ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3537/2021

Ședința publică din data de 9 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 la data de 23.08.2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat România în perioada 1945-1989, Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989 și Subcomisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună aprobarea depunerii dosarului pentru preschimbarea Certificatului LRM în Certificat LRD conform O.U.G. nr. 95/2014 și obligarea pârâților la recunoașterea calității de Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant in vederea acordării titlului și eliberarea noului certificat.

Prin sentința civilă nr. 6078 din data de 18.10.2017, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat România în perioada 1945-1989, Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989, și Subcomisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 6078 din data de 18.10.2017, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., arătând, în esență, că nu a solicitat obligarea pârâților să-i preschimbe certificatul de revoluționar, ci doar sa-i aprobe introducerea dosarului în vederea preschimbării, nu a beneficiat de apărător, aflând de existența O.U.G. nr. 95/2014 de la un prieten, în timp ce se afla în Spania.

Prin decizia civilă nr. 4366 din data de 07.09.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității recursului ca neîntemeiată și a respins recursul formulat de recurentul - reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 6078 din 18.10.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a II a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații - pârâți Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat România în perioada 1945-1989, Comisia Parlamentară a Revolutionarilor din decembrie 1989 și Subcomisia Parlamentară a Revolutionarilor din decembrie 1989, ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 4366 din data de 07.09.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, a formulat cerere de revizuire reclamantul A., înregistrată la data de 24.02.2020, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020.

Prin decizia civilă nr. 1096 din data de 22 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității, a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimații-pârâți Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, Comisia Parlamentară a Revolutionarilor din decembrie 1989 și Subcomisia Parlamentară a Revolutionarilor din decembrie 1989, ca tardiv formulată și a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei civile nr. 1096 din data de 22 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..

Intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de recurs. De asemenea, intimata-pârâtă Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989 a depus concluzii scrise prin care a invocat excepția inadmisibilității căii de atac.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 14 decembrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 09 iunie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând decizia atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc."

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Raportat la cauza de față, Înalta Curte constată că sentința civilă nr. 6078 din data de 18.10.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin care s-a soluționat cererea introductivă a reclamantului A., a fost susceptibilă a fi atacată cu recurs, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cale de atac de care a uzat partea nemulțumită de soluția pronunțată, respectiv reclamantul A..

Recursul declarat de către reclamantul A. a fost soluționat prin decizia civilă nr. 4366 din data de 07.09.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, decizie ce este definitivă în temeiul art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, potrivit căruia sunt definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Reclamantul A. a promovat și susținut calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva hotărârii instanței de recurs nr. 4366 din data de 07.09.2018, cererea de revizuire fiind soluționată prin decizia civilă nr. 1096 din data de 22 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Așadar, în speță, părțile au urmat căile de atac prevăzute de lege, epuizând dreptul conferit de legiuitor de a contesta rezultatul litigiului, respectiv hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat (Decizia civilă nr. 4366 din data de 07.09.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal) este o hotărâre pronunțată în recurs, care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, este definitivă, nefăcând parte din categoria hotărârilor supuse recursului conform art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, potrivit căruia:

"(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Înalta Curte constată că potrivit art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, "(5) Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită" și cum hotărârea supusă revizuirii este definitivă, și hotărârea pronunțată în soluționarea cererii de revizuire formulată de către reclamantul A., este definitivă, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Or, în cazul de față, hotărârea pronunțată fiind definitivă, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Pe cale de consecință, constatând că recursul este promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs și, având în vedere că inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii, de fond, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității invocată de intimata-pârâtă, prin întâmpinare, cu consecința respingerii prezentului recurs dedus judecății, ca inadmisibil.

În consecință, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 457 alin. (1) și art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 1096 din 22 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității.

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 1096 din 22 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2021.