ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5180/2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Soluția instanței de fond

Reclamantul

I.I. a chemat în judecată Garda Financiară - Comisariatul General, solicitând

instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Deciziei

nr. 358 din 22 iulie 2011 ca nelegală, repunerea reclamantului în situația

anterioară emiterii deciziei și acordarea drepturilor salariale actualizate și

indexate, de la data încetării raportului de muncă până la data plății

efective.

În

motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Ordinul P.N.A.F. nr. 2253 din

23 iunie 2011 s-a aprobat noua structură pe secții județene, divizii, servicii,

compartimente, precum și a numărului total de posturi pe aceste structuri la

Garda Financiară, postul deținut de el nefiind desființat cu încălcarea prevederilor

Legii nr. 188/1999, respectiv art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (5) și alin.

(6).

S-a

mai arătat că decizia a cărei anulare o solicită este nelegală și datorită

faptului că a fost precedată de un preaviz emis de o altă instituție decât

aceea care a emis decizia și că preavizul a fost semnat de o altă persoană care

nu avea atribuții de serviciu pentru eliberarea sa din funcție, fiind lovit de

nulitate absolută.

Curtea

de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

prin Sentința civilă nr. 96 din 20 martie 2012 a admis cererea reclamantului

dispunând anularea Deciziei nr. 358/2011 emisă de Garda Financiară -

Comisariatul General.

Totodată,

a dispus reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior și a obligat

pârâta la plata către acesta a drepturilor salariale actualizate și indexate

pentru perioada cuprinsă între data eliberării sale din funcție și până la

reintegrarea efectivă, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru

a pronunța această hotărâre instanța a reținut că singurul act administrativ

care produce efecte juridice este decizia de eliberare din funcție, la baza

căreia a stat un preaviz nelegal emis de o altă instituție decât aceea

abilitată de lege.

Pe

de altă parte, Decizia nr. 358 din 22 iulie 2011, reține instanța, a fost emisă

în temeiul dispozițiilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici dar și a Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011, ordin care a

fost anulat prin hotărâre judecătorească după ce în prealabil acest ordin era

suspendat tot prin hotărâre judecătorească.

2.

Calea de atac exercitată

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs Garda Financiară - Comisariatul General,

care a invocat ca temei prevederile art. 304 pct. 9, în condițiile art. 304

1

C. proc. civ., susținând, în esență, următoarele critici:

-

în mod greșit a reținut instanța de fond că Decizia nr. 358/2011 a fost emisă

în baza unui act administrativ cu caracter normativ care nu a fost publicat în

Monitorul Oficial - Ordinul nr. 2253/2011;

-

instanța de fond a reținut greșit că Ordinul nr. 2253/2011 este un act

administrativ cu caracter normativ, interpretând în mod eronat prevederile art.

3 lit. a) din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în

administrația publică;

-

în mod greșit a interpretat instanța de fond faptul că Sentința civilă nr.

220/2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați ar produce efecte erga omnes și nu

doar între părțile litigante în cauza respectivă;

-

în ceea ce privește Preavizul nr. 802802 din 23 iunie 2011, instanța de fond a

reținut în mod eronat că ar fi un act administrativ lovit de nulitate, în baza

căruia a fost emisă Decizia nr. 358/2011, ceea ce atrage nulitatea acesteia.

În

concluzie, s-a cerut admiterea recursului, cu consecința respingerii acțiunii

ca neîntemeiate, actul administrativ atacat fiind legal și temeinic.

2.2.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului și

susținând, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică.

Astfel,

susține intimatul-reclamant, instanța de fond a reținut în mod judicios că

Ordinul nr. 2254/2011 emis de președintele A.N.A.F. este un act administrativ

cu caracter normativ deoarece prin acest ordin a fost aprobată noua structură

organizatorică a Gărzii Financiare, precum și numărul total de posturi, ceea ce

demonstrează că nu au caracter individual.

De

asemenea, instanța de fond a reținut nulitatea Preavizului nr. 802802 din 23

iunie 2011 care a stat la baza emiterii Deciziei nr. 358/2011.

2.3.

Intimatul-reclamant a depus Concluzii scrise prin care precizează că prin

Decizia nr. 512 din 4 iulie 2012 a fost redistribuit pe o perioadă

nedeterminată în postul aferent funcției publice de execuție de comisar clasa

I, grad profesional superior, gradația 5, clasa 72 de salarizare, la G.F. -

Comisariatul General - Divizia de control operativ, solicitând totodată,

respingerea recursului ca nefondat.

3.

Soluția instanței de recurs

Recursul

formulat este întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în

continuare.

