ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5210/2022

Circumstanțele cauzei. Prin cererea formulată la data de 05.06.2020 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. x/2020, contestatorul SECRETARIATUL DE STAT PENTRU RECUNOAȘTEREA MERITELOR LUPTĂTORILOR ÎMPOTRIVA REGIMULUI COMUNIST INSTAURAT ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 1945-1989, a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestație la executare privind lămurirea înțelesului titlului executoriu-Decizia civilă nr. 1058/09.03.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2014. Prin sentința civilă nr. 5549/26.08.2020, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a veche sub nr. x/2020*. Prin decizia civilă nr. 115/18.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a veche sub nr. x/2020* s-au dispus următoarele: "Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a VIII-a CAF pentru capătul de cerere privind stabilirea perioadei pentru care au fost stabilite penalitățile de întârziere prin decizia civilă nr. 1058/09.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014. Declină competența de soluționare a capătului de cerere privind stabilirea perioadei pentru care au fost stabilite penalitățile de întârziere prin decizia civilă nr. 1058/09.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014 în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Fără cale de atac. Disjunge capătul de cerere privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 1201/21.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2010 cu referire dispoziția privind " obligă pârâții să procedeze la soluționarea cererii formulată de reclamant în data de 30.04.2010, în condițiile art. 10-19 din H.G. nr. 1412/1997" și formarea unui dosar având acest obiect. In dosarul nou format, în temeiul disp. art. 111 alin. (6) din ROIIJ aprobat prin HCSM nr. 1375/2015 scoate de pe rolul acestui complet capătul de cerere privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 1201/21.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2010 cu referire dispoziția privind "obligă pârâții să procedeze la soluționarea cererii formulată de reclamant în data de 30.04.2010, în condițiile art. 10-19 din H.G. nr. 1412/1997" și înaintează cauza în dosarul nou format către Președintele secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal în vederea luării măsurilor legale în vederea repartizării și soluționării acestui dosar nou format. Cu calea de atac prevăzută de lege pentru acest capăt de cerere odată cu fondul cauzei. Respinge cererea privind lămurirea înțelesului deciziei civile nr. 1058/09.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014 ca neîntemeiată. Definitivă. Pronunțată azi, 18.11.2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței". Dosarul nou format (prezentul dosar) având ca obiect capătul de cerere privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 1201/21.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2010 cu referire dispoziția privind "obligă pârâții să procedeze la soluționarea cererii formulată de reclamant în data de 30.04.2010, în condițiile art. 10-19 din H.G. nr. 1412/1997" a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020.

Soluția instanței de fond Prin încheierea din 20 septembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1201/21.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2010 formulată de contestatorul SECRETARIATUL DE STAT PENTRU RECUNOAȘTEREA MERITELOR LUPTĂTORILOR ÎMPOTRIVA REGIMULUI COMUNIST INSTAURAT ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 1945-1989, în contradictoriu cu intimatul A.. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, pe de o parte că, prin prezenta cerere de lămurire, pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989 a invocat întocmai aceleași susțineri care au fost analizate cu autoritate de lucru judecat prin încheierea din camera de consiliu din 29.04.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2010, și, în special, prin decizia civilă irevocabilă nr. 537/27.01.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2010. Or, o reanalizare și o rejudecare a acestor susțineri devine inadmisibilă în aceste condiții. Pe de altă parte, curtea de apel a reținut că dispozitivul sentinței civile nr. 1201/21.02.2012 este cât se poate de clar, în acest sens fiind și considerentele deciziei civile nr. 537/27.01.2014, prin care pârâtului i s-a explicat în detaliu că ceea ce i s-a imputat este refuzul nejustificat de a soluționa cererea pe care reclamantul A. i-a adresat-o la data de 30.04.2010. Tot prin decizia civilă nr. 537/27.01.2014 i s-a explicat pârâtului că, prin sentința civilă nr. 1201/21.02.2012, instanța de judecată nu i-a impus să soluționeze cererea reclamantului într-un anumit sens, pârâtul putând fie să admită, fie să respingă cererea de preschimbare a certificatului de revoluționar. Ceea ce s-a impus pârâtului este ca acesta să emită un act administrativ în formă tipică care să conțină soluția (de admitere sau de respingere) dată cererii formulate de reclamant la data de 30.04.2010. Indicarea în sentința civilă nr. 1201/21.02.2012 a prevederilor art. 10-19 din H.G. nr. 1412/2004 prin raportare la obiectul cererii formulate de reclamant la data de 30.04.2010, pe care l-a apreciat a fi preschimbarea certificatului de revoluționar, nu obligă pârâtul la soluționarea cererii reclamantului într-un anumit sens, acesta rămânând liber să admită sau să respingă cererea de preschimbare a certificatului de revoluționar (așa cum s-a arătat fără echivoc în cuprinsul deciziei civile nr. 537/27.01.2014).

