ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 763/2009

Obiectul acțiunii. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamantul E.I. a chemat în judecată pe pârâții Garda Națională de Mediu – Comisariatul General, Comisariatul Județean Argeș și Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, solicitând: - anularea d eciziei nr. 9 din 14 ianuarie 2008 emisă de pârâta Garda Națională de Mediu – Comisariatul General; - anularea Deciziei nr. 198 din 16 ianuarie 2008 emisă de pârâta Garda Națională de Mediu – Comisariatul General; - anularea Deciziei nr. 296 din 17 ianuarie 2008 emisă de pârâta Garda Națională de Mediu – Comisariatul General; - suspendarea executării deciziilor până la soluționarea acțiunii în anulare; - reintegrarea pe funcția de comisar șef în cadrul Comisariatului Județean Argeș; - obligarea pârâților la plata de daune materiale, reprezentând indemnizația de conducere de 50%; - obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.

Motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea Reclamantul, care a îndeplinit funcția de comisar regional în cadrul Comisariatului Regional Argeș, a fost schimbat din această funcție ca urmare a aplicării prevederilor H.G. nr. 1224/2007, prin care s-au desființat Comisariatele Regionale de Mediu. Prin adresa nr. 86 din 16 ianuarie 2008, reclamantul a optat pentru funcția vacantă de comisar șef al Comisariatului Județean Argeș, însă postul a fost ocupat de o altă persoană. Din acest motiv, reclamantul a fost obligat contrar voinței sale să facă o altă opțiune, respectiv cea de comisar clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare. Reclamantul consideră că decizia nr. 9/2008 este lovită de nulitate, deoarece s-a încălcat termenul de manifestare a opțiunii de ocupare a unui post, funcția de conducere similară fiind vacantă.

Apărările pârâților Prin întâmpinare, se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, avându-se în vedere că funcția de Comisar regional a fost desființată odată cu adoptarea noii legi de organizare, respectiv H.G. nr. 1224/2007. Funcția nu se mai regăsește în noua structură organizatorică a Gărzii Naționale de Mediu, reintegrarea reclamantului pe funcția deținută anterior nu mai este posibilă.

Soluția instanței de fond. Prin sentința nr. 50/F/C din 2 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 125/46/2008, Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca nefondată, față de pârâta Garda Națională de Mediu – Comisariatul General și a obligat reclamantul la 2975 lei cheltuieli de judecată către pârâta Garda Națională de Mediu – Comisariatul General; a respins acțiunea față de pârâții Comisariatul Județean Argeș și Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile pentru lipsa calității procesuale pasive.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond. S-a reținut că, dată fiind desființarea comisariatelor regionale, în mod legal s-a procedat la eliberarea reclamantului din funcția publică de conducere deținută anterior, conform art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999. S-a mai reținut că în privința pretinsei constrângeri nu s-a făcut nici o probă și că manifestarea de voință a reclamantului s-a concretizat în adresa nr. 480 din 17 ianuarie 2008, prin care acesta a solicitat, în scris, numirea în funcția de execuție de comisar clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare. 6. r ecursul formulat de reclamantul Ene Ioan. Motivele de recurs s-au întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. . Un prim motiv de recurs este acela privind încălcarea dreptului la apărare și a principiului rolului activ al instanței de judecată. Se critică respingerea nelegală a probei cu înscrisuri solicitată de recurent: respectiv actele ce au stat la baza numirii lui V.J., copie după ordinul de deplasare, adresă prin care pârâtul M.M.D.D. să comunice dacă a emis vreun aviz de eliberare din funcții a angajaților. Al doilea motiv de recurs vizează încălcarea sau aplicarea greșită a legii, prin aceea că instanța de fond a dat eficiență cererii recurentului de schimbare a opțiunii fără să cerceteze împrejurările concrete.

