ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.03.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1389/2009

HOTĂRÂRE
12.03.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1389/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Iași, la data de 26 februarie 2008, reclamantul

j

.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta G.N.M.,

anularea Deciziilor nr. 45 din 14 ianuarie 2008 și nr. 81 din 15 ianuarie 2008,

emise de pârâtă și, pe cale de consecință, reintegrarea sa în funcția publică

deținută anterior și acordarea drepturilor salariale de care a fost lipsit de

la momentul punerii în executare a deciziilor menționate mai sus și până la

repunerea efectivă în funcție.

La data de 14 aprilie 2008,

G.N.M. - Comisariatul județean Vaslui, prin reprezentant legal de ing. L.C.,în

calitate de comisar șef, a formulat cerere de intervenție în interes propriu,

solicitând admiterea acesteia și respingerea acțiunii reclamantului.

Curtea de Apel Iași, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 150/CA din 8

septembrie 2008, a admis acțiunea, a anulat deciziile contestate și a dispus

reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută anterior, precum și

acordarea drepturilor salariale de care a fost lipsit, începând cu data punerii

în executare a deciziilor, respingând totodată cererea de intervenție formulată

în cauză; a dispus de asemenea obligarea pârâților, în solidar, la plata către reclamant

la cheltuieli de judecată în cuantum de 3.094 lei.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că Decizia nr. 45 din 14 ianuarie 2008

prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția publică de conducere,

de comisar șef al Comisariatului Județean Vaslui, a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) și alin. (5) din Legea nr. 188/1999,

în condițiile în care, prin Decizia nr. 30 din 9 noiembrie 2007 nu s-a

desființat Comisariatul Județean Vaslui, iar postul deținut de către reclamant

nu a fost desființat efectiv.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs pârâta și intervenienta.

Recurenta-pârâtă, în critica

formulată, a învederat următoarele aspecte:

- Instanța de fond nu a avut

în vedere faptul că intimatului-reclamant i s-a oferit posibilitatea să-și

exprime opțiunea față de funcțiile publice vacante, iar acesta a ales postul de

comisar clasa I de salarizare, în cadrul Comisariatului Județean Vaslui;

- Desființarea

Comisariatului General, prin H.G. nr. 1224 din 10 octombrie 2007, pentru

modificarea H.G. nr. 440 din 12 mai 2005, a determinat implicit desființarea Comisariatelor județene din subordine, aspect ce a stat la baza deciziilor

contestate.

Recurenta - intervenientă,

la rândul său a susținut că la data emiterii deciziilor intimatul-reclamant nu

se afla în concediu medical, astfel cu, greșit, a reținut instanța de fond și

de asemenea că aceasta nu a ținut cont de prevederile O.U.G. nr. 107 din 10

octombrie 2007 de modificare a O.U.G. nr. 17 din 9 martie 2005 și nici de

împrejurarea că prin H.G. nr. 1224/2007, deși s-a menținut titulatura funcției

publice de comisar șef, posturile aferente acestei titulaturi sunt total

diferite.

Recursurile sunt nefondate

și urmează a fi respinse, pentru următoarele considerente:

Prin O.U.G. nr. 107 din 10 octombrie

2007 s-a modificat art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 17/2005 pentru stabilirea

unor măsuri organizatorice la nivelul administrației publice centrale.

O.U.G. nr. 107/2007 a

desființat comisariatele regionale, astfel încât G.N.M. trebuia să funcționeze

la nivel central prin Comisariatul General și avea în subordine 41 de

comisariate județene, Comisariatul municipiului București și Rezervația

Biosferei Delta Dunării.

O.U.G. nr. 107 din 10

octombrie 2007 a fost respinsă prin Legea nr. 235 din 31 octombrie 2008,

publicată în M. Of. nr. 747 din 5 noiembrie 2008.

Prin legea de respingere a

ordonanței de urgență nu au fost respectate prevederile art. 115 alin. (8) din

Constituția României, conform cărora „prin legea de aprobare sau de respingere

se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele

juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței”.În speță, se pune probleme

efectelor produse de Legea nr. 235/2008 prin care a fost respinsă ordonanța de

urgență.

În prezent, H.G. nr. 1224/2007

emisă în baza O.U.G. nr. 107/2007 nu mai poate produce efecte juridice.

La rândul lor, deciziile

emise în baza H.G. nr. 1224/2007 nu mai au suport legal.

Conform art. 4 alin. (3) din

Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, un act normativ nu

mai poate produce efecte juridice, după abrogarea actului normativ superior în

baza căruia a fost emis.

În cauza de față O.U.G. nr. 107/2007

nu a fost abrogată, însă a fost respinsă în Parlament. Efectele respingerii

unei ordonanțe de urgență sunt identice cu cele ale abrogării actului normativ.

În prezent, este în vigoare

O.U.G. nr. 17/2005 care organizează G.N.M. în Comisariate Regionale și

Comisariate Județene, astfel încât nu se mai justifică emiterea deciziei prin

care intimatul-reclamant a fost eliberat din funcția de Comisar Șef.

Postul de comisar șef al

Comisariatului județean exista și în momentul apariției O.U.G. nr. 107/2007,

iar singura condiție pentru eliberarea din funcție este aceea a reducerii

personalului ca urmare a reorganizării activității prin reducerea postului

ocupat de funcționarul Public”.

Față de aceste considerente,

constatând că, potrivit art. 304 și art. 304

1

există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate la instanța de

fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

Respinge recursurile declarate de G.N.M. - Comisariatul

județean Vaslui împotriva sentinței civile nr. 150/CA din 8 septembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Obligă recurenții la plata

sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului-reclamant J.A.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 12 martie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-03-03
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1172/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 124/CA din 23 iunie 2008, Curtea de Apel Iași a respins acțiunea reclamantei C.D. formulată în contradictoriu cu pârâții G.N.M. ș
ÎCCJ 2010-11-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5134/2010
pârâtul la 300 lei cheltuieli de judecată, către reclamantă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Decizia nr. 14/2009, atacată în cauză, a fost emisă de pârâtă în perioada în care reclamanta
ÎCCJ 2011-09-27
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4343/2011
ins cererea de suspendare a executării actului administrativ, încheiere ce a fost menținută prin decizia nr. 1689 din 24 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. 1.6. Prin sentința civilă nr. 26 din 19 ianuarie 2011 Curtea de Ape
ÎCCJ 2008-12-16
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4774/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 123 din 12 mai 2008, pronunțată în dosarul nr. 233/42/2008, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrat
ÎCCJ 2011-01-25
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 380/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 192/ CA din 2 noiembrie 2009, rămasă irevocabilă (dosar nr. 318/45/2009), Curtea de Apel Iași a admis acțiunea formulată S.V., a anulat
Sursă