ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1523/2021

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989 și Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989, a solicitat recunoașterea statutului de "Luptător cu Rol Determinant" prin continuarea și finalizarea procedurii administrative.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 7570/16.11.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989 și Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945 - 1989.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 7570/16.11.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Hotărârea instanței de recurs. Prin decizia civilă nr. 210 din data de 03.03.2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a constatat nul recursul formulat de recurentul reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 7570/16.11.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații pârâți Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989 și Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989.

Contestația în anulare. Împotriva deciziei civile nr. 210 din data de 03.03.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a formulat contestație în anulare reclamantul A.. Prin încheierea de ședință din data de 09.11.2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării contestației în anulare, pentru lipsa părților.

Cererea de recurs. Împotriva încheierii de ședință din data de 09.11.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A.. În cuprinsul cererii de recurs se arată că, în încheierea de ședință recurată s-a reținut că avocatul contestatorului nu a depus la dosar dovada calității de reprezentant al părții și a lăsat cauza pentru a doua strigare. Contestatorul a mers la Registratura secției de contencios să ceară lămuriri, știind că a depus împuternicirea avocațială în original, iar la întoarcerea în sala de judecată, completul nu a mai fost găsit. Față de aceste aspecte consideră că în mod greșit s-a dispus suspendarea cauzei și s-a reținut că niciuna din părți nu a fost prezentă la termenul de judecată. 4. Apărările formulate în cauză. Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare. 5. Procedura de soluționare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 27 ianuarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 11 martie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. 6. Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată nulitatea recursului, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Prin încheierea de ședință din data de 09.11.2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării contestației în anulare, pentru lipsa părților. Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc." Potrivit dispozițiilor art. 486 lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat…."; (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la fiecare motiv de nelegalitate invocat. În cauză, se constată că cererea de recurs, astfel cum a fost formulată de recurentul-reclamant, nu îndeplinește cerințele prevăzute la lit. d) a art. 486 C. proc. civ., pentru că nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Or, aspectele prezentate de către recurent conform cărora pentru a face dovada că avocatul său are calitatea de reprezentant, s-a dispus lăsarea cauzei pentru a doua strigare, timp în care contestatorul a mers la Registratura secției de contencios să ceară lămuriri cu privire la împuternicirea avocațială, iar la întoarcerea în sala de judecată, completul nu a mai fost găsit, nu pot fi considerate ca fiind critici concrete din care să rezulte că argumentele reținute de instanța de fond și soluția pronunțată ar fi nelegale. Având în vedere că nemulțumirile părții cu privire la soluția pronunțată nu pot fi încadrate în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu și-a îndeplinit obligația de a expune în mod concret motivele de casare pentru care consideră că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și, pe cale de consecință, va constata nulitatea recursului declarat în cauza de față. PENTRU ACESTE MOTIVE,