Apărările intimaților Intimații, prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului ca nefondat. În mod corect s-a respins acțiunea față de pârâții Comisariatul județean Argeș și Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile pentru lipsa calității procesuale pasive și ca nefondată în rest. Se arată că instanța de fond a respectat dreptul la apărare al reclamantului - recurent, permițându-i să facă doar apărările necesare cauzei. La pronunțarea soluției instanța de fond a ținut seama de toate actele existente la dosar, inclusiv de adresa nr. 480 din 17 ianuarie 2008. II. Considerentele instanței de recurs 1. Recursul este fondat. 2. Prin O.U.G. nr. 107 din 10 octombrie 2007 s-a modificat art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 17/2005 pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administrației publice centrale. O.U.G. nr. 107/2007 a desființat comisariatele regionale, astfel încât Garda Națională de Mediu trebuia să funcționeze la nivel central prin Comisariatul General și avea în subordine 41 de comisariate județene, Comisariatul municipiului București și Rezervația Biosferei Delta Dunării. O.U.G. nr. 107 din 10 octombrie 2007 a fost respinsă prin Legea nr. 235 din 31 octombrie 2008, publicată în M. Of. nr. 747 din 5 noiembrie 2008. Prin legea de respingere a ordonanței de urgență nu au fost respectate prevederile art. 115 alin. (8) din Constituția României, conform cărora „prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței”.În speță, se pune probleme efectelor produse de Legea nr. 235/2008 prin care a fost respinsă ordonanța de urgență. În prezent, H.G. nr. 1224/2007 emisă în baza O.U.G. nr. 107/2007 nu mai poate produce efecte juridice. La rândul lor, deciziile emise în baza H.G. nr. 1224/2007 nu mai au suport legal. Conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, un act normativ nu mai poate produce efecte juridice, după abrogarea actului normativ superior în baza căruia a fost emis. În cauza de față O.U.G. nr. 107/2007 nu a fost abrogată, însă a fost respinsă în Parlament. Efectele respingerii unei ordonanțe de urgență sunt identice cu cele ale abrogării actului normativ. În prezent, este în vigoare O.U.G. nr. 17/2005 care organizează Garda Națională de Mediu în Comisariate Regionale și Comisariate Județene, astfel încât nu se mai justifică emiterea deciziei nr. 24 din 14 ianuarie 2008 prin care intimatul-reclamant a fost eliberat din funcția de Comisar Șef. Este adevărat că regula în vederea anulării unui act administrativ individual este aceea a analizării motivului de anulare în momentul emiterii actului. Nu pot fi ignorate însă nici cauzele intervenite după emiterea actului administrativ, în timpul cât acesta este în vigoare. În ipoteza în care actul administrativ normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ individual nu mai este în vigoare este firesc ca și acest din urmă act să fie anulat. Aceasta este și opinia doctrinei, a se vedea de exemplu: A.I., „Tratat de drept administrativ”; Curierul juridic nr. 11/2008. Mai mult, conform prevederilor art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, în cazul abrogării unei dispoziții sau a unui act normativ se repune în vigoare actul normativ inițial, dacă este vorba de o ordonanță de g uvern care a fost respinsă prin lege de către Parlament. Prin O.U.G. nr. 107/2007 s-a prevăzut modificarea alin. (1) al art. 2 din O.U.G. nr. 17/2005, iar conform art. 59 din Legea nr. 24/2000 modificarea unui act normativ este admisă dacă nu se afectează concepția generală ori caracterul unitar al acestui act sau dacă nu privește întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în cauză; în caz contrar actul se înlocuiește cu o nouă reglementare, urmând să fie în întregime abrogat. Se poate observa astfel că O.U.G. nr. 107/2007 nu a respectat normele de tehnică legislativă, deoarece a modificat cea mai mare parte a reglementării referitoare la organizarea Gărzii Naționale de m ediu. Cu referire strictă la primele două motive de recurs invocate, se va constata că față de împrejurarea legislativă intervenită și care nu a putut fi ignorată de instanța de recurs nu mai este necesară și analizarea acestora. 3. Față de acestea, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată să se dispună admiterea recursului și modificarea sentinței recurate. 4. Pe fond, se va admite acțiunea formulată, în sensul anulării Deciziilor nr. 9 din 14 ianuarie 2008, nr. 198 din 16 ianuarie 2008 și nr. 206 din 17 ianuarie 2008. 5. Se va dispune reintegrarea reclamantului pe funcția deținută anterior. 6. Vor fi obligați pârâții ce dețin un raport de serviciu cu reclamantul, la plata către acesta a drepturilor salariale corespunzătoare funcției. 7. Va fi respins ca rămas fără obiect capătul de cerere referitor la suspendarea actelor administrative atacate.