ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.04.2024

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2326/2024

HOTĂRÂRE
19.04.2024
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2326/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 19 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Administrația Prezidențială a României și Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989, suspendarea efectelor Decretului nr. 1068/2022 în privința poziției nr. 13 din anexă, până la soluționarea definitivă a plângerii administrativ prealabile formulate împotriva acestui act administrativ normativ cu caracter individual, cu cheltuieli de judecată doar în caz de opunere.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 181 din 20 decembrie 2023, a admis excepția lipsei de interes a acțiunii în contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu și a respins, ca lipsită de interes, acțiunea având ca obiect suspendarea efectelor produse de Decretul nr. 1068/2022, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Președintele României prin Administrația Prezidențială și Prim-Ministrul României, reprezentat prin Secretariatul General al Guvernului.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După prezentarea situației de fapt, în motivarea recursului se arată că evaluarea interesului trebuia realizată de instanța de fond, prin raportare la conținutul și, în egală măsură, la toate efectele Decretului nr. 1068/2022 emis de Președintele României, respectiv la stadiul soluționării atât a litigiului reprezentat de atacarea în instanța a decretului în sine, ca și act administrativ, dar și prin raportare la stadiul actual al efectelor acestui decret, inclusiv al măsurii în care, fie revocarea lui, fie emiterea unui nou decret de re-acordare a titlului, chestiuni care fac obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel Tg. -Mureș, se circumscriu sau nu, problematicii interesului de a solicita și, respectiv, de a obține suspendarea efectelor Decretului 1068/2022.

Recurentul consideră că instanța de fond s-a limitat să analizeze în mod exclusiv acest interes, doar din perspectiva îngustă a interesului procesual, raportat la dosarul nr. x/2023, fără a analiza în vreun fel, măsura în care perspectiva revocării ori a emiterii unui nou decret de acordare a titlului, este circumscrisă conținutului concret al problematicii interesului.

Prin Decretul nr. 1068/2022, Președintele României, raportat la prevederile art. 94 lit. a) și ale art. 100 din Constituția României, republicată, ale Legii recunoștinței pentru Victoria Revoluției Române din decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, a decretat următoarele:

"Se retrage titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989 -Luptător cu Rol Determinant persoanelor prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul decret", reclamantul figurând la poziția nr. 13 din Anexă, iar ca și temei al acestei retrageri a titlului a fost menționată hotărârea judecătorească pronunțată în cadrul dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Mureș.

Ulterior acestei retrageri, Guvernul României -Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în Perioada 1945 - 1989 a promovat o cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat anularea Certificatului de revoluționar Seria LRD - D nr. x emis la data de 03.12.2020, acțiune ce a fost respinsă.

Recurentul-reclamant susține că a notificat atât Guvernul României -Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945 - 1989 cât și pe Președintele României prin Instituția Prezidențială prin două Notificări expediate la data de 30.08.2023, pentru a se conforma dispozițiilor instanței de judecată, fără însă ca problema să fie rezolvată.

Se mai arată că pârâtul prin Instituția Prezidențială i-a comunicat un răspuns, înaintat prin mail avocatului său, la data de 04.10.2023, prin Adresa nr. x/04.10.2023, prin care i-a adus la cunoștiință faptul că, solicitarea sa de emitere a unui nou decret nu poate fi soluționată favorabil, întru-cât Decretul nr. 1068/2022 se bucură de prezumție de legalitate.

Astfel, recurentul-reclamant susține că a revenit cu o solicitare la aceasta, la data de 24.10.2023, pentru a i se comunica dacă S.S.P.R. a procedat la înaintarea vreunei solicitări de emitere a Decretului de acordare a titlului, de la pârât neprimind un răspuns în această privință.

Cum această hotărâre este definitivă, în opinia recurentului, S.S.P.R., după ce i-a comunicat Notificarea din data de 30.08.2023, ar fi trebuit de îndată să înainteze Instituției Prezidențiale, solicitarea de emitere a Decretului corespunzător re-acordării titlului ce mi-a fost retras in mod nejustificat, chiar daca acest fapt s-a întâmplat doar în data de 16.11.2023. În mod firesc, într-un termen de 30 de zile de la recepționarea adresei cu pricina, instituția pârâtă ar fi trebuit să procedeze la emiterea decretului în discuție, ceea ce, consultând site-ul Instituției Prezidențiale, nu a constatat că s-ar fi întâmplat.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Intimata Administrația Prezidențială a formulat întâmpinare prin care a invocat autoritatea de lucru judecat în raport cu decizia nr. 5244/2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal susținând că la data de 08.05.2023, același reclamant a înregistrat o acțiune distinctă, respectiv dosarul nr. x/2023, al secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care a solicitat suspendarea efectelor Decretului nr. 1068/2022.