Calea de atac exercitată Împotriva încheierii din 20 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurentul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ. În opinia recurentului, judecătorul era obligat să motiveze soluția de respingere raportat la motivele contestației de lămurire înțeles titlu executoriu - Decizia civilă nr. 1058/2017 din dosarul nr. x/2014 obligare plata penalități pana la soluționarea cererii raportat la hotărârea nr. 1201/2021 - dosar nr. x/2010. Recurentul a arătat că a motivat temeinicia raportării acesteia exclusiv la refuzul executorului judecătoresc B. și al numitului A. - creditor de a închide executarea silită. Pe baza interpretării total eronate a executorului judecătoresc și a numitului A. a hotărârii judecătorești definitive nr. 1201/2012 de soluționare cerere, au calculat penalitățile în cuantum de 100 RON/zi din hotărârea nr. 1058/2017 până la data eliberării certificatului și nu până la data soluționării cererii, cum impunea hotărârea judecătoreasca. În acest sens, cu ajutorul executorului judecătoresc, intimatul s-a îmbogățit fără justă cauză cu suma de 111.815,27 RON, care a fost achitată în cadrul procedurii silite în dosarul de executare nr. 338/2017. Întrucât hotărârea judecătorească nr. 1058/2017 privind acordarea de penalități a fost pusă în executare în luna august de către instituția recurentă, care a comunicat procesul-verbal de soluționare al cererii administrative, conform sentinței nr. x/2012 atât numitului A. cât și executorului judecătoresc, calculul penalităților legal se oprea la momentul comunicării procesului-verbal care constituia dovada punerii în executare a hotărârii nr. x/2012. Potrivit prevederilor legale în vigoare din momentul comunicării actelor doveditoare care probează punerea în executare a hotărârii trebuiau sistate penalitățile și, în acest sens, executorul judecătoresc era obligat să îi comunice încheierea cu suma calculată până la data de 07.08.2017, dată la care a fost trimis către executorul judecătoresc procesul-verbal nr. x/5465/07.08.2017, precum și dovada comunicării soluției către dl. A.. Un alt motiv în baza căruia a formulat recursul de față este reprezentat de faptul că există o contradicție flagrantă între dispozitiv și considerentele încheierii. Astfel, deși în motivare judecătorul de la fond menționează clar și expres faptul că hotărârea judecătorească nr. 1201/2012 obliga instituția recurentă la soluționarea cererii administrative, în sensul emiterii unui act administrativ cu soluție favorabilă sau nefavorabilă, prin dispozitiv respinge cererea. Un ultim motiv de recurs este acela ca, în mod greșit, judecătorul de la fond face referire la motivarea din hotărârea nr. 537/2014 privind respingerea recursului instituției recurente din dosarul nr. x/2010, deoarece prin contestația sa a investit instanța de judecată cu lămurirea înțelesului sintagmei "a soluționa" raportat exclusiv la faptul că, deși a pus integral în executare hotărârea nr. 1201/2010 pentru care era obligat la plata penalităților în baza hotărârii nr. 1058/2017 din dosarul nr. x/2014, intimatul împreună cu executorul judecătoresc emiteau încheieri și obțineau popriri pentru sume privind intervale de timp pentru care hotărârea judecătoreasca nr. 1201/2012 era pusă în executare definitiv. Așadar, lămurirea si înțelesul titlului executoriu sunt necesare deoarece atât A. cât și executorul judecătoresc au refuzat sistematic să pună în aplicare dispozitivul hotărârii judecătorești nr. 1058/2017 din dosarul nr. x/2014 raportat la hotărârea nr. 1201/2021 din dosarul nr. x/2010, în sensul că refuză să calculeze legal perioada în care se aplică penalitățile de întârziere. În opinia recurentului, soluționarea unei cereri administrative de acordare a certificatului de revoluționar presupune, în mod automat, acordarea certificatului, ceea ce este nelegal. Astfel, printr-un real abuz de putere, se calculează penalitatea de 100 RON pentru o perioadă, respectiv după data de 07.08.2017 până în prezent, ceea este nelegal și reprezintă o îmbogățire fără justă cauză, motiv pentru care în loc să plătească suma de 17.229,26 RON, intimatul i-a obligat prin poprire să achite suma de 129.044,53 RON.

