ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5180/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Reclamantul I.I. a chemat în judecată Garda Financiară - Comisariatul General, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 358 din 22 iulie 2011 ca nelegală, repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii deciziei și acordarea drepturilor salariale actualizate și indexate, de la data încetării raportului de muncă până la data plății efective. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Ordinul P.N.A.F.

nr. 2253 din 23 iunie 2011 s-a aprobat noua structură pe secții județene, divizii, servicii, compartimente, precum și a numărului total de posturi pe aceste structuri la Garda Financiară, postul deținut de el nefiind desființat cu încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999, respectiv art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (5) și alin. (6). S-a mai arătat că decizia a cărei anulare o solicită este nelegală și datorită faptului că a fost precedată de un preaviz emis de o altă instituție decât aceea care a emis decizia și că preavizul a fost semnat de o altă persoană care nu avea atribuții de serviciu pentru eliberarea sa din funcție, fiind lovit de nulitate absolută. Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 96 din 20 martie 2012 a admis cererea reclamantului dispunând anularea Deciziei nr. 358/2011 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General.

Totodată, a dispus reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior și a obligat pârâta la plata către acesta a drepturilor salariale actualizate și indexate pentru perioada cuprinsă între data eliberării sale din funcție și până la reintegrarea efectivă, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că singurul act administrativ care produce efecte juridice este decizia de eliberare din funcție, la baza căreia a stat un preaviz nelegal emis de o altă instituție decât aceea abilitată de lege. Pe de altă parte, Decizia nr. 358 din 22 iulie 2011, reține instanța, a fost emisă în temeiul dispozițiilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici dar și a Ordinului Președintelui A.N.A.F.

nr. 2253/2011, ordin care a fost anulat prin hotărâre judecătorească după ce în prealabil acest ordin era suspendat tot prin hotărâre judecătorească. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Garda Financiară - Comisariatul General, care a invocat ca temei prevederile art. 304 pct. 9, în condițiile art. 304 1 C. proc.

civ., susținând, în esență, următoarele critici: - în mod greșit a reținut instanța de fond că Decizia nr. 358/2011 a fost emisă în baza unui act administrativ cu caracter normativ care nu a fost publicat în Monitorul Oficial - Ordinul nr. 2253/2011; - instanța de fond a reținut greșit că Ordinul nr. 2253/2011 este un act administrativ cu caracter normativ, interpretând în mod eronat prevederile art. 3 lit. a) din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică; - în mod greșit a interpretat instanța de fond faptul că Sentința civilă nr. 220/2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați ar produce efecte erga omnes și nu doar între părțile litigante în cauza respectivă; - în ceea ce privește Preavizul nr. 802802 din 23 iunie 2011, instanța de fond a reținut în mod eronat că ar fi un act administrativ lovit de nulitate, în baza căruia a fost emisă Decizia nr. 358/2011, ceea ce atrage nulitatea acesteia.

În concluzie, s-a cerut admiterea recursului, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiate, actul administrativ atacat fiind legal și temeinic. 2.2. Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului și susținând, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică. Astfel, susține intimatul-reclamant, instanța de fond a reținut în mod judicios că Ordinul nr. 2254/2011 emis de președintele A.N.A.F. este un act administrativ cu caracter normativ deoarece prin acest ordin a fost aprobată noua structură organizatorică a Gărzii Financiare, precum și numărul total de posturi, ceea ce demonstrează că nu au caracter individual. De asemenea, instanța de fond a reținut nulitatea Preavizului nr. 802802 din 23 iunie 2011 care a stat la baza emiterii Deciziei nr. 358/2011.

