ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 567/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 567/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.M.

a solicitat în contradictoriu cu pârâții Comisariatul General al Gărzii

Naționale de Mediu din cadrul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile,

Comisariatul Județean Sibiu al Gărzii Naționale de Mediu și P.M.O., în calitate

de comisar general al pârâtei Garda Națională de Mediu:

- anularea Deciziei

nr. 384/2008 a Comisariatului General al Gărzii Naționale de Mediu, prin care

reclamanta a fost eliberată din funcția publică de referent clasa III, grad

profesional superior, treapta 2 de salarizare la Comisariatul Județean Sibiu al

Gărzii Naționale de Mediu, precum și a actelor și operațiunilor administrative

care au stat la baza emiterii acesteia;

- reintegrarea în

funcția publică deținută anterior ori în funcția compatibilă pregătirii sale

profesionale, conform noii organigrame existente la nivelul Comisariatului

Județean Sibiu al Gărzii Naționale de Mediu;

- plata unei

despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate cu celelalte

drepturi corespunzătoare funcției, clasei, gradului și treptei de salarizare

ocupate anterior emiterii deciziei, începând cu data expirării preavizului (23

februarie 2008) și până la data integrării efective în funcție.

La termenul de

judecată din data de 28 mai 2008, reclamanta a depus la dosar o precizare de

acțiune, prin care a solicitat și obligarea pârâtului Comisariatul General al

Gărzii Naționale de Mediu la modificarea organigramei și a statului de funcții

al Comisariatului Județean Sibiu, în sensul prevederii postului de referent,

conform art. 18 din Legea nr. 554/2004, teza finală.

Curtea de Apel Alba

Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 120 din

25 iunie 2008, a respins ca nefondată acțiunea reclamantei C.M.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, faptul că Decizia nr.

384/2008, prin care s-a dispus eliberarea din funcția de referent a

reclamantei, s-a emis în baza H.G. nr. 1224/2007, care a abrogat H.G. nr.

440/2005 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta, iar prin Decizia nr. 957/2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție s-a admis recursul, s-a casat hotărârea și a fost trimisă

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că prima instanță nu a

analizat și nu s-a pronunțat pe cererea precizatoare a reclamantei, ceea ce

echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.

La rejudecare, cauza

a fost înregistrată sub nr. 512.1/57/2008.

Reclamanta a

învederat instanței că în urma respingerii de către Parlament, prin Legea nr.

235/2008, a O.U.G. nr. 107/2007, s-a revenit la vechea organigramă (existând

din nou postul de referent) și la vechea organizare pe comisariate regionale.

Prin Sentința nr.

147/F/CA din 16 iunie 2009 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea în contencios administrativ formulată

de reclamanta C.M. și în consecință a anulat Decizia nr. 384/2008 a

Comisariatului General al Gărzii Naționale de Mediu, a dispus reintegrarea

reclamantei în funcția publică deținută anterior emiterii deciziei și a obligat

pârâtul Comisariatul General al Gărzii Naționale de Mediu să plătească reclamantei

diferența între drepturile salariale nete ce le-ar fi încasat dacă ar fi fost

menținută în funcție și suma de 742 RON lunar pe care reclamanta a primit-o

începând cu 4 martie 2008 și până la reintegrarea efectivă,

indexată cu

rata inflației de la scadența lunară și

până la data plății.

A respins ca rămasă

fără obiect acțiunea reclamantei în ce privește anularea Deciziilor nr. 300 și

nr. 302/2008 emise de Comisarul Gărzii Naționale de Mediu și obligarea Gărzii

Naționale de Mediu să modifice organigrama și statul de funcții cu privire la

funcția publică de referent la nivelul Comisariatului Județean Sibiu.

A obligat pârâtul

Comisariatul General al Gărzii Naționale de Mediu să plătească reclamantei 240

RON cheltuieli de judecată în toate ciclurile procesuale.

A respins acțiunea

reclamantei împotriva pârâtului P.M.O., în calitate de Comisar General al

Gărzii Naționale de Mediu.