Așa

cum s-a arătat la pct. 1 al acestor considerente instanța de fond și-a

argumentat soluția de anulare a Deciziei nr. 358/2011 emisă de autoritatea

publică recurentă, în primul rând, pe concluzia că acest act administrativ are

ca temei juridic Ordinul nr. 2253/2011 emis de A.N.A.F., care este lovit de

sancțiunea inexistenței sale, deoarece fiind un act administrativ cu caracter

normativ, trebuia publicat în Monitorul Oficial al României, potrivit art. 11

din Legea nr. 24/2000.

Deci,

cu alte cuvinte, soluționarea cauzei depinde de calificarea Ordinului nr.

2253/2011 ca fiind un act administrativ cu caracter normativ sau un act

administrativ cu caracter individual.

Instanța

de fond a reținut că Ordinul nr. 2253/2011 are caracter normativ, invocând

prevederile art. 3 lit. a) din Legea nr. 52/2003 potrivit cărora actele cu

aplicabilitate generală, emise sau adoptate de o autoritate publică, sunt acte

normative.

Or,

așa cum se va argumenta în continuare, Ordinul nr. 2253/2011 este un act

administrativ care nu are aplicabilitate generală și nu are caracter normativ

în sensul prevederilor generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Criteriile

principale, în raport cu care actele administrative se clasifică în acte cu caracter

normativ și acte cu caracter individual sunt, pe de o parte scopul pentru care

acestea au fost adoptate sau emise și, pe de altă parte, întinderea efectelor

juridice produse.

Astfel,

în ceea ce privește primul criteriu, în doctrină este unanim acceptat că actele

administrative cu caracter normativ sunt adoptate/emise în scopul organizării

executării legii/dispozițiilor legale, în timp ce actele administrative cu

caracter individual se emit totdeauna exclusiv pentru punerea în aplicare,

pentru aplicarea în concret a legii/dispozițiilor legale.

Or,

în cauză, este necontestat, că Ordinul nr. 2253/2011 a fost emis pentru

aplicarea în concret a dispozițiilor H.G. nr. 566/2011 care a modificat și

completat H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii

Financiare, având astfel caracterul unor acte administrative cu caracter

individual.

În

ceea ce privește întinderea efectelor produse, actele administrative cu

caracter normativ conțin reguli/norme cu caracter general, având aplicabilitate

într-un număr nedefinit de situații, astfel că produc:efecte juridice erga

omnes față de un număr nedefinit de persoane, în timp ce actele administrative

cu caracter individual urmăresc realizarea unor raporturi juridice într-o

situație strict determinată și produc efecte fie față de o singură persoană,

fie față de un număr determinat sau determinabil de persoane.

Or,

în cauză, Ordinul nr. 2253/2011 a aprobat structura organizatorică centrală și

teritorială a Gărzii Financiare și, respectiv, statele de funcții ale acestora,

precum și numărul maxim de posturi, fiind astfel aplicabile în situații strict

determinate și producând efecte juridice în raport cu un număr

determinant/determinabil de persoane, fiind astfel și din acest punct de vedere

acte administrative cu caracter individual.

Deci,

aprecierile și argumentele instanței de fond sunt lipsite de temei, astfel

încât dispozițiile art. 11 din Legea nr. 24/2000 nu sunt aplicabile în privința

Ordinului nr. 2253/2011, neexistând obligația publicării lor în Monitorul

Oficial al României, Partea I, ci doar a ceea a aducerii lor la cunoștința

celor vizați, ceea ce s-a făcut prin comunicarea lor la toate structurile

A.N.V. și pe pagina web a acestei autorități, operațiuni necontestate în cauza

de față.

În

al doilea rând, instanța de fond a reținut că Preavizul nr. 802802 din 23 iunie

2011 este un act administrativ care a stat la baza emiterii Deciziei nr.

358/2011, precum și că acest act administrativ este lovit de nulitate ca urmare

a faptului că a fost emis de o persoană necompetentă material să emită un

astfel de act administrativ.

În

această privință, instanța de recurs reține că preavizul nu a produs și nu

produce efecte juridice prin el însuși, astfel că nu are natura juridică a unui

act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare.

Pe

de altă parte, instanța de recurs observă că, preavizul în litigiu, neavând

aptitudinea de a da naștere unor efecte juridice, nu a produs reclamantului

nicio vătămare.

Astfel

fiind, având în vedere considerentele de mai sus, recursul formulat este

întemeiat, urmând să fie admis, iar acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul formulat de Garda Financiară - Comisariatul General împotriva

Sentinței civile nr. 96 din 20 martie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează

sentința recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de I.I., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2012.

Procesat

de GGC - GV