Prin sentința nr. 48 din 19.04.2023, Curtea de Apel Târgu Mureș a hotărât următoarele: "Admite excepția inadmisibilității cererii de suspendare, excepție invocată de Președintele României prin Administrația Prezidențială. Respinge ca inadmisibilă cererea având ca obiect suspendarea efectelor produse de Decretul nr. 1068/2022, formulată de reclamantul A. (...) în contradictoriu cu pârâții Președintele României prin Administrația Prezidențială (...) și Guvernul României prin Prim - Ministrul României și prin Secretariatul de Stat (..,)".

Împotriva sentinței nr. 48 din 19.04.2023, A. a formulat cerere de recurs iar prin Decizia nr. 5244 din 10.11.2023, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că "respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 48 din 19.04.2023 pronunțată de Curtea de Apei Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat".

Din conținutul acestei decizii, reiese că soluția instanței de fond, de respingere a cererii de suspendare a executării Decretului nr. 1068/2022, are caracter definitiv.

Prin urmare, rezultă că acțiunea de suspendare a Decretului Președintelui României nr. 1068/2022 formulată de recurentul-reclamant A. a fost soluționată, sentința civilă nr. 48/19.04.2023 beneficiind de autoritate de lucru judecat, potrivit dispozițiilor art. 430 alin. (1) C. proc. civ.

În subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că excepția autorității de lucru judecat este neîntemeiată, iar recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, Înalta Curte apreciază că, astfel cum este reținut și în doctrină, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, astfel că ea nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res iudicato pro veritate habetur).

Se bucură de autoritate de lucru judecat numai hotărârea prin care acțiunea a fost judecată în fond, respectiv a fost examinată temeinicia cererilor cuprinse în acțiunea de chemare în judecată nu și atunci când a fost soluționată în temeiul unei excepții procesuale.

Înalta Curte constată că prin sentința civilă nr. 48/2023 Curtea de Apel Târgu Mureș s-a pronunțat pe excepția inadmisibilității acțiunii, fără a mai intra în examinarea fondului cererii, astfel că instanța nu poate reține autoritatea de lucru judecat, raportat la o hotărâre anterioară, pronunțată în temeiul unei excepții procesuale.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că excepția autorității de lucru judecat nu este întemeiată, motiv pentru care va fi respinsă ca atare.

În ceea ce privește recursul formulat de recurentul-reclamant, Înalta Curte reține că din actele și lucrările dosarului rezultă că obiectul prezentei cauze îl reprezintă suspendarea efectelor Decretului nr. 1068/2022 în privința poziției nr. 13 din anexă, până la soluționarea definitivă a plângerii administrativ prealabile formulate împotriva acestui act administrativ.

Instanța de fond, raportat la soluția pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș în dosarul x/2023, a constatat că partea nu mai justifică interesul de a continua procedura judiciară prevăzută de art. 14 din Legea 554/2004 și raportată la plângerea prealabilă de revocare parțială a Decretului nr. 1068/2022, soluție pe care Înalta Curte o împărtășește.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că instanța de fond temeinic și legal a reținut, în raport de întregul parcurs procesual al recurentului-reclamant, că interesul afirmat de acesta, de suspendare a efectelor Decretului nr. 1068/2022 nu mai subzistă, acțiunea fiind pentru acest motiv lipsită de interes.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Respinge excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimatul - pârât Președintele României prin Administrația Prezidențială, ca neîntemeiată.

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinței nr. 181 din 20 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-11-10
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5244/2023
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2023 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu
ÎCCJ 2023-10-11
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4455/2023
Ședința publică din data de 11 octombrie 2023 Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș (pr
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, decizie (scj.ro #216846)
din decembrie 1989-Luptător cu rol determinant” acordat unei persoane identificate, fără a avea legătură cu atribuțiile privind raporturile de natură politică cu Parlamentul, nu este sustras controlului judecătoresc pe calea contenciosului
ÎCCJ 2025-01-14
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6/2025
de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Primul Ministru al României, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă; a respins excepția tardivității formulării plânge
ÎCCJ 2024-10-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4676/2024
Ședința publică din data de 22 octombrie 2024 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea acțiunea înregistrată inițial p
Sursă