A respins excepțiile

lipsei calității procesuale a pârâtului Comisariatul Județean al Gărzii

Naționale de Mediu Sibiu și inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâta

Garda Națională de Mediu.

Pentru a pronunța

această soluție instanța a reținut, în esență, următoarele.

Într-adevăr, noile

modificări legislative lasă fără obiect acțiunea reclamantei în ce privește

anularea Deciziei nr. 300 și nr. 302/2008 ale Comisariatului Gărzii Naționale

de Mediu, cât și obligarea pârâtei Garda Națională de Mediu la modificarea

organigramei și a statului de funcții cu privire la funcția publică de referent

pe care reclamanta a avut-o.

Aceasta deoarece în

urma respingerii prin Legea nr. 235/2008 a O.U.G. nr. 107/2007 (în temeiul

căreia s-a adoptat H.G. nr. 1224/2007) s-a emis H.G. nr. 112/2009 prin care

s-au reînființat Comisariatele Regionale, iar în organigrama Comisariatului

Regional Sibiu s-a reînființat, în cadrul Comisariatului Județean Sibiu,

funcția de referent III superior - de pe care a fost eliberată din funcție

reclamanta.

A mai reținut

instanța că celelalte motive invocate de reclamantă în acțiunea sa nu sunt

fondate, având în vedere că prevederile C. muncii privind concedierile

colective nu sunt aplicabile funcționarilor publici conform art. 1 alin. (2)

din O.U.G. nr. 98/1992 și Directivei 98/59/CE privind armonizarea legislativă a

statelor membre relativ la concedierile colective, prin care lucrătorii

administrației publice sunt exceptați de la aplicarea normelor referitoare la

concedierea colectivă.

În ceea ce privește

acțiunea reclamantei împotriva pârâtului P.M.O. în calitate de Comisar General

al Gărzii Naționale de Mediu instanța de fond a respins-o, acesta acționând în

numele Gărzii Naționale de Mediu, astfel încât această ultimă pârâtă are

calitate procesuală în acțiunea în anularea actelor sale.

Instanța a respins și

excepțiile invocate de Garda Națională de Mediu și Comisariatul Județean Sibiu

privind lipsa calității procesuale pasive a Comisariatului Județean Sibiu și a

inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile împotriva acestui

pârât având în vedere că se tinde prin acțiune la modificarea statului de funcții

și organigramei, cât și a reintegrării reclamantei în funcția publică deținută

anterior în cadrul Comisariatului Județean Sibiu, iar procedura prealabilă

trebuia și a fost efectuată în contradictoriu cu emitentul Deciziei nr.

384/2008 conform art. 106 din Legea nr. 188/199.

La data de 19 august

2009 reclamanta a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată

în alineatul penultim, rândul 3 al considerentelor Sentinței nr. 147/F/C/2009,

pronunțată de Curtea de Apel București.

S-a solicitat corectarea

cuantumului cheltuielilor de judecată, întrucât nu a fost acordat onorariul de

avocat în sumă de 1.000 RON dovedit cu chitanța.

Prin Încheierea nr.

29/F/CA din 21 august 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a admis cererea de

îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanta C.M., dispunând

îndreptarea erorii materiale strecurată în alineatul penultim rândul 3 al

considerentelor Sentinței nr. 147/F/CA/2009, în sensul că se va scrie corect

„cheltuieli de judecată cauzate reclamantei cu deplasarea în instanță și

onorariu de avocat în toate ciclurile procesuale”, iar în dispozitiv alin. (4)

rândul 1 cuantumul cheltuielilor de judecată va fi corectat din 240 RON în

1.240 RON.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamanta C.M., invocând că prin Sentința nr.

147/F/CA din 16 iunie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a admis doar în parte

capătul de cerere privind plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate,

majorate și recalculate și celelalte drepturi corespunzătoare funcției, clasei,

gradului și treptei de salarizare ocupate anterior emiterii Deciziei nr. 384

din 22 ianuarie 2008, începând cu data expirării preavizului - 23 februarie

2008 - și până la data reintegrării efective.

