21.10.2022, în calitate de luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989, cu certificat LRM - D, Nr. 00078, a solicitat să i se comunice care este poziția SSPR, vis a vis de deținerea în continuare a certificatului de revoluționar, care este componența comisiei, data, baza legală, numărul ordinului, conținutul prin care s-a hotărât retragerea titlului menționat; Hotărârea civilă prin care în urma unui proces i s-a anulat titlul de mai sus și Monitorul Oficial.
Arată reclamantul că au trecut mai mult de 45 de zile de la data înregistrării cererii sale și că, din rea credință, nu i s-a răspuns la petiția înregistrată la sediul instituției pârâte, fiindu-i creat un grav prejudiciu.
În drept, reclamantul și-a motivat cererea pe dispozițiile art. 2 alin. (1), lit. h) și i) și art. 2, alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 2, alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 144 din data de 12 septembrie 2023 - Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția de contencios administrativ și fiscal. .
În motivarea soluției, instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 26 din Legea nr. 341/2004 potrivit cărora "Prin derogare de la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, litigiile legate de aplicarea dispozițiilor prezentei legi, în care acțiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989 sau Comisia parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989, se soluționează, în fond, de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, iar în recurs, de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.", indiferent de obiectul cererii ori de calitatea procesuală a Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989.
În raport de caracterul de normă specială, derogatorie, a art. 26 din Legea nr. 341/2004, Curtea de Apel Ploiești a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care stabilesc competența de soluționare a litigiilor în raport de rangul autorității pârâte, acestea fiind incidente doar în ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale a tribunalului, Legea nr. 341/2004 necuprinzând prevederi în acest sens.
Pe cale de consecință, în aplicarea art. 26 din Legea nr. 341/2004 coroborat cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data promovării acțiunii, instanța a constatat competența secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Dâmbovița, unde își are domiciliul reclamantul.
2.2. Prin sentința nr. 152 din 26 martie 2024 Tribunalul Dâmbovița, secția a -II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență dintre Tribunalul Dâmbovița și Curtea de Apel Ploiești și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justtiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență .
În motivarea soluției, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată nu se întemeiază pe dispozițiile art. 26 din Legea nr. 341/2004, ci pe cele ale art. 8 din Legea nr. 554/2004 și, ținând cont de calitatea pârâtului de autoritate publică centrală, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanța a declinat competența de soluționare a cauze în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, apreciind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.
Înalta Curte constată că prin cererea înregistrată pe rolul pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului de a-i răspunde la petiția înregistrată la data de 20.10.2022 și, totodată, obligarea pârâtului la plata amenzilor pentru fiecare zi de întârziere, până la formularea răspunsului legal.
Petiția a fost formulată în calitatea, pretinsă de reclamant, de luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989, (calitate dovedită, în opinia părții, de certificatul LRM - D Nr. 00078), în condițiile în care această calitate pare să nu mai fie recunoscută de pârâtă.
Așadar, acțiunea îndreptată împotriva refuzului implicit de a răspunde petiției este în legătură cu drepturile pe care le au persoanele care pretind calitatea de luptători pentru victoria revoluției române din decembrie 1989.
Aceste drepturi sunt reglementate de Legea nr. 341/2004 a recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004.
Or, așa cum corect a sesizat Curte de Apel Ploiești, potrivit art. 26 din această lege, prin derogare de la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, litigiile legate de aplicarea dispozițiilor acestei legi, în care acțiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989 sau Comisia parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989, se soluționează, în fond, de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, iar în recurs, de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.
Expresia litigiile legate de aplicarea dispozițiilor acestei legi trebuie interpretată în sensul că se referă la toate litigiile formulate în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989 sau Comisia parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989 și care au legătură cu drepturile rezultate din această lege.
Împrejurarea că reclamantul a invocat în drept prevederile legii generale în materie de contencios administrativ (Legea nr. 554/2004) este lipsit de relevanță în ce privește competența materială, în condițiile în care, potrivit art. 22 alin. (1) Cod de procedură, judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.
Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.
Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945 - 1989, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 20 iunie 2024.