Apărările formulate în cauză Intimatul A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității și inadmisibilității recursului, excepții ce au fost respinse de către instanța de recurs, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului Examinând încheierea recurată în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele în continuare arătate. Recurentul a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Potrivit art. 281 1 din C. proc. civ. de la 1865, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice. Această putere de interpretare recunoscută judecătorului după ce s-a dezinvestit se justifică prin rațiuni de ordin de utilitate practică, fiind necesar ca actul de dezinvestire a instanței să nu fie susceptibil de interpretări sau să nu ridice dificultăți de punere în executare prin menționarea unor dispoziții contradictoriii în chiar conținutul dispozitivului. În cauză, prin sentința civilă nr. 1201/21.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2010, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții SECRETARIATUL DE STAT PENTRU PROBLEMELE REVOLUȚIONARILOR și COMISIA PARLAMENTARĂ A REVOLUȚIONARILOR DIN decembrie 1989 și a obligat pârâții să procedeze la soluționarea cererii formulată de reclamant în data de 30.04.2010, în condițiile art. 10-19 din H.G. nr. 1412/1997. Prin decizia civilă nr. 537/27.01.2014, irevocabilă, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2010, s-a respins ca nefondat recursul formulat de recurenții-pârâți SECRETARIATUL DE STAT PENTRU PROBLEMELE REVOLUȚIONARILOR și COMISIA PARLAMENTARĂ A REVOLUȚIONARILOR DIN decembrie 1989 împotriva sentinței civile nr. 1201/21.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2010, în contradictoriu cu intimatul reclamant A.. Prin încheierea din camera de consiliu din 29.04.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2010, instanța a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1201/21.02.2012 formulată de petentul-pârât SECRETARIATUL DE STAT PENTRU RECUNOASTEREA MERITELOR LUPTATORILOR ÎMPOTRIVA REGIMULUI COMUNIST INAUGURAT ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 1945-1989. În prezentul dosar, petentul SECRETARIATUL DE STAT PENTRU RECUNOASTEREA MERITELOR LUPTATORILOR ÎMPOTRIVA REGIMULUI COMUNIST INAUGURAT ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 1945-1989 a solicitat din nou lămurirea sentinței civile nr. 1201/21.02.2012 a Curții de Apel București. Înalta Curte reține că dispozițiile unei hotărâri judecătorești se întregesc cu considerentele acesteia, care au rolul de a releva argumentele pentru care a fost adoptată soluția. Pe calea lămuririi hotărârii, instanța poate doar să aducă lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului, însă în nici un caz nu poate aduce modificări dispozitivului și să încalce astfel puterea lucrului judecat. De asemenea, judecătorul nu poate, sub motiv de interpretare, să adauge la hotărârea inițială sau să-i modifice sensul. Constatând că petentul a invocat aceleași susțineri care au fost analizate cu autoritate de lucru judecat prin încheierea din camera de consiliu din 29.04.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2010, dar și prin decizia civilă nr. 537/27.01.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2010, instanța de fond a apreciat că o reanalizare și o rejudecare a acestor susțineri este inadmisibilă, opinie împărtășită și de instanța de control judiciar. Astfel, instanța de fond a constatat că prin încheierea din camera de consiliu din 29.04.2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, analizând cererea de lămurire, pe care a respins-o, a reținut că pârâtul a repus în discuție însăși legalitatea sentinței civile nr. 1201/21.02.2012, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 537/27.01.2014, aspectele invocate fiind supuse analizei pe calea recursului. Înalta Curte reține că principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii. Cu toate acestea, analizând cererea de lămurire formulată de petent în prezentul dosar, instanța de fond a reținut, în mod corect de altfel, că dispozitivul sentinței civile nr. 1201/21.02.2012 este cât se poate de clar. Astfel, în acord cu judecătorul fondului, instanța de recurs constată că, prin sentința civilă nr. 1201/21.02.2012, instanța de judecată nu a obligat autoritatea pârâtă să soluționeze cererea reclamantului de preschimbare a certificatului de revoluționar într-un anumit sens, ci doar să emită un act administrativ în formă tipică care să conțină soluția fie de admitere, fie de respingere a acesteia. În același timp, în considerentele deciziei civile nr. 537/27.01.2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a reținut că la dosar nu există un act administrativ în formă tipică care să concretizeze soluția dată cererii reclamantului având ca obiect preschimbarea certificatului de revoluționar al acestuia, astfel încât soluția instanței de fond de admitere a acțiunii reclamantului și de obligare a pârâților să îi soluționeze acestuia cererea este legală și temeinică. Totodată, s-a reținut că instanța de contencios administrativ are doar competența de a constata caracterul legal sau nelegal al conduitei manifestate de pârât prin nesoluționarea cererii, fără însă a avea dreptul de a impune autorității publice să soluționeze cererea într-un anumit sens. De asemenea, Înalta Curte reține că aspectele invocate de către recurent în sensul că intimatul a realizat o îmbogățire fără justă cauză privesc modul de soluționare a contestației la executare și astfel nu pot fi primite în prezenta cauza ce are ca obiect lămurire dispozitiv. Prin intermediul prezentei cereri, petentul tinde să pună în discuție aspecte ce nu vizează întinderea dispozitivului, ci efectiv întinderea drepturilor intimatului, neconstituind o simplă explicitare a sensului, limitelor și modalității de aplicare a sentinței pronunțate de instanță. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.