Mai arată recurenta

în motivarea căii de atac că instanța de fond a acordat numai ”diferența între

drepturile salariale nete ce le-ar fi încasat dacă ar fi fost menținută în

funcție și suma de 742 RON lunar pe care reclamanta a primit-o, începând cu

data de 04 martie 2008 și până la reintegrarea efectivă, indexat cu rata

inflației de la scadența lunară și până la data plății”.

Examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Cererea recurentei

privind plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și

recalculate și celelalte drepturi corespunzătoare funcției, clasei, gradului și

treptei de salarizare ocupate anterior emiterii Deciziei nr. 384 din 22

ianuarie 2008 s-a întemeiat pe dispozițiile art. 106 alin. (1) din Legea nr.

188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată.

Potrivit art. 106

alin. (1) din actul normativ menționat: “în cazul în care raportul de serviciu

a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau

nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea

actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea

raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum

și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului

administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și

recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public”.

Contrar actualelor

prevederi legale care nu condiționează în niciun fel cuantumul despăgubirilor

de eventualele drepturi salariale obținute de funcționarul public între

momentul concedierii și cel al reintegrării, în realitate instanța de fond a aplicat

raționamentul prevăzut de vechea reglementare în domeniu, care, în prezent,

este abrogată.

Așa cum se poate

observa, art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul

Funcționarilor Publici, reprezintă de fapt o preluare a dispozițiilor art. 78

alin. (1) C. muncii : în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod

netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga

angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și

reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

Mai mult, cu privire

la art. 78 alin. (1) C. muncii, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul

că acest text de lege este în deplină concordanță cu prevederile legii

fundamentale.

În acest sens în

Decizia menționată se arată: "Examinând excepția de neconstituționalitate,

Curtea constată că textul de lege criticat are ca ipoteză concedierea unui

salariat în mod netemeinic sau nelegal, fapt ce trebuie stabilit în cadrul unui

proces desfășurat cu respectarea principiului contradictorialității și pe baza

unui probatoriu pertinent și convingător. Numai în urma stabilirii cu

corectitudine a acestui fapt, instanța va dispune anularea măsurii de

concediere și obligarea angajatorului în culpă la plata unei despăgubiri egale

cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de

care ar fi beneficiat salariatul. Lipsirea salariatului de aceste drepturi

reprezintă un prejudiciu efectiv suferit, indiferent dacă în perioada cuprinsă

între data concedierii și cea a reîncadrării a realizat sau nu venituri din

alte surse. Salariatul nu poate abuza de acest drept, întrucât beneficiază de

el numai cu condiția stabilirii netemeiniciei sau a nelegalității măsurii de

concediere luate unilateral de angajator”.

Prin urmare având în

vedere cele menționate precum și faptul că prin Decizia nr. 277 din 14 iulie

2009 emisă de Comisariatul General al Gărzii Naționale de Mediu

recurenta-reclamantă a fost reintegrată în funcția publică începând cu data de

14 iulie 2009, urmează ca despăgubirea, calculată potrivit art. 106 alin. (1)

din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, să-i fie

acordată pentru perioada cuprinsă între momentul eliberării din funcție, 23

februarie 2008, și momentul reintegrării, 14 iulie 2009.

Față de cele arătate,

urmează a se admite recursul declarat de C.M., a se modifica sentința atacată

în sensul obligării pârâtei Garda Națională de Mediu la plata în favoarea

acesteia a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și

recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data

de 23 februarie 2008 și până la 14 iulie 2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de C.M. împotriva Sentinței nr. 147/F/CA din 16 iunie 2009 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte,

sentința atacată în sensul că obligă pârâta Garda Națională de Mediu la plata

în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate

și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat recurenta,

calculate începând cu data de 23 februarie 2008 și până la 14 iulie 2009.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 februarie 2010.