2.3. Intimatul-reclamant a depus Concluzii scrise prin care precizează că prin Decizia nr. 512 din 4 iulie 2012 a fost redistribuit pe o perioadă nedeterminată în postul aferent funcției publice de execuție de comisar clasa I, grad profesional superior, gradația 5, clasa 72 de salarizare, la G.F. - Comisariatul General - Divizia de control operativ, solicitând totodată, respingerea recursului ca nefondat. 3. Soluția instanței de recurs Recursul formulat este întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Așa cum s-a arătat la pct. 1 al acestor considerente instanța de fond și-a argumentat soluția de anulare a Deciziei nr. 358/2011 emisă de autoritatea publică recurentă, în primul rând, pe concluzia că acest act administrativ are ca temei juridic Ordinul nr. 2253/2011 emis de A.N.A.F., care este lovit de sancțiunea inexistenței sale, deoarece fiind un act administrativ cu caracter normativ, trebuia publicat în Monitorul Oficial al României, potrivit art. 11 din Legea nr. 24/2000. Deci, cu alte cuvinte, soluționarea cauzei depinde de calificarea Ordinului nr. 2253/2011 ca fiind un act administrativ cu caracter normativ sau un act administrativ cu caracter individual. Instanța de fond a reținut că Ordinul nr. 2253/2011 are caracter normativ, invocând prevederile art. 3 lit. a) din Legea nr. 52/2003 potrivit cărora actele cu aplicabilitate generală, emise sau adoptate de o autoritate publică, sunt acte normative.

Or, așa cum se va argumenta în continuare, Ordinul nr. 2253/2011 este un act administrativ care nu are aplicabilitate generală și nu are caracter normativ în sensul prevederilor generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare. Criteriile principale, în raport cu care actele administrative se clasifică în acte cu caracter normativ și acte cu caracter individual sunt, pe de o parte scopul pentru care acestea au fost adoptate sau emise și, pe de altă parte, întinderea efectelor juridice produse. Astfel, în ceea ce privește primul criteriu, în doctrină este unanim acceptat că actele administrative cu caracter normativ sunt adoptate/emise în scopul organizării executării legii/dispozițiilor legale, în timp ce actele administrative cu caracter individual se emit totdeauna exclusiv pentru punerea în aplicare, pentru aplicarea în concret a legii/dispozițiilor legale.

Or, în cauză, este necontestat, că Ordinul nr. 2253/2011 a fost emis pentru aplicarea în concret a dispozițiilor H.G. nr. 566/2011 care a modificat și completat H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, având astfel caracterul unor acte administrative cu caracter individual. În ceea ce privește întinderea efectelor produse, actele administrative cu caracter normativ conțin reguli/norme cu caracter general, având aplicabilitate într-un număr nedefinit de situații, astfel că produc:efecte juridice erga omnes față de un număr nedefinit de persoane, în timp ce actele administrative cu caracter individual urmăresc realizarea unor raporturi juridice într-o situație strict determinată și produc efecte fie față de o singură persoană, fie față de un număr determinat sau determinabil de persoane.

Or, în cauză, Ordinul nr. 2253/2011 a aprobat structura organizatorică centrală și teritorială a Gărzii Financiare și, respectiv, statele de funcții ale acestora, precum și numărul maxim de posturi, fiind astfel aplicabile în situații strict determinate și producând efecte juridice în raport cu un număr determinant/determinabil de persoane, fiind astfel și din acest punct de vedere acte administrative cu caracter individual. Deci, aprecierile și argumentele instanței de fond sunt lipsite de temei, astfel încât dispozițiile art. 11 din Legea nr. 24/2000 nu sunt aplicabile în privința Ordinului nr. 2253/2011, neexistând obligația publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, ci doar a ceea a aducerii lor la cunoștința celor vizați, ceea ce s-a făcut prin comunicarea lor la toate structurile A.N.V.

și pe pagina web a acestei autorități, operațiuni necontestate în cauza de față. În al doilea rând, instanța de fond a reținut că Preavizul nr. 802802 din 23 iunie 2011 este un act administrativ care a stat la baza emiterii Deciziei nr. 358/2011, precum și că acest act administrativ este lovit de nulitate ca urmare a faptului că a fost emis de o persoană necompetentă material să emită un astfel de act administrativ. În această privință, instanța de recurs reține că preavizul nu a produs și nu produce efecte juridice prin el însuși, astfel că nu are natura juridică a unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Pe de altă parte, instanța de recurs observă că, preavizul în litigiu, neavând aptitudinea de a da naștere unor efecte juridice, nu a produs reclamantului nicio vătămare.

Astfel fiind, având în vedere considerentele de mai sus, recursul formulat este întemeiat, urmând să fie admis, iar acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Garda Financiară - Comisariatul General împotriva Sentinței civile nr. 96 din 20 martie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de I.I., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2012. Procesat de GGC - GV